Eleanor Oliphant se simte excelent – Nail Honeyman

Titlu în engleză: Eleanor Oliphant is completely fine

Autor: Gail Honeyman

Apariție: 17 mai 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Eleanor este o femeie de 30 de ani care lucrează într-o companie ce se ocupă de graphic design, dar la departamentul de contabilitate. Este singurul job pe care l-a avut încă de când a terminat facultatea. Ea locuiește singură, are o cicatrice pe față și nu prea socializează cu nimeni. Singurele legături cu oamenii sunt conversațiile stricte cu colegii de la job și o conversație telefonică, săptămânală, cu mama ei.

Viața acesteia este foarte bine organizată, într-atât încât în fiecare weekend gătește paste și bea două sticle de vodkă. Nu este foarte interesată de aspectul ei. Ceea ce contează este doar buna igienă și îmbrăcămintea comodă dar potrivită jobului pe care îl are.

Viața perfectă dar singuratică a lui Eleanor este dată peste cap în momentul în care, în timpul unui concert, îi atrage atenția unul dintre membri formației. Vrând să ie observată de acesta, Eleanor se schimbă: se tunde și își face manichiura, se epilează, își cumpără haine noi, un calculator și un smartphone, pentru a-l putea urmări pe bărbatul de care se simte atrasă și pe care îl consideră ideal pentru ea.

În acelasși timp, laptopul de la companie i se strică și este nevoită să meargă la echipa de suport, unde noul coleg se ocupă de reparație. Acesta nu o tratează așa cum o fac alți colegi de-ai ei: nu râde de ea și nici nu o ignoră. La un moment dat se vor întâni întâmplător pe stradă și vor ajuta un bătrân căzut. Ajung chiar să îl viziteze la spitalm să îi cunoască familia și să își facă astfel prieteni, aducând ceva cu totul nou î viața lui Eleanor.

Protagonista ajunge să îl cunoască personal și pe bărbatul pe care l-a considerat perfect pentru ea, chiar dacă nu știa nimic despre el, despre cum e el și cum se poartă. Își dă seama că lucrurile nu funcționează așa cum credea ea.

Prin personajul creat de Gail Honeyman reușim să vedem viața prin ochii oamenilor din jurul nostru, pe care noi îi considerăm ciudați sau inadaptați. Și înțelegem astfel că, în spatele fiecărei persoane “ciudate” se află o poveste tristă, o poveste care reprezintă motivul felului lor de a fi. Ar trebui să fim mai conștienți de acest lucru și să renunțăm la prejudecăți în ceea ce îi privește. Până la urmă sunt la fel ca noi, doar că poate au nevoie de ceva mai multă înțelegere și deschidere din partea celorlalți.

Eu am ascultat versiunea audio a cărții, în limba engleză și a fost o experiență interesantă. Vă recomand cartea din motivele invocate mai sus și aștept să îmi povestiți impresiile pe care vi le-a lăsat povestea lui Eleanor.

Book haul si ce am mai citit Q4 2018

Păstrând tradiția, nu pot să închei anul 2018 fără să scriu articolul cu ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit în ultimul trimestru al acestui an.

Ce am citit

În luna octombrie am început cu Disecție de Han Kang și apoi a urmat Oryx și Crake de Margaret Atwood, care se afla pe lista mea de lecturi de ceva timp. Aceasta din urmă este prima parte a unei serii cu numele MaddAddam, care ne prezintă un viitor greu de imaginat în acest moment, dar deloc imposibil, după părerea mea.

Tot în aceeași lună, am ascultat două audiobookuri, în limba engleză: Little fires everywhere de Celeste Ng (tradusă la noi sub numele Mici focuri pretutindeni) și Twenties girl de Sophie Kinsella (tradusă la noi la Polirom cu numele Fata fantomă). Am încercat să ma obișnuiesc cu tipul acesta de lectură, și am ales cărți ușoare. Sunt genul de persoană care se plictisește destul de repede, și este simplu să fiu distrasă de altceva atunci când ascult și să nu fiu atentă la lectură.

Am încheiat această lună de toamnă cu Aleea cu licurici de Kristin Hannah, care mi-a plăcut foarte mult (puteți afla mai multe în curând, într-un articol pe blog) și cu o carte care nu este încă tradusă la noi Scythe de Neal Shusterman, primul volum al seriei Arc of a Scythe. De foarte mult timp nu am mai fost așa de captivată de o serie. Mi-a plăcut foarte mult, se află printre favoritele anului și o să vă povestesc curând pe blog despre ea.

