Ce am mai citit Q3 2019

În mod normal, la fiecare trei luni scriu un articol despre ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit dar, de această dată o să vorbesc doar despre ce mai mai citit în cel de-al treilea trimestru al anului. Am ales să fac asta pentru că nu am mai cumpărat nici o carte nouă, cu excepția celor în format ebook sau audiobook pe care le citesc pe Audible și Scribd și pe care uneori “le dau înapoi”.

Ce am citit

În luna iulie am terminat Rețeaua Alice (The Alice Network) de Kate Quinn, pe care am început să o ascult în iunie. A fost urmată de un ebook de Pam Jenoff, în limba spaniolă, numită Las cosas que amamos (The things we cherised) și de un alt audiobook, tot în limba spaniolă, dar care a fost tradus și la noi: Sub un cer sângeriu de Mark T Sullivan.

Această lună a fost productivă în materie de lecturi de tot felul. Am citit în sfârșit și Fiica ceasornicarului de Kate Morton, în acea ediție superbă în limba română. Apoi, pentru că am văzut-o la Eugenia de la Despre cărți , am citit și eu Pactul de Jodi Picoult. Următoarea lectură a fost Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, carte pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată și care mie mi-a plăcut, în ciuda părerilor împărțite. Este până la urmă, o poveste reală.

Am încheiat această lună cu două lecturi în limba spaniolă: La bailarina de Auschwitz (The choice) de Edith Eger și Largo pétalo de mar de Isabel Allende, dar sper că, măcar cea de-a doua va fi tradusă în limba română.

În luna august mi s-a făcut dor să citesc o carte fantasy, așa că am ales volumul trei din seria Tronul de cleștar de Sarah J Maas, Moștenitoarea focului. Apoi, am trecut într-o altă extremă, la un clasic, cu La răscruce de vânturi de Emily Bronte, pentru ca acesteia să îi urmeze tot o carte dintr-o serie. Este vorba despre cel de-al treilea volum al seriei Lumikki Andersson, Negru ca abanosul de Salla Simukka.

Tot cu o serie am continuat, și am început La corte reluciente de Richelle Mead. Este primul volum al seriei cu același nume, dar nu știu cât de curând o să vreau să citesc și volumul doi. Spre finalul lunii am citit Sub aceeași stea de John Green și Sora pierdută de Flynn Berry și am ascultat Un an la Oxford de Julia Whelan despre care am avut anumite așteptări dar s-a dovedit a fi despre cu totul altceva decât ceea ce credeam eu. Am încheiat cu The summer before the war de Helen Simonson.

Septembrie a fost ceva mai puțin bogată în lecturi. Am citit Nimbo, cel de-al doilea volum al seriei Arc of a Scythe de Neal Shusterman, al cărei prim volum a fost tradus și la noi (Secera). A urmat o carte de Dario Fo, în limba spaniolă, La reina Cristina de Suecia, tradusă în limba română cu numele Ca din întâmplare, femeie: regina Cristina a Suediei.

Pentru prima dată după mult timp, am recitit o carte, și este vorba despre Altfel…și totuși Alice de Lisa Genova, care mi-a plăcut foarte mult și la prima lectură dar și la cea de-a doua. Am încheiat luna cu Văduva de Fiona Barton, care se afla pe lista mea de citit de mai mult timp, și în mod total nepotrivit cu subiectul cărții, am terminat-o în vacanță.

Cam astea au fost lecturile celui de-al treilea trimestru al anului ce parcă zboară. Vă invit și pe voi să îmi spuneți ce ați citit în ultimul timp și să îmi recomandați cărți.

Vioara de la Auschwitz – Maria Àngels Anglada

Titlu în catalană: El violí d’Auschwitz

Titlu în engleză: The violin of Auschwitz

Autor: Maria Àngels Anglada

Apariție: 1983

Notă: 3/5

The violin of Auschwitz este o carte care, spune o nouă povestee de la Auschwitz. De această dată, perspectiva e ceva mai diferită față de ceea ce am citit până acum în cărțile a căror acțiune se desfășoară în lagăre de concentrare. Dacă în trecut am cunoscut o bibliotecară sau un copil ce și-a făcut un prieten dincolo de gardul de sârmă ghimpată (Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe și Băiatul cu pijamalele în dungi de John Boyne), de această dată suntem alături de un bărbat pe nume Daniel, care este lutier, adică construiește și repară viori.

În cadrul lagărului, Daniel lucrează ca tâmplar, până când Sanckel, comandantul câmpulu de concentrare află despre meseria lui și îl pune să îi facă o vioară perfectă din toate punctele de vedere. Viața sa depinde de creația acelei viori. Este greu de imaginat presiunea la care a fost supus, pentru că, pe lângă lipsa materialelor potrivite, el trebuie să termine proiectul cât mai repede posibil.

Oare va reuși Daniel să creeze vioara perfectă? Și dacă da, îl va ajuta asta să supraviețuiască lagărului? Vă invit să citiți această carte pentru a afla răspunsul celor două întrebări, chiar dacă nu e încă tradusă la noi. Eu am citit varianta în limba engleză și se citește destul de ușor, mai cu seamă că nu e foarte lungă. În plus, aveți ocazia să mai cunoașteți câteva detalii despre condițiile de viață de la Auschwitz, unde fiecare mic lucru putea face diferența dintre viață și moarte.

