City of Dark Magic (#1 City of Dark Magic) – Magnus Flyte

Titlu în engleză: City of Dark Magic

Autor: Magnus Flyte

Apariție: 27 noiembrie 2012

Followed by: City of Lost Dreams

Type: audiobook

Notă: 2/5

La City of Dark Magic m-a atras descrierea și mi-am dorit foarte mult să o citesc, mai ales că face parte dintr-o serie.

Sarah Weston a studiat toată viața operele lui Beethoven și cel mai mare vis al său este să se ocupe de catalogarea operelor artistului. Visul său este pe cale să se îndeplinească atunci când primește un job de vară în Praga, după ce este anunțată că mentorul ei, și cel care o ajuta cu masterul său, s-a sinucis în Praga, unde se ocupa chiar de niște manuscrise ale artistului preferat ale lui Sarah,

Familia Lobkowicz o contactează pe fată pentru a continua munca de unde o lăsase profesorul ei. Bineînțeles că acceptă dar, odată cu sosirea sa în Praga, lucruri ciudate încep să se întâmple: aude zvonuri că mentorul ei lua droguri, în condițiile în care ea știe că asta nu e adevărat și nici nu crede că acesta s-a sinucis.

În plus, într-o seară, cineva pune un artefact în camera ei și astfel este acuzată de furt. La asta se adaugă și faptul că cel care este moștenitorul castelului și muzeului, Max, se poartă ciudat și pare că are mai multe detalii desprea la ce lucra profesorul, dar nu vrea să spună nimic.

Până aici toate bune și frumoase, totul pare interesant dar lucrurile se strică iremediabil, odată cu apariția unei așa zise povești romantice între Sarah și Max, deloc bine exploatate. Iar turnura lucrurilor nu m-a mai atras în cea de-a doua parte a cărții, de aici și nota.

Cred că elementul meu preferat a fost orașul în care s-a desfășurat acțiunea și cam atât. Cartea nu e tradusă la noi încă, și nu cred că va fi tradusă prea curând. Voi ați citit-o? Și dacă da, care au fost impresiile voastre?

Ghici ce-i în cutie (#2 Helen Grace)- M. J. Arlidge

Titlu în engleză: Pop goes the weasel

Titlu în spaniolă: Ni lo ves ni lo verás

Apariție: 1 septembrie 2014

Preceded by: Ghici cine moare primul (Eeny meeny)

Followed by: The Doll’s House, Liar Liar, Little Boy Blue, Hide and Seek, Love Me Not, Down to the Woods.

Notă Goodreads: 4/5

Ghici ce-i în cutie este a doua carte din seria Helen Grace de Michael Joseph Arlidge. Numele seriei vine de la detectiva pe care o vom întâlni în fiecare volum și pe care o descoperim câte puțin cu fiecare nouă lectură.

Acțiunea începe cu găsirea unui cadavru într-o casă goală și părăsită. Bărbatului i se smulsese inima și i-a fost trimisă într-o cutie soției sale. În acel moment, Helen știe că nu va fi unica victimă și că probabil se confruntă cu un ucigaș în serie. Iar bănuielile îi vor fi confirmate odată cu o nouă victimă dar cu un alt scenariu. Un lucru este însă clar: asasinul ucide bărbați care pare că duc o viață dublă. Presa nu lipsește din peisaj, părănd chiar că vor să pună bețe în roate investigației.

Pe lângă Helen, o reîntâlnim și pe Charlie, care la un an de la evenimentele din prima carte, decide sp se întoarcă la job, în ciuda faptului că nu se simte 100% confortabil cu ideea. Helen e cea mai umană în Ghici ce-i în cutie, nu mai e la fel de dură ca înainte și greu de citit.

Cartea se citește ușor și destul de repede și în ciuda subiectului abordat, o consider o lectură frumoasă și intrigantă. Nu ar mai fi alte lucruri de zis, așa că vă invit să încercați seria dedicată lui Helen Grace.

Miniaturista – Jessie Burton

Titlu în engleză: The miniaturist

Autor: Jessie Burton

Apariție: 3 iunie 2014

Notă: 3/5

Miniaturista este un roman pe care l-am văzut destul de des pe la cititori, pe internet, înainte de a ajunge să o citesc. Și deși am văzut-o des, nu am citit prea multe despre ea, pentru că voiam să fiu luată prin suprindere. Și dacă mai adaug și faptul că am citit varianta în limba engleză, eu nu am știut elementul pe care îl trădează titlul în limba română.

Miniaturista de Jessie Burton începe cu Nella, o tânără de 17 ani care ajunge în noua ei casă din Amsterdamul secolului XVII, sau mai bine zis în casa soțului ei, un comerciant bogat, pe nume Johannes Brandt. Din păcate, bărbatul nu se afla acasă, să o întâmpine. În schimb, cumnata ei, Marin, o ia în primire, alături de servitorii lor.

Întors din călătorie, Johannes îi dăruiește Nellei o casă în miniatură, pentru a-și ocupa timpul. Mai precis, este vorba despre o copie a casei lor. La început, tânăra se simte deranjată, se simte prost, tratată ca un copil, dar curând începe să îi placă ideea, și cumva se refugiază în cadoul ei. Nellei îi este greu să se adapteze noii sale familii, îndeosebi pentru că cea care conduce totul este cumnata ei.

La puțin timp după primirea cadoului, Nella primește acasă un alt cadou, însoțit de un fluturaș cu un mesaj. Din acel moment, casa în miniatură va avea și personaje: de la familie și servitori, până la câinii lui Johannes, toate acestea tot în miniatură.

