Pasărea furtunii (#1 Războiul celor două roze) – Conn Iggulden

Titlu în română: Pasărea furtunii

Titlu în engleză: Stormbird

Autor: Conn Iggulden

Apariție: 10 octombrie 2013

Followed by: Treimea (Trinity), Bloodline, Ravenspur: Rise of the Tudors

Notă: 5/5

Încăperi ferecate

Acțiunea romanului Pasărea furtunii începe în 1437 când, după decesul lui Henric al V-lea, pe tronul Angliei urcă fiul acestuia, Henric al VI-lea. Din păcate sănătatea sa este șubredă iar acest lucru îl transformă într-un rege care nu poate conduce de unul singur, și are nevoie de suport. Teritoriile pe care Anglia le deține pe pământ francez sunt pe care să fie pierdute din cauza răzmerițelor despre care se tot zvonește că sunt pe cale să izbucnească.

În plus, Henric al VI-lea se căsătorește cu Margaret de Anjou și asta alimentează și mai mult ideea că poate Anglia nu va rezista presiunilor deși, căsătoria a fost plănuită tocmai pentru a întări poziția Angliei în Franța. Adolescenta franceză în vârstă de doar paisprezece ani devine regină și începe să aiba control și din ce în ce mai multă putere, devenind un stâlp extrem de puternic al casei Lancaster.

Pentru un roman care ilustrează istoria Angliei, are o scriere așa de lină și plăcuta încât o citești foarte repede, vrând să descoperi ce se va întâmpla pe mai departe. Inevitabil mă duce cu gandul la Urzeala tronurilor, iar asta probabil doar pentru că am citit o parte din seria lui George R.R. Martin înainte de a mă apuca de cartea lui Conn Iggulden, dar și datorită similitudinilor.

Povestea scrisă de Conn Iggulden nu se centrează doar pe regi și pe suspușii din regat, ci avem ocazia să urmărim și oameni de rând ale căror acțiuni au avut un efect sau altul asupra turnurii lucrurilor. Mi-a plăcut foarte mult acest roman și abia aștept să continui seria. Este un tot ce înglobează acțiune, istorie, personaje interesante, iar autorul te introduce în poveste prin scrierea sa magică.

Dacă vă plac romanele istorice, vă invit să încercați neapărat Pasărea furtunii, iar dacă ați citit-o, vă invit să îmi împărtășiți părerea voastră.

Ultimii martori – Svetlana Aleksievici

Titlu în română: Ultimii martori

Titlu în rusă: Последние свидетели: соло для детского голоса

Autor: Svetlana Aleksievici

Apariție: 1985

Notă: 5/5

Încăperi ferecate

Svetlana Aleksievici ne-a obișnuit cu opere covârșitoare, cu povești ale oamenilor ce au făcut parte, direct sau indirect, din atrocitățile pe care populația le-a pătimit, din dorința unor monștri de a controla lumea. Ultimii martori spune, de această dată, povestea unor copii a căror copilărie a fost trăită în timp de război, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

La fel ca și în alte cărți, protagoniștii sunt din Belarus, o țară care, din punctul meu de vedere, a fosdt lăsată mereu în umbră și despre care s-au ascuns lucruri. Și spun asta mergând de la cele două Războaie Mondiale, până la dezastrul de la Cernobâl.

Din păcate, lucrurile pe care le-au văzut și le-au trăit acești copii, nu au rămas în trecut, nu au rămas doar în copilăria lor, ci i-a urmărit toată viața și le-a marcat existența. Și este important ca noi, cei care trăim aceste vremuri pașnice și pline de confort, să cunoaștem cât de mult putem detaliile nenorocirilor acestora, petnru a încerca să evităm repetarea lor. Și de asemenea, să încercăm să înțelegem, pe cât posibil, ceea ce au trăit acești copii, deși aș putea afirma că acest lucru este imposibil.

Recomand această carte și toate celelalte cărți scrise de Svetlana Aleksievici tuturor: de la adolescenți la bunici. Cred că avem cu toții ce învăța! Nu vă feriți de astfel de lecturi chiar dacă sunt extrem de triste și vă vor întrista sufletul, poate. Dar nu trebuie să ignorăm trecutul și să ne prefacem că nimic din toate astea nu s-au întâmplat!

