Cele mai frumoase cărți citite în 2019

Iată că a trecut și anul 2019 și a sosit momentul să fac retrospectiva celor mai frumoase cărți pe care le-am citit anul acesta. Acest articol a devenit un fel de tradiție pe blog pentru pentru că am scris și anul trecut (aici) dar și în 2017 și 2016 (aici și aici).

Dar ceea ce se schimbă de data aceasta este faptul că o să grupez totul în funcție de luni, pentru că fiecare lună a anului a avut cel puțin o carte bună, ce a intrat in topul acesta. Și, coincidență sau nu, topul conține 19 cărți, același număr pe care mi-am dorit să-l citesc neapărat și despre care am scris aici.

Am început anul cu Povestea mea de Michelle Obama, autobiografia unei femei pe care o apreciez și despre care am aflat destul de multe lucruri noi. Este o carte care a fost destul de prezentă în social media anul acesta și probabil ați văzut-o și voi de multe ori. Tot la început de an am citit și o carte a unei autoare ale cărei opere le citesc mereu cu mare interes: Svetlana Aleksievici. Este vorba despre Ultimii martori care prezintă declarații, amintiri și experiențe ale unor copii din Belarus.

În luna februarie, preferatul meu a fost primul volum al seriei Războiul celor două roze de Conn Iggulden, Pasărea furtunii. Acțiunea se desfășoară în Anglia și Franța secolului XV, deci este cartea potrivită pentru iubitorii de ficțiune istorică.

Primăvara a început cu Soția călătorului în timpde Audrey Niffenegger și Un gentleman la Moscova de Amor Towles. Două romane extrem de diferite, dar cu povești foarte faine. Despre ele am scris aici și aici.

În luna aprilie, tot două din cărțile citite au intrat în topul de anul acesta. Este vorba despre Flori pentru Algernon de Daniel Keyes și Oscar și Tanti Roz de Éric-Emmanuel Schmitt, două povești care m-au impresionat până la lacrimi.

Luna mai a venit cu Fetele dispărute din Paris de Pam Jenoff, pe care am ascultat-o de fapt, în format audio. În luna iunie am citit în sfârșit Altfel… și totuși Alice de Lisa Genova pe care, la fel ca și mențiunea anterioară, am ascultat-o și care mi-a plăcut atât de mult încât, până la finalul anului am citit și versiunea în limba română. Tot în prima luna de vară, am citit și Sașenka de Simon Sebag Montefiore, care face parte dintr-o serie legată de istoria Rusiei și de care m-am atașat și vreau să citesc mai departe și celelalte volume.

Iulie a fost cea mai bogată lună în materie de lecturi frumoase și voi menționa următoarele titluri: Sub un cer sângeriu de Mark T. Sullivan, Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris și The Choice de Edith Eger, aceasta din urmă nefiind încă tradusă la noi, dar atunci când va apărea va fi, cu siguranță, exprem de iubită.

În luna august m-a impresionat Sub aceeași stea de John Green, de care mă ferisem până atunci pentru că văzusem filmul mai demult și voiam să uit din acțiune înainte să citesc cartea.

În luna septembrie am lecturat cel de-al doilea volum al unei serii care a început să se traducă și la noi. Este vorba despre Thunderhead de Neal Shusterman (primul volum al seriei se numește Secera). Din lecturile lunii octombrie voi menționa Evadare de la Auschwitz de Andrei Pogojev.

În luna noiembrie, am plâns de-a binelea în tren, în drum spre birou, citind finalul cărții Un bărbat pe nume Ove de Fredrick Backman. M-am identificat mult cu Ove și, așa cum spuneam și pe instagram, cred că fiecare dintre noi ar trebui să fie măcar puțin sau din când în când ca Ove. O altă lectură frumoasă a lunii este Când înflorește liliacul de Martha Hall Kelly, prima carte dintr-o serie. Am deja al doilea volum, și inițial îmi doream să îl citesc pe acela dar, am aflat că e al doilea volum al seriei așa că am început cu începutul 🙂

Ultima lună a anului a început cu ceva stres pentru mine, și nu prea am avut poftă de citit nici după ce nebunia a trecut, dar am cumpărat primul volum al seriei Harry Potter în varianta ilustrată și e atât de frumoasă și una din seriile mele preferate dintotdeauna încât a trebuit să o menționez în acest top.

Care sunt cărțile care v-au plăcut cel mai mult în 2019?

