Prizoniera in panza de paianjen (#4 Millenium) – David Lagercrantz

Titlu in spaniola: Lo que no te mata te hace más fuerte/ro. Prizoniera in panza de paianjen

Titlu in suedeza:  Det som inte dödar oss/ engl. The girl in the spider’s web

Autor: David Lagercrantz

Apariție: 27 august 2015

Preceded by: The girl with the dragon tattoo, The girl who played with fire, The girl who kicked the hornest’s nest

Followed by: The girl who takes an eye for an eye

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

In ciuda faptului ca Stieg Larsson a murit in anul 2004 in urma unui atac de cord si seria Millenium nu a mai putut fi continuata de catre acesta, David Lagercrantz a dus mai departe povestea suedezilor nostri preferati: Lisbeth Salander si Mikael Blomkvist. Pentru moment ne bucuram de volumele patru si cinci ale seriei dar cred ca pe viitor vom putea sa ii mai insotim pe cei doi in aventurile pe care-i  va conduce condeiul lui David Lagercrantz.

Romanul “Prizoniera in panza de paianjen”  ne introduce intr-o noua poveste complicata, unde un rol important il are Frans Balder, un om extrem de faimos si destept care se intoarce in Suedia, din Statele Unite ale Americii si incearca sa isi recupereze fiul din mainile fostei sotii si al iubitului acesteia. Baiatul este autist si nici unul dintre parinti nu a reusit sa se ocupe cum trebuie de acesta, mai cu seama Frans care a fost si plecat din tara. Acum incearca sa recupereze timpul pierdut, dar ceea ce nu stie barbatul este ca timpul sau este limitat.

Contrar asteptarilor, nu Mikael o contacteaza pe Lisbeth si nici aceasta pe el, ci punctul lor de legatura este chiar Frans. Ziaristul, pentru ca este contactat de omul de stiinta si Lisbeth pentru ca il cunostea si ea pe Frans. Asadar, cei doi au un scop comun, dar imi pare ca de aceasta data Lisbeth e mult mai implicata decat inainte si este putin schimbata. De fapt putin mai mult, pentru ca nu este acea Lisbeth pe care o cunosteam noi. Unde pana acum, abia-si purta singura de grija, acum este o buna samariteana care il rapeste pe fiul lui Frans si porneste intr-o cursa nebuna in care trebuie sa se apere pe sine si pe micut.

Nu pot sa spun ca nu am simtit diferenta intre legendarul Stieg Larsson si cel care a continuat Millenium. Parca aerul personajelor este diferit, si nu ma refer doar la Mikael si la Lisbeth, ci si la personajele secundare care i-au insotit pe cei doi pana acum. In plus, ceea ce m-a deranjat cel mai tare a fost ca autorul a schimbat unele idei, sau pur si simplu le-a abandonat. De exemplu, ma refer la relatia pe care Mikael a inceputul la sfarsitul volumului trei, despre care nu se mai mentioneaza absolut nimic in “Prizoniera in panza de paianjen”. Totusi David Lagercrantz si-a lucrat opera si si-a pus bine la punct directia pe care vrea sa mearga.

Cred ca David Lagercrantz duce povestea lui Lisbeth pe o alta carare decat cea pe care ar fi vrut s-o duca Stieg Larsson. Aparitia si implicarea sorei eroinei noastre este prezenta mai mult decat mi-as fi dorit, desi nu se spune negru pe alb ca despre ea e vorba.

Ca sa inchei, va recomand romanul daca v-a placut la fel de mult seria Millenium, si vrei sa vedeti incotro a dus-o David Lagercrantz. Daca nu as fi citit cele trei romane scrise de Stieg Larsson, i-as fi dat acestei carti 5/5 stele, dar nu pot face asta pentru ca inevitabil o compar.