Disectie – Han Kang

Titlu in română:  Disectie

Titlu in engleză: Human acts

Titlu original: 소년이 온다

Autor: Han Kang

Apariție: 19 mai 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Primul meu contact cu Han Kang a fost cu Vegentariana, o carte pe care eu am recomandat-o cunoscuților. Este un roman diferit de tot ceea ce citisem eu până în momentul în care am pus mâna pe ea, un roman care te marchează și care a devenit destul de controversat. Legătura pe care o poți avea cu acea carte este fie de înțelegere și acceptare, fie de negație și poate dizgust. Mie mi-a plăcut și am povestit într-un articol despre ea.

Astăzi vorbim despre o altă creație specială a aceleiași autoare mai sus menționată. Disecție spune povestea a șapte personaje care au fost într-un fel sau altul în centrul unor evenimente în luna mai a anului 1980, în orașul Gwangju. Aceste evenimente sunt o pată neagra în istoria Coreei de Sud, întrucât atunci armata a ucis cu sânge rece civilii care protestau, neținând cont de copii sau femei. Autoarea însâși a scăpat ca prin urechile acului întrucât familia ei s-a mutat din orașul respectiv cu doar câteva luni înainte, iar casa în care locuiseră a fost vândută familiei unuia dintre persoanejele pe care le întâlnim în roman.

Așadar Disecție este ca un omagiu adus persoanelor care au fost ucise sau mutilate în luptele respective. Iar prin cele șapte capitole în care cunoaștem șapte personaje, șapte perspective și unghiuri diferite asupra situației de atunci Han Kang ne transmite emoție, tristețe, frică, disperare. Pentru că acest roman nu este doar despre întâmplări istorice ci despre sentimele oamenilor ce au trecut în mod direct sau indirect prin masacrul făcut de armată în 1980.

Este un roman profund care te face să te întrebi cum ar fi fost să treci și tu prin așa ceva, cum ar fi fost să fi tu persoana ucisă sau cum ar fi fost să fi tu cel care află că i-a fost ucis copilul, fratele, sora sau mama. Cumva, mi se pare că autoarea a scris cu un sentiment de vină această carte.

Și așa cum am spus-o de multe ori atunci când am scris despre cărți unde sunt expuse povești triste din istoria lumii, este important să citim despre aceste evenimente, pentru a cunoaște consecințele lucrurilor pe care le pot face oamenii și pentru a evita ca astfel de episoade sângeroase să se repete.

Un baiat pe lista lui Schindler – Leon Leyson

Titlu in romana: Un baiat pe lista lui Schindler

Titlu in engleza: The boy on the wooden box

Autor:  Leon Leyson

Apariție: 27 august 2013

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

La inceput am crezut ca aceasta carte este fictiune si ca se va asemana cu Baiatul cu pijamalele in dungi dar, pe masura ce o citeam, m-am documentat si am aflat ca este chiar povestea autorului, Leib Lezjon (numele Leon Leyson fiind numele sau american).

Romanele bazate pe istorii adevarate sau inspirate din cel de-al Doilea Razboi Mondial si din Holocaust imi plac mult, deoarece ne dau sansa de a cunoasta bucati din istorie pe care nu le aflam la orele de la scoala. Ele vin in completarea cunostintelor pe care le dobandim mai mult sau mai putin in anii de studiu si consider ca este foarte important sa nu uitam niciodata ce s-a intamplat.

Leon ne prezinta familia sa si tot ce au patimit acestia, cum era viata lor inainte de razboi, cum s-a transformat aceasta in timpul razboiului, cum l-a cunoscut pe Oskar Schindler si ce rol va juca acesta in viata sa. Prin ochii copilului si mai apoi al tanarului Leon vedem si cum a fost viata evreilor dupa eliberarea din lagare, cat de greu le-a fost sa o ia de la inceput si sa-si continue viata dupa toate ororile prin care au trecut si pe care le-au vazut, dupa ce au pierdut oameni dragi.

