Fata disparuta – Gillian Flynn

Titlu in romana: Fata disparuta

Titlu in engleza: Gone Girl

Autor: Gillian Flynn

Apariție: 2012

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Cand am luat cartea de la Bookster, titlul nu m-a dus deloc cu gandul la filmul Gone Girl pe care l-am vazut cu ceva timp in urma, dar nu as sti sa va zic de ce. Apoi, cand am inceput sa citesc, am realizat ca este vorba despre cartea a carei ecranizare aparuta in 2014 imi placuse mult. Oricum, si cartea m-a cucerit.

Gone Girl este un thriller psihologic de exceptie ce pune in scena povestea lui Amy si Nick, ce se pregatesc de aniversarea a 5 ani de casatorie. Doar ca in dimineata acelei zile, Amy dispare in mod misterios si pe masura ce se fac investigatii, incep sa se adune suspiciuni asupra sotului ei. Nick insista ca este nevinovat dar are o atitudine cel putin suspecta. Se gasesc pete de sange, dovada unor lupte in casa, nici urma de Amy, si totul se contureaza a fi o crima. Lucrurile devin foarte complicate, doar ca Nick stie cu cine sau cu ce are de a face si incepe sa joace tare.

Cartea asta te intoarce pe toate partile. Capitolele sunt impartite intre Amy si Nick, adica in fiecare capitol intalnim vocea unuia dintre ei si cunoastem povestea din punctul lui de vedere. Ceea ce te duce de partea lui Amy intr-un capitol, te poate schimba la 180 de grade intr-un alt capitol. Este ametitoare si demonteaza orice previziune.

Pe langa toate astea, in aceasta carte se face o analiza profunda si dureroasa despre dragostea celor doi, ura si conflictele aparute intre ei, si pana la urma despre interactiunea dintre oameni.

Imi place mult cum e scrisa, tehnica seamana putin cu cel din Fata din tren de Paula Hawkins, cu acest schimb intre personaje, doar ca mi se pare mult mai bine lucrata Gone Girl, are ironie si viclenie din partea ambelor personaje. Si par atat de reale, cel putin in ochii mei.

Trebuie sa recunosc ca mi s-a intamplat o chestie cel putin ciudata. Sa zicem ca stiam cum vor decurge lucrurile pentru ca vazusem filmul inainte, film in care simpatica mi-a fost Amy. Citind insa cartea, mi-a placut mai mult Nick, mi s-a parut mai degraba ca a picat intr-o plasa intinsa de ea de la inceput. Finalul insa este unul demential, eu nu am inteles alegerea pe care cei doi o fac, dar stand sa gandesc la rece, cred ca de multe ori lucrurile se intampla asa, ca in carte. Poate nu la fel de exagerat, desigur. Va las mai jos trailerul.

The crown (The Selection #5)– Kiera Cass

Titlu in spaniola: La corona

Titlu in engleza:  The crown

Autor:  Kiera Cass

Apariție: 2016

Proceded by: The Selection, The Elite, The Prince, The Guard, The favorite, The Queen The One, The Heir

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

The Crown vine sa inchida in sfarsit seria Alegerea, dupa ce aceasta a fost prelungita artificial din punctul meu de vedere cu ultimele doua carti, dedicate lui Eadlyn, fiica lui Maxon si a Americai Singer. Asa cum va povesteam in recenzia pt The Heir, de aceasta data se organizeaza un concurs pentru a se ajunge la inima fetei, in timp ce ea se pregateste si pentru a deveni regina.

Marea provocare pentru Eadlyn va fi sa termine concursul cu cea mai buna alegere pentru ea si in acelasi timp sa conduca cu o mana de fier tara, sa-si faca poporul sa o iubeasca, intrucat tatal ei renunta la pozitia sa atunci cand viata Americai este pusa in pericol.