Fata dinainte – J.P. Delaney

Titlu in romana: Fata dinainte

Titlu in engleza: The girl before

Autor:  J.P. Delaney

Apariție: 24 ianuarie 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Nici nu stiu exact cum sa incep articolul despre aceasta carte. E greu de spus ceea ce te poate face sa simti acest roman, mai ales daca ai o imaginatie extrem de bogata si te vezi in locul vreunuia dintre personaje. Acesta este unul din motivele pentru care aceasta carte a creat multa valva in echipa mea de la locul de munca, si a circulat din mana  in mana.

¨Fata dinainte¨ are ca punct central o casa din One Folgate Street, construita de un arhitect cel putin misterios. Aceasta a cladit locul pentru familia sa, dar din pacate sotia si copilul acestuia au suferit un accident si au murit. Dupa tragicul eveniment, Edward schimba ideea pe care o avea despre ce si-a dorit sa faca si creeaza un spatiu perfect din punctul sau de vedere.

Inchiriaza casele, dar cei care vor locui acolo trec printr-un proces de ¨recrutare¨. Trebuie sa raspunda la o serie de intrebari ciudate, personale si care-i fac pe cei ce raspund la ele sa isi puna intrebari cu privire la viata lor. In schimb, daca reusesc sa treaca peste chestionar si peste intalnirea cu Edward, vor avea o casa smart in schimbul unui pret modic. Un alt dezavantaj al mutarii in casa perfecta este acela de a trebui sa renunti la anumite lucruri pe care le ai interzise, cum ar fi sa nu aduci carti sau mobila sau fotografii. Practic absolut tot din viata ta anterioasa trebuie sa ramana in urma.

Jane isi doreste sa o ia de la inceput intr-un loc nou, dupa ce a pierdut ceea ce isi dorea cel mai mult si se simte ratacita in viata pe care o are. Decide sa o ia de la capat in casa construita de Edward Monkford si sa ii accepte conditiile. Iar casa in care se muta ii va schimba viata cu adevarat. Incepe sa fie din ce in ce mai apropiata de arhitect si in acelasi timp afla cateva lucruri despre femeia care a locuit acolo inaintea sa. Aceste lucruri o intriga si atunci cand il cunoaste si pe fostul iubit al fostei locatare, situatia se complica si mai tare.

Emma si iubitul sau au avut acces la aceasta casa, pe care si-o doreau, mai mult ea decat el, barbatul dorindu-si doar siguranta iubitei sale. Aceasta a suferit un jaf  cu ceva timp in urma si absolut nimic nu i-a mai putut redat siguranta. S-au mutat impreuna in casa de pe One Folgate Street, iar viata lor in loc sa se repare, s-a stricat, cireasa de pe tort fiind ca Emma se indragosteste de altcineva.

In mod ciudat, cele doua protagoniste au aproape acelasi comportament pe durata locuirii lor in casa de pe One Folgate  Street, o relatie cu acelasi barbat si sunt pe care sa aiba acelasi deznodamant al perioadei locuite in casa lui Edward.

Actiunea este povestita din punctul de vedere al lui Jane si al Emmei, alternativ, ceea ce ii da un aer de mister si ceva frica, pentru ca le insotim in actiunile si situatiile pe care le fac amandoua in acelasi mod. Pe langa cele doua femei, Edward si iubitul Emmei sunt si ei la fel de misteriosi si impreuna, cei patru construiesc o poveste plina de secrete. Mi s-a parut ca se scoate la iveala tot ce e mai rau in fiecare dintre personaje, si ceea ce m-a cam scos din minti a fost finalul romanului, acesta fiind si motivul pentru care i-am dat 3 stelute din 5. Dar trebuie sa recunosc ca ideea locuintei create de arhitect mi-a placut si mi-a trezit mult curiozitate.

Si pentru ca tot vorbeam de final, acesta a fost diferit interpretat de catre celelalte cateva persoane din echipa mea care au citit cartea inainte si dupa mine. Interesant, nu? Imi place insa stilul autorului si recomand cartea. As vrea sa stiu cum vi se parte si voua si ce parere aveti despre deznodamant.