Un baiat pe lista lui Schidler nu e o carte pe care sa o uiti usor nici daca vrei, pentru ca reprezinta povestea reala de viata a lui Leon, dura, dar cu speranta ca inca mai exista oameni buni, care indiferent de natia careia apartin ii ajuta pe ceilalti. Este o carte pe care o recomand atat tinerilor cat si adultilor pentru ca limbajul nu este unul greoi ci este la indemana tuturor si in plus, nu e o carte cu un numar mare de pagini.

Printre tonuri cenusii – Ruta Sepetys

Titlu in romana: Printre tonuri cenusii

Titlu in engleza: Between shades of grey

Autor: Ruta Sepetys

Apariție: 22 martie 2011

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Nu stiu exact sa explic de ce am amanat atat de mult lectura acestui roman. Am fost la lansarea oficiala a ¨Printre tonuri cenusii¨ de Ruta Sepetys prin toamna lui 2016 si am ramas placut surprinsa atat de autoare cat si de subiectul cartii. Acesta din urma este o tema ce-mi atrage atentia din ce in ce mai mult, si am tot citit in ultimul an carti pe aceeasi linie. Imediat dupa lansare am vazut ca toata lumea citea romanul si nu stiu daca are legatura sau nu, dar in acel moment am intrat intr-un fel de blocaj ce nu mi-a permis sa citesc cartea pana de curand.

Protagonista acestui roman este Lina, o fata de 16 ani, din Lituania. Viata ei se va schimba cu totul atunci cand, intr-o noapte de vara din 1941, in miezul noptii ea impreuna cu mama si fratele ei sunt obligati sa paraseasca locuinta familiei, din cauza faptului ca sunt considerati antisovietici. Despre tatal lor nu mai stiu nimic incepand cu acea zi.

Cei trei ajung intr-un vagon al unui tren cu destinatie necunoscuta si traiesc acolo in conditii greu de imaginat, alaturi de oameni pe care nu i-au vazut niciodata. Pe masura ce trenul inainteaza spre destinatie, nu toti oamenii reusesc sa supravietuiasca traiectului. Celor care mor, trupurile le sunt tratate fara mila iar cei care supravietuiesc abia primesc apa si paine. Pe parcursul intregii calatorii avem parte de descrieri a emotiilor si sentimentelor pe care le experimenteaza oamenii in asemenea conditii.

Lina il cunoaste pe Andrius, un baiat care datorita mamei lui a ramas in vagonul lor. Intr-una din opririle trenului, Andrius reuseste sa faca rost de ceva informatii despre tatal Linei si incepand din acel moment Lina se foloseste de talentul ei, in incercarea de a-i transmite mesaje parintelui ei despre unde i-ar putea gasi. Sfarsitul calatoriei celor care reusesc sa supravietuieasca va fi la Polul Nord, acolo unde au parte de aceleasi conditii grele, unde au sanse minime de supravietuire.

Dintre personaje, Elena Vilkas, mama Linei este cea care mi-a atras cel mai mult atentia. Este o femeie extrem de puternica si de curajoasa, care-si iubeste atat familia cat si aproapele.

Este incredibil ce a putut sa faca Uniunea Sovietica in tarile baltice. Aceasta este o bucatica de istorie despre care nu stiam. Auzisem despre deportari si stiam ca si Romania a avut parte de asa ceva, dar nu mi-am imaginat niciodata ce fel de viata au avut oamenii aceia. Iar Ruta Sepetys, prin ¨Printre tonuri cenusii¨nu ne spune doar o poveste dura, ci ne expune o poveste de viata adevarata, o poveste a supravietuirii in iad. Iar cei care au reusit sa supravietuiasca Siberiei, la intoarcerea acasa si-au dat seama ca nimic din ce au avut inainte, nu mai exista. Totul apartinea altcuiva acum. A fost mai mult decat un cosmar.

Desi nu e o lectura tocmai usoara, inocenta Linei subtiaza putin duritatea lucrurilor care se petrec in carte. Va recomand sa cititi aceasta carte daca nu ati facut-o pana acum, deoarece nu veti avea nimic de pierdut, doar de castigat. Trecutul trebuie cunoscut.