Altfel… și totuși Alice – Lisa Genova

Titlu în engleză: Still Alice

Autor: Lisa Genova

Apariție: 6 iulie 2007

Nota: 5/5

Altfel… și totuși Alice de Lisa Genova este cu siguranță una din cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme și va intra în topul lecturilor mele preferate din acest an. Este o carte de care cumva îmi era teamă pentru că, auzisem o mulțime de păreri bune despre ea și mă temeam că poate mie nu o să îmi placă atât de mult, dat fiind așteptările care mi s-au creat. Dar mi-a plăcut atât de mult încât am citit-o de două ori anul acesta, lucru pe care nu l-am făcut niciodată și cu atât mai puțin într-o perioadă de câteva luni distanță. Prima dată am ascultat varianta în limba engleză și apoi am citit varianta ebook, în limba română de această dată.

Și dacă nu ați auzit deja despre acest roman al Lisei Genova, Altfel… și totuși Alice ne spune povestea lui Alice Howland, o femeie trecutp de mult de prima tinerețe, care are o carieră pentru care a muncit din greu. Lucrează la Harvard, unde ține cursuri de psihologie și este recunoscută la nivel internațional pentru teoriile sale. De asemenea, ea este căsătorită și are 3 copii, ajunși și ei la maturitate și având fiecare o viață a sa.

La un moment dat, Alice începe să uite lucruri și cumva asta o dezechilibrează, ea fiind destul de organizată. Crezând că e momentul în care intră la menopauză, cumva nu dă atâta importanță simptomelor panâ când, diagnosticul cade ca un asteroid in viața ei și relațiile cu familia ei, cu jobul și cu lumea din jurul ei în general se vor schimba pentru totdeauna.

Mi-a plăcut foarte mult personajul Alice, am empatizat cu ea și m-am gândit de multe ori, deși nu știu să fi avut în familie cazuri de oameni cu Alzheimer, cum ar fi dacă eu sau cineva apropiat ar suferi de această boală. Impactul cel mai puternic a fost atunci când am ascultat varianta în limba engleză, poate și pentru că și vocea persoanei care nara mi s-a părut că s-a potrivit de minune.

Deși este o poveste tristă, eu o recomand pentru că are și ceva speranță. În plus, ne poate ajuta să descoperim puțin, puțin din viața oamenilor care suferă de o astfel de boală incurabilă în acest moment, să ne facă mai înțelegători și empatici, mai ales pentru că am impresia că în tumultul acestor vremuri empatia lipsește cel mai mult.

Dincolo de stele (#2 Aleea cu licurici)- Kristin Hannah

Titlu în engleză: Fly Away

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 13 aprilie 2014

Precedata de: Aleea cu licurici

Nota: 5/5

Dincolo de stele începe cam unde s-a terminat Aleea cu licurici. De fapt, la ceva timp după finalul trist al primului volum al seriei, care i-a lasat pe toți cei pe care i-am cunoscut atunci fără Kate.

Ceea ce aflăm încă din primele pagini este că niciunul dintre cei apropiați lui Kate nu au reușit să-și țină promisiunile făcute. Johny, soțul ei, nu reușește să țină familia unită, Tully prietena ei cea mai bună, e mai pierdută ca niciodată în ciuda faptului că și-a dorit să fie în continuare parte din familia Ryan și să le fie alături copiilor, dar până la urmă ea nu are habar despre ce înseamnă maternitatea sau cum este să ai grijă de cineva.

Iar Marah, fetița cea mare a lui Kate, distrusă de durere, nu mai poate zâmbi pentru nimic în lume. În timp ce Johny și chiar și Tully încearcă să o ajute, ea pare să se afunde și mai tare în durere, până când, într-o zi, îl cunoaște pe un tânăr care pare că a trecut prin aceleași dureri ca și ea și care pare să o înțeleagă mai bine ca oricine.

În poveste reapare și mama lui Tully, Dorothy, cea care a abandonat-o și dezamăgit-o de nenumărate ori de-a lungul vieții acesteia și care, dacă vrea să își ajute fiica, trebuie să își înfrunte odată pentru totdeauna trecutul dureros pe care îl ascunde și pe care Tully nici măcar nu îl bănuiește. Și ceea ce aflăm, ne face să ne simțim vinovați că am judecat-o atât de aspru atunci când am citit Aleea cu licurici. E ca în viața reală, atunci când, de cele mai multe ori judecăm o persoană fără să știm ce se află cu adevărat în spatele acțiunilor sale.

Dincolo de stele este un roman despre iertare, despre familie, iubire, noi începuturi și speranță și deși preferatul meu rămâne Aleea cu licurici, tot este o carte de 5 stele. Categoric, Kristina Hannah este una din autoarele mele preferate atunci când vine vorba de cărți care transmit emoție.

19 cărți pe care vreau să le citesc în 2019 – Noiembrie

Au trecut 10 luni de la articolul original, pe care l-am scris în luna ianuarie a acestui an, și vreo 4 luni de la articolul pe care l-am scris în iulie cu privire la cele 19 cărți pe care vreau să le citesc în 2019, și pentru că sfărșitul de an nu mai e așa de departe cum părea până acum câteva săptămâni, cred că a venit momentul să mai arunc o privire pe listă să văd ce mi-a mai rămas de citit și ce am reușit să mai bifez pe lista făcută la începutul anului.

