Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman

Titlu în suedeză: En man som heter Ove

Titlu în engleză: A man called Ove

Autor: Fredrik Backman

Apariție: 27 august 2012

Notă: 5/5

Alte cărți ale autorului traduse în limba română: Noi contra voastră, Scandalul, Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău, Oameni anxioși

Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman este una din cărțile mele preferate din anul 2019. Este cartea al cărei final m-a făcut să plâng în tren, în drum spre birou. Și spuneam la momentul respectiv, pe Instagram, că fiecare dintre noi ar trebui să fie un pic din Ove.

Este povestea de viață a acelui vecin morocănos, omul bun la toate, dar care pare puțin ciudat și a cărui poveste nu o cunoaște nimeni prea bine. Ove crede că e înconjurat de idioți și nu înțelege de ce oamenii trebuie să plătească pe cineva pentru a schimba un bec. Iar eu am un astfel de om acasa, ceea ce m-a făcut să-l îndrăgesc pe acest bătrânel singuratic și urâcios.

Într-o dimineață de toamnă târzie, liniștea lui Ove este tulburată de noii săi vecini, care intră în zona rezidențială unde locuiește acesta, în ciuda anunțurilor care interzic mașinile acolo. Odată cu acestă familie de iranieni care se mută în casa de lângă cea a lui Ove, singurătatea bărbatului va dispărea ușor, ușor, fie că își dorește, fie că nu.

Au fost și voci care nu l-au iubit pe Ove, dar cred că trebuie să pleci la drum alături de el cu inima deschisă și să te gândești la ce anume din atitudinea și acțiunile lui Ove îți aduce aminte de cineva drag sau poate chiar de tine.

Fredrik Backman a creat un personaj pe care pare că lumea îl disprețuiește dar de fapt, acesta este iubit, ajutat fiind de personajele secundare create care, nu sunt puse prea mult în evidență. Lumina rămâne tot timpul pe bătrânelul care urăște pe toată lumea, cu excepția soției sale. Din păcate, aceasta nu-i mai este alături dar, Ove învață să iubească din nou, dar diferit.

Vă recomand Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman dacă vreți ceva amuzant dar, care vă poate face și să plângeți, și dacă vreți să faceți cunoștință cu un personaj cu care uneori să vă simțiți identificați.

The thief of time – John Boyne

Titlu în engleză: The thief of time

Autor: John Boyne

Apariție: 2000

Notă: 4/5

Aveam pe listă mai multe cărți scrise de John boyne, autorul cărții Băiatul cu pijamalele în dungi, dar am ales The thief of time pentru asemănarea sa cu romanul Cum să oprești timpul de Matt Haig. Din păcate. cartea nu a fost încă tradusă în limba română.

Mattheu Zéla este un bărbat în vârstă de 50 ani, născut în Paris în anul 1743. Acțiunea nu se petrece doar în anii 1700, ci suntem purtați prin copilăria, adolescența, tinerețea și maturitatea acestuia, până la vârsta de 50 de ani când, Mattheu încetează să mai îmbătrânească și, avem astfel ocazia să parcurgem alături de el peste 200 de ani de istorie.

În 1758, tânărul Mattheu părăsește Parisul alături de fratele său Tomas, și de Dominique, singura femeie pe care o va iubi cu adevărat dar pe care eu am disprețuit-o. Au parte de o serie de întâmplări nefericite, dar ajung să se stabilească într-un oraș pentru ceva timp.

Mattheu ne povestește întreaga sa viață, condimentată cu poveștile de amor pe care le-a avut cu femeile pe care le-a cunoscut. 19 dintre acestea i-au devenit soții, iar restul au rămas la statutul de iubire sau amante. De altfel bărbatul ca ține legătura pe parcursul întregii sale vieți și cu descendenții fratelui său Tomas, pe care încearcă să îi ajute cum poate el mai bine.

