Author: Raluca T

Posted on

Miniaturista – Jessie Burton

Titlu în engleză: The miniaturist

Autor: Jessie Burton

Apariție: 3 iunie 2014

Notă: 3/5

Miniaturista este un roman pe care l-am văzut destul de des pe la cititori, pe internet, înainte de a ajunge să o citesc. Și deși am văzut-o des, nu am citit prea multe despre ea, pentru că voiam să fiu luată prin suprindere. Și dacă mai adaug și faptul că am citit varianta în limba engleză, eu nu am știut elementul pe care îl trădează titlul în limba română.

Miniaturista de Jessie Burton începe cu Nella, o tânără de 17 ani care ajunge în noua ei casă din Amsterdamul secolului XVII, sau mai bine zis în casa soțului ei, un comerciant bogat, pe nume Johannes Brandt. Din păcate, bărbatul nu se afla acasă, să o întâmpine. În schimb, cumnata ei, Marin, o ia în primire, alături de servitorii lor.

Întors din călătorie, Johannes îi dăruiește Nellei o casă în miniatură, pentru a-și ocupa timpul. Mai precis, este vorba despre o copie a casei lor. La început, tânăra se simte deranjată, se simte prost, tratată ca un copil, dar curând începe să îi placă ideea, și cumva se refugiază în cadoul ei. Nellei îi este greu să se adapteze noii sale familii, îndeosebi pentru că cea care conduce totul este cumnata ei.

La puțin timp după primirea cadoului, Nella primește acasă un alt cadou, însoțit de un fluturaș cu un mesaj. Din acel moment, casa în miniatură va avea și personaje: de la familie și servitori, până la câinii lui Johannes, toate acestea tot în miniatură.

Miniaturista are un aer aparte, o acțiune care poate părea lentă până la un anumit punct, dar misterul care se învârte în preajma casei în miniatură, dar mai cu seamă a miniaturilor și a celui care le crează îi dă acest aer aparte. Pe lângă relațiile de familie, destul de complicate și cam ciudate, trateză subiecte tabu din acea perioadă, cum ar fi homosexualitatea și rasismul, subiecte care sunt încă problematice în anumite societăți.

Un alt plus a fost pentru mine locul în care se desfășoară acțiunea, și anume în Olanda. Cred că este singura carte a cărei acțiune se desfășoară în Amsterdamul secolului XVII pe care am citit-o, și mi-a plăcut să descopăr puțin din țara vecină celei în care locuiesc. Acum, abia aștept să vizitez Amsterdam și implicit muzeul.

Ediția mea este însoțită de o poză a casei în miniatură a Petronellei Oortman, care se află la The Rijksmuseum în Amsterdam. Povestea noastră este inspirată din cea adevăratei Nella. (Sursa pozei: wikipedia)

O altă surpriză pentru mine a reprezentat-o faptul că în 2017 s-a făcut o miniserie care are la bază acest roman. Vă las mai jos trailerul, dar vă invit să vedeți miniseria doar după ce ați citit cartea. Iar pe cei care au citit-o deja, i-aș invita să ne împărtășească opiniile lor.

Posted on

Vioara de la Auschwitz – Maria Àngels Anglada

Titlu în catalană: El violí d’Auschwitz

Titlu în engleză: The violin of Auschwitz

Autor: Maria Àngels Anglada

Apariție: 1983

Notă: 3/5

The violin of Auschwitz este o carte care, spune o nouă povestee de la Auschwitz. De această dată, perspectiva e ceva mai diferită față de ceea ce am citit până acum în cărțile a căror acțiune se desfășoară în lagăre de concentrare. Dacă în trecut am cunoscut o bibliotecară sau un copil ce și-a făcut un prieten dincolo de gardul de sârmă ghimpată (Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe și Băiatul cu pijamalele în dungi de John Boyne), de această dată suntem alături de un bărbat pe nume Daniel, care este lutier, adică construiește și repară viori.

În cadrul lagărului, Daniel lucrează ca tâmplar, până când Sanckel, comandantul câmpulu de concentrare află despre meseria lui și îl pune să îi facă o vioară perfectă din toate punctele de vedere. Viața sa depinde de creația acelei viori. Este greu de imaginat presiunea la care a fost supus, pentru că, pe lângă lipsa materialelor potrivite, el trebuie să termine proiectul cât mai repede posibil.

Oare va reuși Daniel să creeze vioara perfectă? Și dacă da, îl va ajuta asta să supraviețuiască lagărului? Vă invit să citiți această carte pentru a afla răspunsul celor două întrebări, chiar dacă nu e încă tradusă la noi. Eu am citit varianta în limba engleză și se citește destul de ușor, mai cu seamă că nu e foarte lungă. În plus, aveți ocazia să mai cunoașteți câteva detalii despre condițiile de viață de la Auschwitz, unde fiecare mic lucru putea face diferența dintre viață și moarte.

