City of Dark Magic (#1 City of Dark Magic) – Magnus Flyte

Titlu în engleză: City of Dark Magic

Autor: Magnus Flyte

Apariție: 27 noiembrie 2012

Followed by: City of Lost Dreams

Type: audiobook

Notă: 2/5

La City of Dark Magic m-a atras descrierea și mi-am dorit foarte mult să o citesc, mai ales că face parte dintr-o serie.

Sarah Weston a studiat toată viața operele lui Beethoven și cel mai mare vis al său este să se ocupe de catalogarea operelor artistului. Visul său este pe cale să se îndeplinească atunci când primește un job de vară în Praga, după ce este anunțată că mentorul ei, și cel care o ajuta cu masterul său, s-a sinucis în Praga, unde se ocupa chiar de niște manuscrise ale artistului preferat ale lui Sarah,

Familia Lobkowicz o contactează pe fată pentru a continua munca de unde o lăsase profesorul ei. Bineînțeles că acceptă dar, odată cu sosirea sa în Praga, lucruri ciudate încep să se întâmple: aude zvonuri că mentorul ei lua droguri, în condițiile în care ea știe că asta nu e adevărat și nici nu crede că acesta s-a sinucis.

În plus, într-o seară, cineva pune un artefact în camera ei și astfel este acuzată de furt. La asta se adaugă și faptul că cel care este moștenitorul castelului și muzeului, Max, se poartă ciudat și pare că are mai multe detalii desprea la ce lucra profesorul, dar nu vrea să spună nimic.

Până aici toate bune și frumoase, totul pare interesant dar lucrurile se strică iremediabil, odată cu apariția unei așa zise povești romantice între Sarah și Max, deloc bine exploatate. Iar turnura lucrurilor nu m-a mai atras în cea de-a doua parte a cărții, de aici și nota.

Cred că elementul meu preferat a fost orașul în care s-a desfășurat acțiunea și cam atât. Cartea nu e tradusă la noi încă, și nu cred că va fi tradusă prea curând. Voi ați citit-o? Și dacă da, care au fost impresiile voastre?

Ursul și privighetoarea (#1 Winternight Trilogy) – Katherine Arden

Titlu în engleză: The Bear and the Nightingale

Autor: Katherine Arden

Apariție: 20 ianuarie 2017

Followed by: The Girl in the Tower, The Winter of the Witch

Notă: 5/5

Ursul și privighetoarea face parte dintr-o serie cu numele Winternight, pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată, chiar dacă nu știam despre ce e vorba. Practic, știam doar numele și văzusem coperta și aceste două elemente sunt cele care m-au fermecat.

Acțiunea se desfășoară în Rusia, undeva în epoca medievală din câte mi-am dat seama, și începe cu mult timp înainte să o cunoaștem pe protagonista noastră, Vasya. Facem întâi cunoștință cu familia sa, Vladimirovich, formată din tatăl, Pyotr, soția sa, Marina, copii lor, Nikolai, Aleksandr, Olga și Alyosha. Lor li se alătură și o doică, Dunya.

Așa cum am menționat, ei locuiesc în Rusia, dar în partea de nord a țării, unde iernile sunt foarte grele și durează mult, și unde oamenii încă mai cred în vechi obiceiuri și personaje mistice. Mai aflăm despre Marina că ea este fiica unei femei care l-a fermecat pe Țar, ceea ce a făcut din familia Vladimirovich o apropiată a conducătorilor țării. În ciuda acestui lucru, ei nu se fălesc și sunt mulțumiți cu puținul pe care îl dețin.

Atunci când începe cartea, Marina este însărcinată și are o serie de presimțiri cu privire la copilul pe care îl așteaptă. Apoi acțiunea sare peste o anumită perioadă și trecem direct la vremurile în care Vasya a crescut, este extrem de năzdrăvană și are un fel de putere specială care îi permite să vorbească cu personajele mistice care se perindă prin zonă, printre care și domovoi.

Lucrurile se complică și când tatăl Vasyei se recăsătorește dar și când un preot ajunge pe tărâmurile unde locuiește familia Vladimirovich și începe să îi convingă pe oameni să devină ortodocși. Iar ele devin și mai alambicate atunci când Vasya îl întâlnește pe Morozko.

Mi-era dor să citesc ceva fantasy, despre o lume magică iar faptul că acțiunea se petrece în Rusia aduce și mai mult mister poveștii. Abia aștept să aflu ce se va întâmpla mai departe cu Vasya, tinând cont de finalul precipitat și complex pe care l-a avut acest prim volum al seriei.

Oscar și Tanti Roz (#3 Le Cycle de l’invisible) – Éric-Emmanuel Schmitt

Titlu în franceză: Oscar et la damme rose

Autor: Éric-Emmanuel Schmitt

Apariție: 2002

Preceded by: Milarepa, Domnul Ibrahim și florile din Coran

Followed by: Copilul lui Noe, Le sumo qui ne pouvait pas grossir, Les dix enfants que madame Ming n’a jamais eus, Félix et la source invisible

Type: ebook

Notă: 5/5

Oscar și Tanti Roz face parte din seria cu numele Le Cycle de l’invisible și este al treilea volum din aceasta. În această carte cunoaștem povestea lui Oscar, un băiețel de 10 ani care suferă de cancer în fază terminală. Numai această propoziție i-ar putea face pe unii cititori să evite lectura acestui roman scris de Éric-Emmanuel Schmitt. Dar tocmai pentru că vorbim de Schmitt, cred că numai el putea să pună pe hârtie o poveste extrem de tristă prezentată într-un mod vesel. Așa că vă încurajez să îi dați o șansă, asta dacă nu ați făcut-o deja, pentru că din ce știu, cel puțin pe Bookster este una din cele mai citite cărți.

