Toate acele locuri minunate – Jennifer Niven

Titlu in romana: Toate acele locuri minunate

Titlu in engleza: All that bright places

Autor:  Jennifer Niven

Apariție: 6 ianuarie 2015

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Mie mi-a placut la nebunie aceasta carte, desi trebuie sa va anunt de la inceput ca finalul nu e acel happy end pe care l-ar astepta toata lumea. Si depinde de punctul de vedere al fiecaruia, dar ar putea fi catalogat “un altfel de happy end” sau trist.

Violet si Theodore sunt adolescentii cu rol principal in acest roman. Ea e populara, el e tipul ciudat. Clasic, nu?

Intr-o zi cei doi se intalnesc pe marginea clopotnitei de la scoala, in mod intamplator, deoarece fiecare dintre ei se urcase acolo cu un scop. Momentul cand Theo o remarca pe Violet le va schimba viata pentru totdeauna. Ziua intalnirii lor se va termina cu stirea bomba ca fata populara l-a salvat pe ciudat de la sinucidere.

Dar nu va lasati pacaliti. Adevarul e cu totul altul si il veti descoperi doar citind pana la capat intreaga carte. Eu am reusit sa intru in pielea personajelor si sa inteleg motivatia fiecaruia dintre ele si de aceea i-am dat 5/5 pe Goodreads.

Theodore Finch se gandeste la numeroase feluri in care se poate sinucide cineva. Stie pe de rost statisticile legate de asta. Violet Markey numara fiecare zi pana la finalul liceului. Intram in mintea lor cu fiecare nou capitol, si asta-mi place pentru ca ti se ofera sansa de a-i cunoaste gandurile fiecaruia, si de a nu privi doar o parte a povestii.

Dupa momentul de la clopotnita, Finch o alege pe Violet ca partenera pentru un proiect de descoperire a “minunilor naturale” din statul Indiana, si astfel cei doi incep sa vorbeasca si incet, incet devin prieteni.

Baiatul o ajuta sa vada locurile frumoase despre care trebuie sa scrie in proiect, dar dincolo de asta, o ajuta sa depaseasca o serie de limite si frici impuse atunci cand a avut loc un eveniment nefericit in viata ei. Pe coperta din spate a cartii este mentionata urmatoarea propozitie: “O emoţionantă poveste de dragoste despre o fată care învaţă să trăiască de la un băiat care vrea să moară.” Nimic mai adevarat. Este fraza la care ar putea sa se rezume aceasta carte.

Transmite emotii, ganduri, sentimente, lupta pentru viata, cunoastere si curaj. Curajul de a merge mai departe si curajul de a lua decizii. Pentru ca niciodata nu e vorba de lasitate, asa cum ar crede o parte dintre noi. Ce mi-a transmis mie pe langa toate astea? Mi-a confirmat ca unii oameni trec prin viata noastra pentru a ne ajuta, pentru a ne da puterea sa credem ca putem merge mai departe indiferent de ce obstacole intampinam, ne dau puterea de a continua si fara ei.

Adio, dar mai stau putin – Nick Hornby

Titlu in romana: Adio, dar mai stau putin

Titlu in engleza: A long way down

Autor: Nick Hornby

Apariție: 2005

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte are ca principal subiect sinuciderea, dar nu intr-un mod tragic si serios, ci mai degraba autorul se foloseste de un umor negru pentru a-ti rapi un zambet, in timp ce iti arunca cate o idee care te poate ajuta in momente de cumpana.

Nick Hornby reuneste patru personaje total diferite: Martin, un faimos prezentator, Jess, o tanara de 18 ani, cam problematica si fara cenzura la gura, Maureen, o femeie in varsta care are un fiu cu probleme de sanatate si JJ, un muzician care imparte pizza, pentru a putea supravietui.

Fiecare dintre ei are vise, are o viata pe care unii o socotesc perfecta, are probleme si nu are solutii. Intr-o noapte de anul nou, Martin, Maureen, Jess si JJ isi doresc sa se sinucida, aruncandu-se de pe o cladire foarte inalta, recunoscuta ca ¨turnul sinucigasilor¨.

Cei patru se intalnesc si e savuroasa scena cand oarecum isi cedeaza locul, sau isi asteapta randul. Pana la urma, hotarasc sa isi  amane putin momentul pe care fiecare si l-a pregatit mai mult sau mai putin timp.

Asadar, noul moment este stabilit ca fiind ziua de Sfantul Valentin. Intre timp, se mai intalnesc, in timp ce toti au impresia ca problemele celorlalti nu sunt atat de grave ca ale lui.

Imi pare ca se impletesc foarte fain: in timp ce Jess injura foarte mult si este extrem de rebela, Maureen este o femeie calculata, decenta, care a avut o viata grea. JJ si Martin par ca au avut tot ce isi doreau si au ajuns sa piarda din cauza unor prostii.

Mi-a placut fiecare dintre cele patru personaje si cred ca de la fiecare dintre ei putem invata ceva, si ce nu ar trebui sa facem dar si ce ar trebui sa facem in anumite situatii din viata noastra.

Se ajuta reciproc pe intreaga perioada de amanare, desi nu isi dau seama de la inceput. Sfarsitul nu este neaparat cel pe care eu il asteptam, si nu mi-a placut prea tare dar, parcursul cartii merita din plin.