Sarpele din Essex – Sarah Perry

Titlu in romana: Sarpele din Essex

Titlu in engleza: The Essex Serpent

Autor: Sarah Perry

Apariție: 27 mai 2016

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Îndată ce am terminat de citit Șarpele din Essex de Sarah Perry, carte ce mi-a fost oferită de către Libris, am simțit nevoia să scriu despre ea. Rar am sentimentul acesta atunci când termin de citit o carte. De cele mai multe ori îmi iau câteva zile de pauză între terminarea lecturii și recenzie, pentru a-mi așeza mai bine gândurile. Romanul este o ficțiune istorică și trebuie să recunosc că m-am simțit introdusă în lumea conturată de autoare încă de la primele pagini.

Cora Seaborne rămâne văduvă dar în loc să fie tristă, se simte mai degrabă ușurată de povara căsniciei sale, despre care ne dăm seama încă de la început că nu era una fericită. Însoțită de fiul său Francis și de femeia care îi este alături de ceva timp, Martha, merge în Colchester, un sat englez unde un șarpe dă de furcă sătenilor.

Cora este convinsă că miticul animal aducător de necazuri este de fapt o specie nedescoperită încă și mânată de pasiunea ei pentru științele naturii se implică în procesul de descoperire a șarpelui. Pe de altă parte, preotul satului Aldwinter, William Ransome, nu este de acord cu ideile sătenilor dar nici cu cele ale Corei. În ciuda faptului că vor deveni buni prieteni, cei doi se vor contrazice deseori.

Acțiunea se desfășoară în secolul XIX și avem parte de personaje fermecătoare. Chiar și morocănoșii mi s-au părut bine integrați în peisaj. Cât despre subiectul romanului, acesta nu este doar unul ci este un cumul de subiecte: plecând de la momentul văduviei Corei, trecând prin relația cu fiul ei, relația cu familia preotului, cu Martha, cu prietenii șl cunoștințele sale, condimentând cu elemente fantastice, simțind frica sătenilor cu privire la șarpe și încheind cu probleme ale societății precum și inovațiile medicinei de la acea vreme.

Șarpele din Essex nu vă va plictisi nici o clipă. Iar pentru iubitorii de povești de dragoste, să știți că Sarah Perry a pus în scenă una din cele mai tandre povești de dragoste despre care am citit eu vreodată.

Personajul meu preferat este de departe Cora: modernă, puternică, independentă, este ca fluturele care iese din cocon dupa moartea soțului ei. Și soția preotului și Martha sunt două personaje cel puțin la fel de puternice, deși prietena Corei mi-a fost antipatică pe alocuri. Sau poate nu am reușit eu să o înțeleg prea bine. Apreciez intenția autoarei de a crea astfel de personaje feminine, ce pot constitui un exemplu pentru persoanele care citesc cartea.

Romanul este bine documentat, ceea ce cred eu că i-a permis autoarei să recreeze cu succes peisajele epocii. De asemenea, pune accent pe ignoranța oamenilor și pe faptul că uneori superstițiile ne pot invinge. Acestea sunt elemente la fel de prezente în secolul XIX ca și în prezent, în 2018.

Vă invit să citiți Șarpele din Essex de Sarah Perry și să îmi împărtășiți părerea voastră. Eu zic că nu degeaba a fost declarată Cartea Anului în 2016 la Waterstones și în 2017 la British Book Awards. În plus, coperta este cu adevărat minunată.

Belgravia – Julian Fellowes

Titlu in romana: Belgravia

Titlu in engleza: Belgravia

Autor: Julian Fellowes

Apariție: 5 iulie 2016

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

La Downtown Abbey nu m-am uitat, dar nu am putut sa nu fiu curioasa cu privire la aceasta carte. Mi-a atras atentia comparatia cu faimosul serial si coperta atat de frumoasa. Romanul Belgravia mi-a fost oferit de Libris si face parte din literatura universala.

Un alt punct care mi-a placut extrem de mult a fost perioada in care s-a petrecut prima parte a romanului: in vara anului 1815, in Bruxelles, cele mai importante persoane ale societatii britanice se reunesc pentru a petrece o seara de neuitat la petrecerea ducesei Richmond. Dincolo de frumoasa petrecere, a doua zi, mare parte din tinerii participanti vor muri in marea batalie de la Waterloo.

Sophia Trenchard este o fata extrem de frumoasa, fiica unui comerciant prosper, care a ajuns la o buna situatie finanaciara muncind pe branci si care isi doreste sa intre in lumea buna a societatii. Ambitiile sale sunt alimentate si de fiica sa, dar nu si de sotia acestuia, care se multumeste cu ceea ce are.

Douazeci si cinci de ani mai tarziu regasim o parte dintre personajele pe care am avut ocazia sa le cunoastem in 1815, mai tristi dar multi mai bogati. Intr-atat de bogati incat se muta in Belgravia, unul dintre cartierele la moda din Londra. Domnul Trenchard nu mai este doar un comerciant, a intrat in industria constructiilor iar parte din frumoasele case ale cartierului unde locuieste sunt construite de el si asociatii lui. Sotia lui incepe sa se imprieteneasca cu doamne din lumea din care el inca nu face parte cu adevarat, oricat si-ar dori. Iar fiul lui este cea mai mare dezamagire a sa, intrucat nu e dornic sa se implice deloc in afacerile tatalui.

¨Belgravia¨ este o poveste plina de secrete, de drama si tragedia. Douazeci si cinci de ani mai tarziu, Sophia nu mai face parte din povestea noastra, dar secretele pe care le-a avut si pe care le-a lasat din urma sunt cele care vor schimba intreaga societate pe care o cunoastem in romanul lui Julian Fellowes.

Imi place mult doamna Trenchard, imi place caracterul calm si frumos al dumneai. Imi place chiar si nora ei pentru ceea ce face in ultima parte a rolului pe care ea il joaca in carte. In schimb, nu mi se pare deloc in regula ceea ce face domnul Trenchard pentru ca mi se pare ca nu ii ofera libertate fiul sau sa faca ceea ce isi doreste. Practic, din cauza asta este si dezamagit, dar in fond cred ca vina este chiar a lui. Imi place ca pana la urma intentiile celor doi tineri, Sophia si iubitul ei, au fost bune si corecte, desi tanara femeie a suferit enorm.

Imi place mult cum a scris Julian Fellowes, te invaluie cu povestea si te face sa intri in scena cu personajele romanului. Recomand cartea pentru serile friguroase de decembrie in care ne putem bucura de carte impreuna cu o cana de ceai cald.