Trebuie să menționez că întâmplările nu se desfășoară într-o ordine cronologică și acesta este unul din motivele pentru care mi-a plăcut această carte. Am avut impresia că stau la depănat povești cu un prieten, pe parcursul lecturii.

Mi-a plăcut elementul fantastic din carte și anume faptul că Mattheu nu îmbătrânea. Așa cum am menționat, acest roman mă duce cu gândul la cartea Cum să oprești timpul de Matt Haig, pe care eu am avut ocazia să o citesc înaintea acesteia. Cronologic vorbind, The thief of time a fost publicată înaintea cărții lui Matt Haig.

Desigur, există și un motiv legat de misterul tinereții lui Mattheu, pe care vă invit să îl descoperiți singuri, citind cartea.

Altfel… și totuși Alice – Lisa Genova

Titlu în engleză: Still Alice

Autor: Lisa Genova

Apariție: 6 iulie 2007

Nota: 5/5

Altfel… și totuși Alice de Lisa Genova este cu siguranță una din cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme și va intra în topul lecturilor mele preferate din acest an. Este o carte de care cumva îmi era teamă pentru că, auzisem o mulțime de păreri bune despre ea și mă temeam că poate mie nu o să îmi placă atât de mult, dat fiind așteptările care mi s-au creat. Dar mi-a plăcut atât de mult încât am citit-o de două ori anul acesta, lucru pe care nu l-am făcut niciodată și cu atât mai puțin într-o perioadă de câteva luni distanță. Prima dată am ascultat varianta în limba engleză și apoi am citit varianta ebook, în limba română de această dată.

Și dacă nu ați auzit deja despre acest roman al Lisei Genova, Altfel… și totuși Alice ne spune povestea lui Alice Howland, o femeie trecutp de mult de prima tinerețe, care are o carieră pentru care a muncit din greu. Lucrează la Harvard, unde ține cursuri de psihologie și este recunoscută la nivel internațional pentru teoriile sale. De asemenea, ea este căsătorită și are 3 copii, ajunși și ei la maturitate și având fiecare o viață a sa.

La un moment dat, Alice începe să uite lucruri și cumva asta o dezechilibrează, ea fiind destul de organizată. Crezând că e momentul în care intră la menopauză, cumva nu dă atâta importanță simptomelor panâ când, diagnosticul cade ca un asteroid in viața ei și relațiile cu familia ei, cu jobul și cu lumea din jurul ei în general se vor schimba pentru totdeauna.

Mi-a plăcut foarte mult personajul Alice, am empatizat cu ea și m-am gândit de multe ori, deși nu știu să fi avut în familie cazuri de oameni cu Alzheimer, cum ar fi dacă eu sau cineva apropiat ar suferi de această boală. Impactul cel mai puternic a fost atunci când am ascultat varianta în limba engleză, poate și pentru că și vocea persoanei care nara mi s-a părut că s-a potrivit de minune.

Deși este o poveste tristă, eu o recomand pentru că are și ceva speranță. În plus, ne poate ajuta să descoperim puțin, puțin din viața oamenilor care suferă de o astfel de boală incurabilă în acest moment, să ne facă mai înțelegători și empatici, mai ales pentru că am impresia că în tumultul acestor vremuri empatia lipsește cel mai mult.

Dincolo de stele (#2 Aleea cu licurici)- Kristin Hannah

Titlu în engleză: Fly Away

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 13 aprilie 2014

Precedata de: Aleea cu licurici

Nota: 5/5

Dincolo de stele începe cam unde s-a terminat Aleea cu licurici. De fapt, la ceva timp după finalul trist al primului volum al seriei, care i-a lasat pe toți cei pe care i-am cunoscut atunci fără Kate.

Ceea ce aflăm încă din primele pagini este că niciunul dintre cei apropiați lui Kate nu au reușit să-și țină promisiunile făcute. Johny, soțul ei, nu reușește să țină familia unită, Tully prietena ei cea mai bună, e mai pierdută ca niciodată în ciuda faptului că și-a dorit să fie în continuare parte din familia Ryan și să le fie alături copiilor, dar până la urmă ea nu are habar despre ce înseamnă maternitatea sau cum este să ai grijă de cineva.