Ce am mai citit

Pentru că deja o parte din cărți au fost menționate în vară, am să povestesc aici doar despre cele cărora li s-a schimbat statusul. Am reușit să citesc Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris care mi-a plăcut foarte mult, în ciuda unor critici pe care le-am auzit, cu privire la faptul că nu e o operă atât de bogată așa cum s-ar fi așteptat unii. Eu am văzut-o exact așa cum este: mărturia unui om care a trecut prin iad.

O altă carte pe care am reușit să o citesc a fost Thunderhead de Neal Shusterman, care este al doilea volum al seriei Arc of a Scythe, și al cărei prim volum a fost deja tradus și la noi. A fost și ea una din favoritele mele, pentru că este o serie diferită de ce am mai citit.

Și dacă în vară spuneam că unul din romanele pe care le evitam era The summer before the war de Helen Simonson, între timp am reușit să o ascult pe Audible. Cumva, mă așteptam la o poveste un pic mai diferită de ceea ce am primit, un pic mai centrată pe acel război din titlu și mai puțin pe viața oamenilor și legăturile dintre ei. Totuși, este o lectură plăcută.

Acum căteva zile am terminat de citit și The thief of time de John Boyne care m-a dus cu gândul la Cum să oprești timpul de Matt Haig.

Ce mai am de citit

Din lunga listă făcută la început de an, mi-au mai rămas de citit:

  1. Alb letal (#4 Cormoran Strike) – Robert Galbraith,
  2. Un bărbat pe nume Ove – Fredrik Backman
  3. Ape House – Sara Gruen
  4. Magicianul – John Fowles 
  5. Silozul. Generațiile (#3 Silozul)– Hugh Howey
  6. A conjuring of light (#3 Shades of magic) – V.E. Schwab
  7. Un nou început – Kristin Hannah

Mai sunt destul de multe rămase necitite, și dacă mai adaug și faptul că am mai creat o listă cu 5 cărți pe care vreau să le citesc înainte de 2020, nu știu dacă voi avea timp să trec prin toate. Dar cu siguranță o să împărtășesc cu voi, la final de an, deznodământul acestor două provocări.

Cinci cărți pe care vreau să le citesc înainte de 2020

În urmă cu câteva zile am văzut un video pe YouTube, la una din booktuberițele din Spania pe care le urmăresc, despre câteva cărți pe care vrea să le citească înainte de anul următor. Ideea m-a inspirat și, pentru că e prea târziu pentru un TBR de toamnă și dată fiind evoluția celor 19 cărți pe care vreau să le citesc în 2019, despre care am scris aici, am decis să aleg cinci cărți pe care vreau să le citesc înainte de 2020.

Am încercat să aleg subiecte și genuri diferite (fără prea mult succes, pentru că funcțiunile istorice predomină). Iată ce a ieșit:

Crima din Orient Express – Agatha Christie. Îmi aduc aminte că atunci când eram în gimnaziu am citit o carte scrisă de Agatha Christie, dar nu îmi aduc aminte numele. Și pentru că știu că e extrem de apreciată am ales să pun pe această scurtă listă de lecturi una din cărțile sale. După de o lecturez, vreau să văd și filmul.

Podul spionilor – Whittell Gilles. Este o poveste reală a trei personaje, despre un schimb de prizonieri in Germania anilor 1960. Sună cum nu se putea mai bine, nu-i așa?

O săptămână în Decembrie – Sebastian Faulks. Am ales această carte strict după titlu, pentru că intenționez să o citesc chiar în luna decembrie. Nu mă aștept însă să fie ceva siropos.

Dosar Stalin. Genialissimul generalissim – Marius Stan. Din câte știu, această carte este de non ficțiune și e singura de acest gen de pe lista mea. Am ales-o pentru că in materie de lecturi din anul acesta Rusia cred că a fost țara cel mai des întâlnită și continuă să fie sub atenția mea.

Când înflorește liliacul (Liliac Girls #1) – Martha Hall Kelly. Eu aș fi vrut să citesc Trandafirii pierduți, fără să stiu că e al doilea volum al seriei, dar am afla intre timp că face parte dintr-o serie și am zis să iau lucrurile în ordine, chiar dacă nu știu exact ce legătură există între cele două volume. Ceea ce știu despre acest roman este că are legătură cu unul din subiectele mele preferate, și anume cel de-al Doilea Război Mondial.

Cam atât despre ce cărți vreau să citesc înainte de anul 2020. Vă invit și pe voi să imi spuneți dacă există vreo carte pe care vreți să o citiți neapărat până la sfârșitul anului și, de asemenea, să imi spuneți dacă ați citit una din cărțile menționate de mine.