Atunci când află că este bolnav, Oscar o cunoaște pe Tanti Roz, o femeie puternică și amuzantă, pe care o regăsim alături de copil pe tot parcursul cărții. Între cei doi se creează o legătură emoțională puternică.

Tanti Roz îi propune lui Oscar să îi scrie o scrisoare lui Dumnezeu, timp de 12 zile, în fiecare zi, cerându-i câte un lucru pentru suflet, nimic material. În plus, fiecare zi va fi trăită de Oscar ca fiind mereu la altă vârstă, adăugându-și câte 10 ani cu fiecare zi, și oferindu-i astfel șansa să treacă prin toate etapele vieții.

Oscar profită de timpul pe care îl mai are de trăit așa cum puțini ar face-o. Își face prieteni și o are alături pe Tanti Roz, se poartă ca și cum nu ar fi bolnav, deși starea lui evoluează de la o zi la alta.

La final, vă mai recomand încă o dată cartea pentru extraordinara poveste pe care o spune și pentru lecția pe care ne-o dă.

Iubire amară – Elena Ferrante

Titlu în italiană: L’amore molesto

Autor: Elena Ferrante

Apariție: 1992

Type: ebook

Notă: 3/5

Delia este o femeie de patruzeci și cinci de ani, necăsătorită și fără copii, care locuiește în Roma dar care este nevoită să se întoarcă în orașul natal, Napoli, după ce primește vestea că mama ei, Amalia, a murit.

Atât întâmplarea nefericită, cât și orașul, îi trezesc amintiri tulburătoare. Femeia are o relație de ură și iubire atât cu orașul cât și cu femeia ce i-a dat viață. Un al treilea personaj este tatăl Deliei, despre care aceasta își amintește crizele de gelozie pe care el le avea atunci când mama ei accepta cadourile unui al patrulea personaj, pe numele său Caserta. Acest bărbat îi oferea flori și haine Amaliei iar aceasta nu le refuza, în ciuda furiei soțului său.

Orașul în care are loc acțiunea este unul extrem de violent, atât din punct de vedere al relațiilor dintre bărbați care vor să-și demonstreze bărbăția și puterea, cât și din punct de vedere al relațiilor dintre bărbați și femei. Aceasta este o balanță dezechilibrată, întrucât puterea fizică a femeilor este inferioară bărbaților și din păcate multe pierd o astfel de luptă.

Delia nu a fost singură la părinți. Ea mai are două surori, dar fiind cea mai mare, a fost prezentă mai mult și mai des la violența dintre părinții ei. În plus, ea devine mai conștientă pe zi ce trece de tipul de relație pe care Amalia și Caserta îl au și cumva, începe să imite acest lucru cu fiul lui Caserta, Antonio, sub atenta supraveghere a bunicului acestuia.

Vrând să se răzbune cumva pe mama ei, pentru că în acest război Delia este de partea tatăli ei, ea inventează o minciună care le va schimba viețile tuturor și pentru totdeauna. Amalia va ajunge să-și părăsească soțul și să ia cu ea cele trei fete.

Se zice că urâm la ceilalți ceea ce nu ne place la noi însăși. La fel și Delia ajunge să-și dea seama că a devenit ceea ce toată viața a disprețuit: puțin din tatăl ei și puțin din mama ei. Dar tot ce se va întâmpla în Napoli, o va ajuta într-un final să treacă peste și să meargă mai departe în viața ei?

Flori pentru Algernon – Daniel Keyes

Titlu în engleză: Flowers for Algernon

Autor: Daniel Keyes

Apariție: Martie 1966

Type: audiobook

Notă: 5/5

Despre Flori pentru Algernon am auzit vorbindu-se atât de mult încât la un moment dat mi-a fost teamă să o citesc. Teamă legată de faptul că poate nu o să îmi placă, sau că nu o să o pot înțelege. Dar mi-am făcut curaj și am ascultat această faină poveste și-mi pare rău acum, că a durat atât de mult până am citit-o. A devenit categoric una din cărțile mele preferate din acest an.

Charlie Gordon este un tânăr cu un coeficient de inteligență ce nu trece de 68, este o persoană plăcută și pare potrivit pentru un exeriment științific la care se înscrie de bunăvoie, pentru că își dorește să fie deștept. Astfel, el va fi supus unei operații pe creier, în urma căreia coeficientul său de inteligență va fi crescut.

Intervenția are succes și ușor, ușor, inteligența lui Charlie depășește cote de neimaginat. Totul este documentat într-un jurnal pe care bărbatul îl ține și care face parte din acest experiement. Acesta este un obiect este extrem de util pentru că permite urmărirea evoluției lui Charlie. Pe măsură ce avansează, interesele lui se schimbă și ajunge de la mintea unui copil la aceea a unui adult extrem de inteligent.

Dar cine este Algernon? Și care este rolul pe care îl are în poveste? Vă invit să citiți cartea, pentru că este superbă și ne învață să fim mai toleranți cu ceilalți. Daniel Keyes a creat un personaj cu care ne este foarte ușor să empatizăm. Este o lecție din care putem învăța o mulțime de lucruri și avem șansa să descoperim o viață pe care nu o cunoaștem și nu o înțelegem.