Iar Marah, fetița cea mare a lui Kate, distrusă de durere, nu mai poate zâmbi pentru nimic în lume. În timp ce Johny și chiar și Tully încearcă să o ajute, ea pare să se afunde și mai tare în durere, până când, într-o zi, îl cunoaște pe un tânăr care pare că a trecut prin aceleași dureri ca și ea și care pare să o înțeleagă mai bine ca oricine.

În poveste reapare și mama lui Tully, Dorothy, cea care a abandonat-o și dezamăgit-o de nenumărate ori de-a lungul vieții acesteia și care, dacă vrea să își ajute fiica, trebuie să își înfrunte odată pentru totdeauna trecutul dureros pe care îl ascunde și pe care Tully nici măcar nu îl bănuiește. Și ceea ce aflăm, ne face să ne simțim vinovați că am judecat-o atât de aspru atunci când am citit Aleea cu licurici. E ca în viața reală, atunci când, de cele mai multe ori judecăm o persoană fără să știm ce se află cu adevărat în spatele acțiunilor sale.

Dincolo de stele este un roman despre iertare, despre familie, iubire, noi începuturi și speranță și deși preferatul meu rămâne Aleea cu licurici, tot este o carte de 5 stele. Categoric, Kristina Hannah este una din autoarele mele preferate atunci când vine vorba de cărți care transmit emoție.

Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Titlu în engleză: The forty rules of love

Autor: Elif Shafak

Apariție: 2009

Notă: 4/5

Cele patruzeci de legi ale iubirii este primul roman al lui Elif Shafak pe care l-am citit. Am pornit cu așteptări destul de scăzute în această lectură, întrucât colega care mi-a împrumutat cartea nu a fost foarte impresionată de ea. Pe mine însă, m-a suprins plăcut. În plus, Elif Shafak este destul de apreciată în lumea cititorilor și probabil nu va fi singura carte a autoarei pe care o voi citi.

Povestea urmărește două istorii separate, din două perioade diferite. Istoria din perioada contemporană începe în anul 2008, când o cunoaștem pe Ella Rubinstein, o femeie din San Francisco, aflată în jurul vârstei de 40 ani, care este nefericită în căsătoria sa. Aceasta începe un job ca cititoare pentru un agent literar, care îi oferă cartea Dulce blasfemie scrisă de Aziz Zahara.

Dulce blasfemie o duce pe Ella în Turcia secolului XIII, unde devișul Shams din Tabriz pornește în căutarea poetului Rumi. Odată cu Ella avem ocazia să aflăm cele patruzeci de legi ale iubirii, create de Shams și să cunoaștem legătura spirituală dintre Rumi și Shams.

Fiecare lege a iubirii este legată de o anumită situație sau întâmplare prin care Shams din Tabriz a trecut. Pe măsură ce lecturează Dulce blasfemie, Ella își identifică povestea cu aceea a lui Rumi și simte că autorul romanului, Aziz Zahara este Shams, pe care soarta i l-a pus în cale pentru a o elibera, pentru a se redescoperi.

Romanul nu ne oferă doar perspectiva Ellei ci și a altor personaje, prin intermediul capitolelor din Dulce blasfemie. Avem așadar ocazia să cunoaștem și perspectivele unor hoți, bețivi și prostituate, pe lângă Shams și Rumi.

Dintre cele două planuri, mai fermecătoare mi s-a păruut cel în care au fost Rumi și Shams, practic asta însemnând acțiunea romanului Dulce blasfemie. Această parte are un plus de magie și spiritualitate față de povestea Ellei.

Recomand romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak celor care vor să descopere și altceva despre religie și îndeosebi despre iubirea aproapelui.