Dat fiind ca situatia e s-asa destul de grava, printesa se vede nevoita sa accelereze procesul de selectie. Eadlyn primeste un ajutor neasteptat si care o ajuta in ceea ce priveste preluarea conducerii tarii, dar o incurca in ceea ce priveste alegerea pe care o are de facut. Practic, ajutorul ce ii este oferit se transforma intr-o corvoada. Maturitatea pe care o castiga in situatiile in care este pusa si oamenii buni din jurul ei, o vor ajuta sa isi dea seama daca e bine sa mearga mai departe cu ajutorul primit sau sa sisteze totul.

Imi place cum evolueaza ea in aceasta carte, in ciuda faptului ca nu stie sigur daca a merge pe drumul urmat si de parintii ei este o buna optiune si pentru ea. Totusi, selectia este lasata deoparte la un moment dat, si Kiera Cass se axeaza mai mult pe consolidarea lui Eadlyn ca viitoare regina a tarii Ilea.

Alegerea pe care o face Eadlyn la finalul cartii este surprinzatoare si nu prea. Mie mi-a placut mult de Kile, a fost preferatul meu inca de la inceput si mi-as fi dorit sa vad un cuplu intre el si printesa.

Dar dintre ceilalti participanti, si Erik mi-a fost foarte simpatic, desi el nu participa in mod direct la concursul pentru inima fetei. Nu mi-a placut mai deloc Henri, nu are sare si piper acest personaj si pe parcursul cartii am avut impresia ca e pur si simplu de umplutura, desi nu asta a vrut autoarea.

Revenind la alegerea pe care Eadlyn o face la final, ma asteptam la asta de cand mai aveam aproximativ un sfert de citit din carte.

In ciuda faptului ca nu este la fel de frumoasa ca primele trei parti dedicate povestii dintre America si Maxon, cu aceasta ultima carte Kiera Cass incheie superb aceasta poveste care ne-a cucerit de la primele pagini.

Mic dejun la Tiffany – Truman Capote

Titlu in romana: Mic dejun la Tiffany

Titlu in engleza: Breakfast at Tiffany’s

Autor: Truman Capote

Apariție: 1958

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Desi este o poveste foarte iubita si cunoscuta, mie nu mi-a intrat foarte tare la suflet. Cred ca am gresit, avand asteptari prea mari.

In principiu, intreaga carte se invarte in jurul lui Holly, o femeie atractiva si deosebita. Ni se prezinta viata ei, ni se spune cat e ea de fascinanta si totul este condimentat cu relatia cu vecinul ei, scriitorul.

Intr-adevar, in ceea ce priveste interactiunea lui Holly cu el, avem parte de multe situatii haioase, cei doi sunt foarte diferiti, el pare fermecat de ea, si impreuna formeaza o pereche faina.

Holly a refuzat sansa de a avea o cariera de actrita la Hollywood, dar a devenit o persoana importanta in New York, intr-o lumea sofisticata din care face si nu face parte in acelasi timp. Rupe o multime de inimi, este sireata dar si inocenta, misterioasa dar isi mai deschide sufletul in fata scriitorulu. Imi place si-mi displace in acelasi timp acest personaj.

Isi traieste viata la extreme, totul sau nimic pentru fascinanta femeie care nu apartine nimanui, nici macar siesi.

Nu am auzit filmul, dar am auzit ca finalul cartii este diferit de cel al filmului. Pentru mine cartea a fost ca o secventa dintr-un film, care a durat foarte putin, si din care nu am ramas decat cu amintirea chipului femeii frumoase.

Sotia din Paris – Paula McLain

Titlu in romana: Sotia din Paris

Titlu in engleza: The Paris Wife

Autor: Paula McLain

Apariție: 2011

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Dupa ce am terminat Sotia din Paris un am putut sa spun decat WOW! Este o carte care pe mine m-a tinut cu sufletul la gura de la un capat la altul si care mi-a demontat orice previziune.

Avem de a face cu personaje de fictiune inspirate de niste persoane reale foarte cunoscute de altfel. Doar ca, mie una, mi-a fost antipatic personajul principal masculin cam de dinainte de casatoria lui cu Hadley.  Am crezut la inceputul romanului ca o sa fie un personaj foarte placut, mai ales pentru ca mi-a atras mult atentia in momentul cand a cunoscut-o pe sotia sa. Am avut chiar impresia ca cea care le era prietena celor doi, Kate, o sfatuia pe Hadley bine, spre interesul acesteia, si abia spre final mi-am dat seama cum stateau lucrurile.