Posted on

Ce citesc vara asta

Doar două trei zile mă mai despart de vacanța mea în România și am o mulțime de cărți care mă așteaptă acasă. Pentru că o să am o grămadă de timp liber, vreau să citesc cât mai multe dintre acestea ca să ușurez puțin bagajul cu care o să mă întorc în Belgia.

O să vă las mai jos lista cărților pe care vreau să le citesc dar, poze o să pun pe contul meu de instagram în zilele următoare. Până atunci, vă invit să îmi spuneți dacă voi ați citit vreuna dintre ele și dacă v-a plăcut sau nu.

Înainte de cădere – Noah Hawley este o carte pe care am primit-o de la Diana Solomon ( http://dianasolomon.blog/ ) și am de gând să o citesc prima, pentru că vreau să o dau mai departe. Este un roman care m-a atras încă de când a apărut, dar tot amânam cumpăratul.

Omul din Sankt Petersburg – Ken Follet va fi primul roman scris de acest autor pe care o să îl citesc. Am zis să încep cu ceva mai ușor înainte de a mă apuca de seria Kingsbridge ale cărei cărți par imense.

Două domnii întunecate (#3 Trei coroane întunecate) – Kendare Blake. Abia aștept să citesc aventurile celor trei surori din acest al treilea volum al seriei și să văd ce turnură iau lucrurile.

Tatuatorul de la Auschwitz – Heather Morris pe care mi-am dorit-o foarte mult. Subiectele legate de Holocaust sunt preferatele mele și mereu caut cărți care să-mi spună povești de atunci.

Femeia din cabina 10 – Ruth Ware se afla pe lista mea de lecturi încă din 2016 așa că, anul acesta trebuie să o citesc.

Înainte să fim ai voștri – Lisa Wingate abordează din nou unul din subiectele mele favorite, adopțiile anilor ’40- ‘ 50 din America. O să că povestesc mai multe după ce citesc acest roman.

Grădina de iarnă – Kristin Hannah se află pe lista mea de lecturi pentru anul acesta. Este una din autoarele mele preferate și am cumpărat câteva dintre cărțile ei, după ce m-a cucerit cu Privighetoarea.

Războiul nu are chip de femeie – Svetlana Aleksievici este singura carte a acestei autoare, tradusă la noi, pe care încă nu o cumpărasem. O apreciez foarte mult pe Svetlana Aleksievici, pentru cum își scrie cărțile și cât de bine le documentează. Și vreau să profit de ocazia asta să menționez Dezastrul de la Cernobîl, prima carte a autoarei pe care eu am citit-o și care prezintă ceea ce s-a întâmplat acolo cel puțin la fel de bine ca serialul făcut de HBO.

Fiica ceasornicarului – Kate Morton m-a cucerit pur și simplu prin copertă. Și titlul este interesant, dar coperta are ceva aparte. Să sperăm că și povestea, pentru că de la această autoare am mai citit doar o carte și nu mi-a plăcut în mod deosebit.

Furtuna războiului (#4 Regina roșie) – Victoria Aveyard este o carte pe care am așteptat-o mult de tot, ca să văd cum se termină povestea lui Mare și ce alegere va face.

Posted on

Wintersong (#1 Wintersong) – S. Jae-Jones

Titlu în engleză: Wintersong

Titlu în spaniolă: Canción de invierno

Autor: S. Jae-Jones

Apariție: 7 februarie 2017

Followed by: Shadowsong

Notă: 3/5

Sinopsisul Wintersong m-a atras foarte tare și, pentru că nu era tradusă în limba română, am ales varianta în limba spaniolă.

Romanul începe în ultima zi a anului, când iarna e pe cale să se instaleze, iar Liesl rememorează povestea regelui Goblinului, o poveste care i-a stimulat imaginația ani de-a rândul. La cei 18 ani ai săi, Liesl a renunțat la visele sale și-și ajută familia atât cât poate. Curând învață că regele Goblin nu trăiește doar în povești, pentru că sora ei este răpită de acesta, iar tânăra pleacă în căutarea și recuperarea sorii sale.

Acțiunea romanului nu are definită clar o perioadă în timp. Știm doar că este iarnă și că ne aflăm în Germania, unde cunoaștem familia lui Liesl, formată din cei doi părinți, cei trei copii și bunica Constanze. Liesl este sora cea mare, urmată fiind de Käthe și Josef, acesta din urmă fiind singurul băiat, muzicianul de care părinții sunt mândri. Și Liesl face muzică, dar fiind femeie, nu i se dau prea multe șanse de reușită, iar părinții nu cred deloc în talentul său. De altfel, ea ajunge să-și manifeste acest talent doar în prezența lui Josef. Cei doi au o relație deosebită și frumoasă. Käthe e sora frumoasă, îndrăzneață, care stârnește pasiuni la orice pas.

