Titlu in romana: Testamentul lui Abraham
Autor: Igor Bergler
Apariție: Septembrie 2017
Nota: 2/5
Deși am citit Biblia pierdută și nu mi-a prea plăcut, curiozitatea m-a învins și am citit și Testamentul lui Abraham. Sigur, au contribuit și părerile bune despre carte pe care le-am văzut în online, dar nu doar asta m-a ghidat spre roman.
Descrierea cărții ne promitea un roman plin de acțiune și istorie, condimentat cu multe cărți și mister. Pare foarte interesant și chiar este în parte.
Îl reîntâlnim pe Charles Baker, protagonistul romanului Biblia pierdută, mai puțin arogant, mai plăcut și îndrăgostit. Asistentul său, George Marshall este asasinat atunci când se descoperă că lucrează la ceva ce ar fi putut schimba radical percepția asupra lui Abraham Lincon. Întregul miste se concentrează în jurul unui eveniment din viața președintului care l-a transformat.
În aproape același timp cu uciderea lui George, Charles este întors din drum (de fapt întregul avion în care se afla este întors din drum) și i se confiscă un dosar pe care îl avea de la asistentul sau și pe care nu prea apucase să îl răsfoiasca.
În scenă intră mai multi agenți despre care nu prea înțelegem nici noi, nici personajul nostru principal pentru cine lucrează și nici care le sunt adevăratele nume. Ceea ce știm însă este ca îl vor ajuta pe Charles în căutarea pe care acesta o pornește și despre care nu le dă prea multe detalii ajutoarelor sale.
În scena și-așa aglomerată îi avem și pe Socrate și pe sora sa, Rocio. El este un asasin plătit iar ea este femeia care-l va cuceri pe Charles și care se va îndrăgosti de profesor.
Lucrurile sunt extrem de alambicate, uneori se dau multe detalii despre cărți sau despre anumite elemente din istorie care devin plictisitoare. Se vede că este o carte bine documentată și îl felicit pe Igor Bergler pentru asta dar, consider că a exagerat puțin pe alocuri (mă refer la momentele când Charles începe să descopere câte puțin din secret).
A fost o replică în carte la care nu ma așteptam și care mi s-a părut nelalocul ei. Este vorba despre un moment cand Socrate și Charles merg într-o misiune unde mai multi oameni sunt uciși iar Charles întreabă ceva de genul: Aștia erau oameni răi, nu?. De parcă se mai putea face ceva după ce i-au ucis.
M-a enervat mulțimea de personaje, pe alocuri m-am simțit puțin pierdută dar mi-a plăcut accentul pus pe cărți și rolul lor în roman. Vă recomand cartea dacă aveți timp să îi dedicați pentru că este extrem de lungă și dacă v-a plăcut Biblia pierdută și dacă nu. Poate că merita să îi mai dați o șansă lui Igor Bergler. De asemenea, vă invit să împărtășiți cu mine părerea voastră despre carte, dacă ați citit-o.