Bibliotecara de la Auschwitz – Antonio G. Iturbe

Titlu in romana: Bibliotecara de la Auschwitz

Titlu in spaniolă: La bibliotecaria de Auschwitz

Autor: Antonio G. Iturbe

Apariție: 18 august 2012

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Bibliotecara de la Auschwitz este o poveste tristă în care o cunoaștem pe Dita, în lagărul nazist unde a fost dusă alături de familia ei. Antonio G. Iturbe s-a documentat extrem de bine pentru această carte și a avut ocazia să o cunoască pe adevărata Dita Krauss. Pentru că da, bibliotecara de la Auschwitz chiar există și trăiește și astăzi.

În locul unde fiecare moment putea fi ultimul, Fredy Hirsch a reușit să întemeieze o școală. Dar fiindcă erau interzise cărțile, totul trebuia să se desfășoare în cel mai mare secret. Dita ajunge bibliotecară și se folosește de tot ce poate pentru a ascunde cărțile. Va ajunge să poarte volumele ascunse în niște buzunare pe sub rochie, riscând astfeș oricând să fie prinsă și să-și piardă viața. Dar în ciuda tuturor riscurilor la care este supusă, nu încetează să ne dea o lecție de curaj și putere.

Alături de Dita se mai află și Fredy Hirsch, omul care a pus la cale totul, pentru a putea aduce puțină lumină în sufletele pline de suferință ale oamenilor de la Auschwitz. Pentru el, copii care se bucurau de orele predate de profesorii din blocul 31, sunt totul și ar face orice pentru ei.

Părinții Ditei au reprezentat pentru ea elementele care au ținut-o pe linia de plutire. Tatăl ei a fost cel care i-a făcut cunoștință cu școala și cu cărțile, iar de la mama ei a luat puterea. Și indiferent de piedicile la care a fost supusă, Dita nu a renunțat să creadă în oamenii care i-au fost alături în perioada petrecută la Auschwitz. Pe lângă povestea Ditei, mai cunoaștem și poveștile altor personaje, care se îndrăgostesc în ciuda obstacolelor pe care le au.

Bibliotecara de la Auschwitz este o lecție despre dăruire, despre puterea de a renunța la tine pentru ceilalți, despre curaj, sensibilitate și dragoste. Și așa cum am afirmat de multe ori atunci când am scris despre cărți ce au ca subiect holocaustul, trebuie să nu uităm niciodată ce s-a întâmplat, pentru că am risca să repetăm istoria tristă a acelor ani.

A fost uimitor să o însoțesc pe Dita de la 14 ani până la maturitate și vă recomand și vouă să-i citiți povestea. Unele dintre problemele voastre vor părea mici în comparație cu tragedia pe care au trăit-o victimele naziștilor.

Auschwitz. Alive 70 de ani – Romeo Couti

Titlu in romana: Auschwitz. Alive 70 de ani

Autor: coord. Romeo Couti

Apariție: 2017

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

“Auschwitz. Alive 70 de ani” reuneste marturii cutremuratoare ale unor supravietuitori ai holocaustului sau asa cum mai este denumita aceastra tragedie, Shoah. Face parte din categoria memorii si jurnale si coordonatorul este Romeo Couti. Am primit aceasta carte de la Libris in luna iulie, impreuna cu primul volum al seriei Ordinul Dragonului, “Copilul zanelor” de Philippa Gregory.

Cartea e scrisa sub forma de interviuri, fiecare dintre persoane avand bucatica ei in carte. Ei au locuit in Romania sau au avut parinti de provenienta din Romaina, pentru ca unul dintre interviuri este al unui barbat care s-a nascut in lagar.

Probabil si pentru voi, la fel ca si pentru mine, este greu de imaginat ce s-a intamplat cu adevarat acolo. Doar cei care au supravietuit infernului stiu. Si mult timp nu au putut sa povesteasca, iar noi ce are venim in urma lor, ar trebui sa profitam enorm de pe urma marturiilor lor si sa evitam ca o asemenea tragedie sa se repete. Sa ajungem sa fim cu adevarat constienti de ceea ce inseamna holocaustul vom reusi doar citind astfel de marturii.

“Auschwitz. Alive 70 de ani” reuneste de fapt o serie de inregistrari video si transmisii live facute de jurnalistii de la TVR Cluj. Dincolo de reportajele impresionante, cartea transmite si emotia oamenilor care au facut parte din proiect. Si cu riscul de a ma repeta, datoria noastra este aceea de a afla, de a da mai departe informatia primita, de a o face cunoscuta si celor care vin dupa noi.

Auschwitz a fost eliberat in data de 27 ianuarie 1945, dupa ce 1,1 milioane de oameni si-au pierdut viata. Printre acestia, batrani si copii. 80% dintre cei care au ajuns in lagar au fost ucisi imediat. A fost condamnarea la moarte fara drept de apel. A fost luarea drepturilor oamenilor de catre alti oameni. Si intrebarea pe care ne-o punem de fiecare data este “cum este posibil ca asa ceva sa se fi intamplat?”

Din pacate insa, lucrurile nu s-au oprit acolo. O parte din responsabili au scapat si cel mai probabil au trait fericiti pe alte meleaguri. Iar povestile se repeta in alte locuri ale lumii, despre care nu stim prea multe din pacate. Cei care reusesc sa mai scape din lagarele din Corea de Nord ne povestesc cosmarul pe care il traiesc si pe care il cunosc de-o viata.

Ce putem face pentru a opri astfel de atrocitati? Cum au putut supravietuitorii sa revina la Auschwitz si sa traiasca mai departe sunt intrebari care nu au raspuns deocamdata si care asa vor ramane. Pentru ca doar ei stiu adevarata istorie a ceea ce a reprezentat Auschwitzul.