Într-o zi, cele două surori merg la piață. Lui Liesl atmosfera i se pare ciudată și-și amintește vorbele bunicii Constanze, cu privire la ultima zi a anului, când anul vechi moare. Pentru bătrână, această ultimă zi a anului nu este 31 decembrie, ea având un calendar al său, după legile vechi, iar ultima zi a anului este o ultimă zi de toamnă în care porțile graniței dintre lumea așa cum o știu personajele noastre și lumea subterană se deschid. Este noaptea când regele elfilor vine în căutarea unei soții.

Käthe dispare din piață și bineînțeles asta înseamnă că ea a fost răpită de Der Erlkönig sau Refele Elfilor. Liesl nu poate lăsa lucrurile așa, și pleacă în căutarea surorii sale, asumându-și riscuri pe care nici ea nu le cunoaște bine.

în Wintersong descoperim o lume magică, plină de vietăți care mai de care mai ciudățele și suntem martori la schimbările pe care le suferă Liesl. Mi-aș fi dorit să fie dezvoltată mai mult povestea lui Der Erlkönig, ceva mai devreme în roman și nu lăsată așa aproape de finall. Și apropo de final, e construit de așa natură încât ți se dă de înțeles că urmează și un al doilea volum, pentru că povestea nu se poate termina așa.

Pentru mine, Wintersong a fost o lectură diferită și vă invit și pe voi să o citiți, chiar dacă e vară. S-ar putea ca frigul din carte să vă ajute să vă răcoriți în zilele călduroase de vară.

Posted on

Simfonia itinerantă – Emily St. John Mandel

Titlu în engleză: Station eleven

Autor: Emily St. John Mandel

Apariție: 9 septembrie 2014

Notă: 3/5

Încăperi ferecate

Simfonia itinerantă este un roman care ne prezintă lumea înainte și după o pandemie care ucide peste 99% din populația de pe Terra și care, urmărește o trupă de actori, motiv pentru care bănuiesc că s-a ales titlul în limba română. Nicicum nu m-aș fi gândit că Station eleven și Simfonia itinerantă sunt una și aceeași carte dacă le-aș fi văzut pe rafturile unei librării. Aș putea chiar să afirm că nu aș întinde mâna după varianta în limba română.

Trecând peste aspectul legat de titlu, subiectul romanului m-a atras foarte tare, fiind unul din preferatele mele pentru că mă face să mă gândesc la ce ne așteaptă cu adevărat în viitor și încotro se îndreaptă lucrurile.

Romanul începe cu moartea unui actor faimos, pe nume Arthur Leander. Decesul acestuia are loc în timpul unei reprezentații a unei opere a lui Shakespeare. În public se află și Jevaan Chaudhary care încearcă să îi acorde primul ajutor până la sosirea ambulanței. Apoi acesta are grijă ca una din fetițele care jucau în piesa de teatru să nu vadă ce se întamplă cu Arthur, iar apoi o lasă în grija femeii care se ocupă de fete, pentru a merge să-și viziteze fratele.

În continuare, autoarea ne duce în viitorm la 20 ani după evenimentele prezentate mai sus, într-o societate măcinată de gripa din Georgia, în urma căreia doar puțini oameni au supraviețuit și nu mai au electricitate, combustibil, medicamente și nici un fel de tehnologie. Într-o astfel de societate, o trupă numită Simfonia călătoare se plimbă dintr-un loc în altul și organizează spectacole.

Simfonia itinerantă este o distopie post-apocaliptică unde trecerile de la trecut la viitor ne ajută să înțelegem ce s-a întâmplat, atât cu lumea în ansamblul ei, cât și cu anumite personaje pe care le urmărim de-a lungul poveștii.

Prima parte a romanului mi-a plăcut foarte mult dar, după jumătate, nu m-a mai atras la fel de mult din cauza modului în care evoluează lucrurile. Mi-ar fi plăcut ca povestea să se dezvolte altfel, să se pună mai mult accent pe societate și cum e reconstruită și mai puțin pe luptele între oameni. Este destul de greu să dezvolt această idee fără să dau spoilere.

Station eleven este un roman care aduce în prim plan ceea ce ne face umani, care ne aduce aminte care sunt lucrurile pentru care trebie să luptăm în viață. Sunt curioasă să aud și părerea voastră cu privire la această carte.