Miniaturista are un aer aparte, o acțiune care poate părea lentă până la un anumit punct, dar misterul care se învârte în preajma casei în miniatură, dar mai cu seamă a miniaturilor și a celui care le crează îi dă acest aer aparte. Pe lângă relațiile de familie, destul de complicate și cam ciudate, trateză subiecte tabu din acea perioadă, cum ar fi homosexualitatea și rasismul, subiecte care sunt încă problematice în anumite societăți.

Un alt plus a fost pentru mine locul în care se desfășoară acțiunea, și anume în Olanda. Cred că este singura carte a cărei acțiune se desfășoară în Amsterdamul secolului XVII pe care am citit-o, și mi-a plăcut să descopăr puțin din țara vecină celei în care locuiesc. Acum, abia aștept să vizitez Amsterdam și implicit muzeul.

Ediția mea este însoțită de o poză a casei în miniatură a Petronellei Oortman, care se află la The Rijksmuseum în Amsterdam. Povestea noastră este inspirată din cea adevăratei Nella. (Sursa pozei: wikipedia)

O altă surpriză pentru mine a reprezentat-o faptul că în 2017 s-a făcut o miniserie care are la bază acest roman. Vă las mai jos trailerul, dar vă invit să vedeți miniseria doar după ce ați citit cartea. Iar pe cei care au citit-o deja, i-aș invita să ne împărtășească opiniile lor.

Râurile din Londra (#1 Peter Grant) – Ben Aaronovitch

Titlu în engleză: Rivers of London

Autor: Ben Aaronovitch

Apariție: 10 ianuarie 2011

Followed by: 1.5 The Home Crowd Advantage, 2. Moon Over Soho, 3. Whispers Under Ground, 4. Broken Homes, 5. Foxglove Summer, 5.5. The Furthest Station, 6. The Hanging Tree, 6.5. A Rare Book of Cunning Device, 7. Lies Sleeping, 7.5. The October Man

Notă: 4/5

Încăperi ferecate

Peter Grant este un agent de poliție începător, în cadrul Poliției Metropolitane din Londra. La un moment dat, el primește niște informații esențiale de la un martor ocular al unei crime. Asta nu ar reprezenta o problemă, dar acest martor se dovedește a fi o fantomă. Din acel moment, este mutat într-un departament secret al poliției, unde începe să lucreze alături de inspectorul Nightingale. Una dintre resposabilitățile lor este aceea de a negocia pacea între cei doi zei ai Tamisei.

Peter Grant este un polițist de culoare (un element original, un aspect nu prea întâlnit la un personaj principal), recent ieșit de pe băncile școlii și plin de entuziasm în ceea ce privește noul său job. Chiar cu o seară înainte de data oficială a începerii serviciului, Peter dă peste un cadavru decapitat. Această crimă dezlănțuie o serie de descoperiri, cum ar fi acel departament special care se ocupă cu elementele magice și ființele mitologice. Peter va învăța să-și controleze magia cu ajutorul inspectorului Nightingale și va avea ocazia să fie parte într-o serie de aventuri care ne vor ține cu sufletul la gură.

Râurile din Londra este primul volum al unei serii care ia numele personajului principal, Peter Grant, o serie care în acest moment are nu mai puțin de 7 volume, iar vestea bună este că a început să fie tradusă și în România. Din punctul meu de vedere, este o serie care promite pentru că are acțiune, mister, magie, știință, mitologie, o combinație rar întâlnită.

Diana Gabaldon, autoarea seriei Călătoarea, a afirmat despre această carte că este o ilustrare a ceea ce s-ar fi întâmplat dacă Harry Potter s-ar fi angajat la poliția metropolitană din Londra. Cred că această afirmație o recomandă mai mult decât suficient, așa că vă invit să citiți și voi această carte care mi se pare că încă nu este foarte cunoscută în România și merită ceva mai multă atenție.

Ultima scăpare – Federico Axat

Titlu în spaniolă: La última salida

Autor: Federico Axat

Apariție: 13 martie 2016

Notă: 4/5

Încăperi ferecate

Ultima scăpare este un thriller psihologic interesant, care te face să ai și tu dubii cu privire la turnura pe care o iau lucrurile, întrucât nu este deloc previzibil.

Ted McKay este un bărbat căsătorit, cu doi copii și o slujbă foarte bine plătită. Are tot ce și-ar putea dori, dar ceea ce el vrea este să-și tragă un glonț în cap, întrucât a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală în fază terminală.

Chiar când e pe punctul de a apăsa pe trăgaci, este întrerupt de sonerie. La ușă se află Justin Lynch, un bărbat care îi face o propunere ieșită din comun: trebuie să ucidă altre două persoane: un criminal și un om bolnav de cancer care, la fel ca și Ted, își dorește să moară. În schimbul acestui lucru, Ted va fi ucis de altcineva și astfel, familia lui va fi scutită de suferința de a ști că el s-a sinucis.

Problema legată de acest plan este aceea că pe măsură ce lucrurile evoluează, unele momente sunt extrem de ciudate. Situațiile sunt extrem de alambicate, în stilul lui Federico Axat și abia spre finalul romanului se clarifică ușor, ușor.

Ultima scăpare este o carte care creează dependență și te face să îți dorești să treci pagină după pagină până îți deslușești misterul. Se citește destul de ușor și repede, chiar dacă este destul de lungă. De asemenea, este ceva mai diferită de alte thrillere pe care le-am citit. Nu este primul roman al lui Federico Axat pe care îl citesc și cu singuranță nu va fi ultimul, tocmai datorită stilului autorului cât și temelor originale pe care le abordează.