cărturia.ro

Vă voi vorbi astăzi despre 3 cărți de non-ficțiune pe care le-am citit și despre care cred că vă pot schimba dacă le veți citi. Dar nu este vorba despre cărți de dezvoltare personală ci despre trei cărți care spun poveștile de viață ale autorilor.

Tocmai am terminat de citit Educated de Tara Westover, o carte pe care am început-o acum o lună, dar pe care am tot evitat-o și am abandonat-o pe birou, din cauza așteptărilor mari pe care le aveam de la ea. Mi-era frică să nu îmi placă pentru că, de când a fost tradusă în limba română, o vedeam mereu pe la cititori și toți spuneau cât de impresionantă este. La câteva minute de când am terminat cartea, nu am avut astâmpăr și am decis să scriu un articol despre ea și despre alte două cărți similare, pe care le-am citit în anii trecuți și despre care am scris și pe blog.

Toate cele trei mențiuni pe care am să le fac se leagă de aceeași idee: accesul la educație. Acesta este un drept pe care orice copil îl are în lumea pe care noi o trăim dar unii, dintr-un motiv sau altul, îl desconsideră din păcate. Ceea ce nu știm sau uităm de cele mai multe ori, este câți copii își doresc să poată merge la școală și din păcate nu pot.

Prima carte pe care aș vrea să o menționez este Cenușa Angelei: o copilărie irlandeză de Frank McCourt care este de fapt o primă parte dintr-o serie în care autorul și-a împărțit biografia. Frank s-a născut în timpul Marii Crize Economice, în Statele Unite ale Americii dar, atunci când încă era foarte mic, părinții au hotărât să se întoarcă în țara natală, Irlanda unde, copilul are parte de o copilărie extrem de grea.

A doua carte despre care cred că te poate schimba dacă o citești este Castelul de sticlă de Jeannette Walls. Este despre o familie care decidă să trăiască după propriile reguli, care duce o viață nomadă. Ce m-a impresionat cel mai mult și lucrul care a rămas cu mine din 2018 când am citit cartea, este cum cei patru frați s-au ajutat unul pe altul. Există o loialitate între ei pe care rar mi-a fost dat o văd. Această carte a fost și ecranizată.

Iar cea de-a treia mențiune este cartea pe care am tocmai am terminat-o: Învățare de Tara Westover. Născută într-o familie cu mulți copii, o familie care se pregătește constant pentru finalul lumii și care trăiește după regulile și ideile tatălui, Tara reușește să pună piciorul într-o sală de clasă, în calitate de student, la 17 ani.

Un sentiment pe care mi l-au stârnit cele trei cărți este furia față de egoismul părinților. Adulții sunt cei pe care nu am reușit să îi înțeleg în niciuna dintre cărți. Cred că reușesc cumva să scoată la suprafață anumite lucruri cu care unii dintre noi s-ar putea să ne simțim identificați. De exemplu, am regăsit în Educated dorința părinților de a menține dependența copiilor față de părinți chiar și după ce aceștia și-au creat propriile familii. Faci ca mine sau ești împotriva mea.

Din motive religioase sau de credință personală, părinții iau de multe ori dreptul copiilor la educație și la sănătate. Este greu de imaginat, dar lucrurile astea se întâmplă într-un colț de lume chiar în acest moment. Nu știu cât de multe putem face noi pentru acei tineri, dar ce putem face este să citim aceste memorii ale unor copii care au reușit să cunoască lumea altfel decât o știau, care au luptat, au muncit, au învățat pentru că și-au dorit și au reușit să facă ce au visat, cu o mulțime de sacrificii și cu niște condiții mult, mult mai proaste decât cele pe care le avem noi. Avem de învățat o mulțime de lucruri, indiferent de poziția pe care o avem, și mă refer aici atât la perspectiva de părinte, adolescent sau tânăr care și-a încheiat studiile.

Este probabil lesne de înțeles că vă recomand toate cele trei cărți, ba chiar le consider lecturi obligatorii și, dacă aveți recomandări de povești similare, vă invit să le împărtășiti cu mine.