Cum sfârșitul de an era foarte aproape iar eu eram departe de îndeplinirea reading challenge-ului de pe Goodreads, am încercat să citesc cât mai mult pentru a recupera din diferență. Iar luna noiembrie a fost una extrem de productivă din punctul acesta de vedere și ținând cont de toate schimbările din viața mea.

Am reușit să termin Grădina speranței de Diane Ackerman, pe care o începusem în octombrie. A urmat Viață după viață de Kate Atkinson, care m-a introdus într-o poveste diferită de ceea ce am citit eu până atunci. O mică favoare de Darcey Bell m-a însoțit în călătoria mea spre un nou început. Am terminat și audiobookul Eleanor Oliphant is completely fine de Gail Honeyman. Cartea este extrem de cunoscută și este tradusă la noi cu numele Eleanor Oliphant se simte excelent.

Au urmat trei lecturi în limba spaniolă. Prima a fost The undomestic goddess de Sophie Kinsella (în spaniolă La reina de la casa , în română Supermenajera). A doua a fost La casa de Riverton de Kate Morton (tradusă la noi cu numele Casa de la Riverton), prima carte a autoarei pe care o citesc, și în ciuda faptului ca e foarte lăudată pe mine nu m-a dat pe spate. O sa continui să citesc și alte cărți să vedem dacă or să îmi placă mai mult. Iar ultima carte în limba spaniolă a fost primul volum al seriei Familia Royal, La princesa de papel de Erin Watt (cunoscută la noi sub numele Prințesa de hârtie). Luna s-a încheiat cu o carte de la Libris: Cazul Joan M de James M. Cain.

Luna decembrie a fost și mai productivă decât anterioara. Am continuat seria Familia Royal, de Erin Watt cu volumele 2 și 3: Prințul de hârtie  și Palatul de hârtie. Au urmat două cărți în spaniolă: El viaje de las novias de Jojo Moyes (tradusă la noi cu numele În căutarea unui destin) și La niña del cristal de Jeffrey Ford, carte care încă nu este tradusă la noi, din câte știu. Am reușit să citesc și Sapiens. Scurtă istorie a omenirii de Yuval Noah Harari și am început o serie thriller care se numește Helen Grace, de M.J. Arlidge, iar primul volum se numește Ghici cine moare primul (în spaniolă Tú te vas, tú te quedas).

Între Crăciun și sfârșitul anului îmi propusesem să citesc 7 cărți, despre care v-am scris în acest articol. Am început cu Urmașii de sânge și os de Tomi Adeyemi, apoi cu Orice om îi este teamă: un partid, doi ani și trei premieri de Radu Paraschivescu și am continuat cu Zăpada mieilor de Jenny Hubbard și Ultima scăpare de Federico Axat. Sunt 4 din 7 iar în prezent am trecut de jumătatea cărții Biblioteca sufletelor, cel de-al treilea volum al seriei Miss Peregrine, de Ransom Riggs.

Cărți noi în biblioteca mea

Așa cum spuneam și în articolul trecut, am încercat să cumpăr cât mai puține cărți, din dorința de a le termina pe cele neîncepute din biblioteca mea. Asta ținând cont și de faptul că am plecat din țară și am putut să îmi iau cu mine doar câteva cărți.

În octombrie m-am ținut departe de cumpărături. La început de noiembrie am primit de la Libris două cărți: Cazul Joan M de James M Cain și O mică favoare de Darcey Bell. Tot în aceeași lună am dat o comandă pe site-ul lor și mi-am luat: Ultima scăpare de Federico Axat, Urmașii de sânge și os (#1 Zestrea Orishei) de Tomi Adeyemi, Negru ca abanosul (#3 Lumikki Andersson) de Salla Simukka și Zăpada mieilor de Jenny Hubbard. Câteva zile mai târziu, am dat o comandă și pe Emag și mi-am luat Povestea mea de Michelle Obama, cu care plănuiesc să încep anul 2019.

În luna decembrie am reușit să cumpăr doar o carte. De fapt este un album cu rețete, poze frumoase și câteva povești. Este vorba despre Crăciun la New York de Lisa Nieschlag și Lars Wentrup.

Închei aici seria de articole trimestriale pentru 2018 dar voi continua să scriu și în 2019. Vă doresc un an nou bogat în lecturi!