Povestea unui orfan – Pam Jenoff

Titlu în engleză: The orphan’s tale

Autor: Pam Jenoff

Apariție: 21 februarie 2017

Notă: 5/5

Alte cărți ale autoarei: Fetele dispărute din Paris

“Povestea unui orfan” de Pam Jenoff a fost una din cărțile mele favorite din anul 2020 pentru că, a reușit să mă facă să mă atașez de personaje așa cum nu am mai făcut-o de mult timp. Povestea începe cu Noa care, la doar 16 ani, este alungată de acasă atunci când rămâne însărcinată cu un soldat nazist. Din nefericire, este nevoită să renunțe la bebelușul său și ajunge să trăiască într-o gară unde face curățenie.

Într-o noapte, Noa vede un tren de marfă plin cu copii micuți. Cu gândul la copilul pierdut, fără să stea prea mult pe gânduri, ia un copilaș și fuge din gara respectivă, fără a avea un plan sau o destinație precisă. Își dorește doar să salveze viața unui copilaș. Trece prin câteva ore de coșmar dar, până la urmă ajunge într-un circ ambulant, unde primește o șansă la viață pentru ea și micuțul furat. Însă în schimbul șansei primite, Noa trebuie să învețe să lucreze la trapez.

Astfel, tânăra o cunoaște pe Astrid, principala trapezistă. La început, cele două sunt rivale dar vor trebui să învețe să aibă încredere una în cealaltă altfel, nici secretele lor și nici viețile nu vor fi prea lungi, deoarece circul este supus constant controalelor naziștilor iar asta reprezintă un pericol atât pentru micuțul salvat de Noa cât și pentru Astrid, care este evreică.

Astrid provine dintr-o familie faimoasă de circari cu care a pierdut legătura atunci când s-a căsătorit cu un bărbat de origine germană și a plecat să locuiască la Berlin. După ce Hitler a implementat o regulă cu privire la căsătoriile dintre germani și evrei, Astrid a fost nevoită să divorțeze și să plece în căutarea familiei ei dispărute.

Avem ocazia să cunoaștem poveștile de viață ale acestor două tinere precum și perspectivele lor după ce drumurile li se încrucișează chiar din gurile lor, pentru că autoarea dă voce fiecăreia dintre ele. Asta face din Povestea unui orfan o carte ușor de citit dar plină de sentimente, de frică, de lacrimi și de apropiere de presonaje.

Recomand această carte tuturor celor cărora le plac cărțile a căror acțiune se desfășoară în timpul celui de-al doilea Război Mondial, mai ales ținând cont și de faptul că circul rămâne scena întâmplărilor până la final, lucru care mie mi se pare extrem de interesant. Pentru mine a fost prima carte cu o acțiune desfășurată în timpul războiului, în interiorul unui circ ambulant, german. Deși nu se relatează o poveste adevărata, autoarea a afirmat că s-a inspirat din fapte reale și a împletit mai multe dintre acestea pentru a crea povestea lui Noa, a lui Astrid și a micuțului salvat de acestea.

Toata lumina pe care nu o putem vedea – Anthony Doerr

Titlu in romana: Toata lumina pe care nu o putem vedea

Titlu in engleza: All the light we cannot see

Autor: Anthony Doerr

Apariție: 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Toata lumina pe care nu o putem vedea este una din cele mai impresionante carti pe care le-am citit in ultimele luni. Romanul ne ilustreaza povestile lui Marie-Laurie, o fetita din Franta si a lui Werner, un baiat din Germania. Destinele lor se vor intalni in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

Marie-Laurie locuieste cu tatal sau la Paris, unde acesta lucreaza ca lacatus la Muzeul de Istorie Naturala. Zi de zi ea il insoteste pe tatal sau la munca, in timp ce invata sa citeasca de pe carti speciale pt copii nevazatori. Dintr-o intamplare bizara fetita ramane oarba, iar tatal ei o invata un sistem pentru ca ea sa se descurce si singura. Doar ca mai tarziu cei doi trebuie sa plece din oras, intrucat nazistii au invadat orasul iar lacatusului i s-a incredintat un obiect ce poate fi foarte important. Este vorba despre o piata, care are 3 duplicate, fiecare impartite la alte persoane, astfel incat nimeni nu stie unde se afla piatra adevarata.

Werner este orfan si locuieste cu sora lui mai mica, la un orfelinat din Germania. Este pasionat de tot ce inseamna radio, face si desface aparatele, si asta il va duce mai departe in Razboi. Intai merge la o academie militara, unde indura o gramada de greutati, isi face si un prieten, dar care nu va avea acelasi noroc ca al lui, sa scape cu bine din academie. Poate ca noroc e mult spus, caci va fi trimis la razboi, si intr-un final ajunge in orasul unde se afla si Marie-Laurie.

In timp ce Werner are parte de tot felul de aventuri, Marie Laurie ramane fara tatal ei si va fi pusa in pericol prin simplul fapt ca are in continuare piatra de la tatal ei. Tot ce a invatat-o el si unchiul ei o salveaza, precum si aparitia unui baiat de al carui destin ii este legata viata.

Cele doua personaje principale sunt extrem de bine conturate, si mi-au placut foarte mult. Ea e isteata, cuminte, linistita, el e putin rebel, luptator, face lucruri cu care poate nu am fi de acord, dar in fond are un suflet bun iar la finalul romanului ni se dovedeste asta. Cei doi evolueaza frumos, in ciuda tuturor mizeriilor care ii inconjoara. Unchiul Etienne e mai apoi urmatorul personaj preferat din carte, m-a fascinat.

Mi-a placut cum au alternat capitolele, unul cu Marie Laurie, unul cu Werner. In acest fel nu am simtit ca am uitat anumite detalii despre unul sau despre celalalt si am fost practic in contact permanent cu amandoi.

Nu e o poveste cu happy end-ul pe care mi l-am dorit, dar o carte foarte frumoasa si va recomand sa o cititi.