Mi-as fi dorit in anumite momente sa vad o femeie mai puternica, mai impunatoare, caci am avut de multe ori impresia ca a fost ca o umbra pentru Ernest, indeosebi in perioadele petrecute in Spania.

A fost totusi un suport pentru el, de la inceput pana la final, si cand zic final un ma refer la divort. A fost dedicata, cred ca acesta este cuvantul care o descrie cel mai bine in contextul relatiei lor.

Sotia din Paris este cu atat mai fascinanta cu cat este inspirata din fapte reale, din vieti reale si unul dintre ele este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori. Mie una mi-a trezit interesul si sper sa gasesc ceva care sa-mi schimbe parerea despre personajul fictiv Ernest Hemingway.

As numi haotica casatoria lor si plina de actiune in acelasi timp. Poate ca de prea mult bine s-a ajuns unde s-a ajuns.

Recunosc ca cel mai mult am dispretuit personajul lui Pauline, atat de fals si de nebun, si atat de real in acelasi timp. Este un personaj pe care il vedem adesea reincarnat in tinere din ziua de azi. La fel si pe cei doi soti.

Tot acest triunghi amoros este foarte bine pus in scena. Este admirabil respectul pe care si l-au purtat pana la final si in ciuda faptului ca nu avem parte de tipicul happy end, il consider insa unul frumos si potrivit pentru astfel de poveste si personaje.

Lolita – Vladimir Nabokov

Titlu in romana: Lolita

Titlu in engleza: Lolita

Autor: Vladimir Nabokov

Apariție: 1955

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Lolita aduce in prim plan o poveste a carei tema nu-mi place deloc, e prea dura, si cred ca atunci cand am inceput sa realizez incotro merge cartea, am dezvoltat automat un sentiment de respingere in mintea mea. Poate de-asta n-am stiut eu sa descopar ce ascunde cu adevarat, dar parca-mi vine greu sa cred ca o asemenea carte poate fi considerata buna.

Ca personaje, cele mai importante trei ar fi: Humbert, Lolita si Charlotte Haze. Aceasta din urma este o vaduva ce locuieste cu fiica ei Lolita. Ea se casatoreste cu Humbert in urma unui plan pus la care de acesta pentru a nu fi nevoit sa paraseasca casa si sa se indeparteze de Lolita.

Humbert este personajul pe care il urmarim pe intregul parcurc al cartii. Este francez si se muta in Statele Unite ale Americii unde va locui o perioada  in casa lui Charlotte, pana va fi nevoit sa se casatoreasca cu ea pentru a nu o scapa din ochi pe fiica acesteia, pentru care simte o atractie aparte, iesita din comun.

De fapt, el simte atractii deosebite pentru fetite in general, acesta fiind din punctul meu de vedere un subiect foarte delicat de tratat intr-o carte. Nabokov contureaza fin si intr-un mod educat ideea cartii, dar este totusi socant.

Lolita este o fata rebela, cam prost crescuta, caci mi se pare ca mama ei nu se prea ocupa de ea. Cred ca isi da seama de intentiile pe care pe care le are Humbert si dupa moartea mamei sale, incepe o relatie mai „speciala” cu barbatul, ceea ce pe mine m-a scos din sarite, caci nu de putin ori am avut impresia sa ea a alimentat anumite idei si situatii cu Humbert. Desigur, de cele mai multe ori o face din interes, caci Humbert ii face toate placerile.

Nu de putine ori am vrut sa renunt la a mai termina de citit cartea, pentru ca mi s-a parut o reala porcarie, plictisitoare pe alocuri. Chiar nu inteleg cum poate fi atat de faimoasa.

Filmul are si ecranizare, una din 1962 si una din 1997. Eu am vazut varianta din 1997 dar mi-a lasat acelasi gust amar ca si cartea.

Voi ati citit Lolita?