Miniaturista – Jessie Burton

Titlu în engleză: The miniaturist

Autor: Jessie Burton

Apariție: 3 iunie 2014

Notă: 3/5

Miniaturista este un roman pe care l-am văzut destul de des pe la cititori, pe internet, înainte de a ajunge să o citesc. Și deși am văzut-o des, nu am citit prea multe despre ea, pentru că voiam să fiu luată prin suprindere. Și dacă mai adaug și faptul că am citit varianta în limba engleză, eu nu am știut elementul pe care îl trădează titlul în limba română.

Miniaturista de Jessie Burton începe cu Nella, o tânără de 17 ani care ajunge în noua ei casă din Amsterdamul secolului XVII, sau mai bine zis în casa soțului ei, un comerciant bogat, pe nume Johannes Brandt. Din păcate, bărbatul nu se afla acasă, să o întâmpine. În schimb, cumnata ei, Marin, o ia în primire, alături de servitorii lor.

Întors din călătorie, Johannes îi dăruiește Nellei o casă în miniatură, pentru a-și ocupa timpul. Mai precis, este vorba despre o copie a casei lor. La început, tânăra se simte deranjată, se simte prost, tratată ca un copil, dar curând începe să îi placă ideea, și cumva se refugiază în cadoul ei. Nellei îi este greu să se adapteze noii sale familii, îndeosebi pentru că cea care conduce totul este cumnata ei.

La puțin timp după primirea cadoului, Nella primește acasă un alt cadou, însoțit de un fluturaș cu un mesaj. Din acel moment, casa în miniatură va avea și personaje: de la familie și servitori, până la câinii lui Johannes, toate acestea tot în miniatură.

Miniaturista are un aer aparte, o acțiune care poate părea lentă până la un anumit punct, dar misterul care se învârte în preajma casei în miniatură, dar mai cu seamă a miniaturilor și a celui care le crează îi dă acest aer aparte. Pe lângă relațiile de familie, destul de complicate și cam ciudate, trateză subiecte tabu din acea perioadă, cum ar fi homosexualitatea și rasismul, subiecte care sunt încă problematice în anumite societăți.

Un alt plus a fost pentru mine locul în care se desfășoară acțiunea, și anume în Olanda. Cred că este singura carte a cărei acțiune se desfășoară în Amsterdamul secolului XVII pe care am citit-o, și mi-a plăcut să descopăr puțin din țara vecină celei în care locuiesc. Acum, abia aștept să vizitez Amsterdam și implicit muzeul.

Ediția mea este însoțită de o poză a casei în miniatură a Petronellei Oortman, care se află la The Rijksmuseum în Amsterdam. Povestea noastră este inspirată din cea adevăratei Nella. (Sursa pozei: wikipedia)

O altă surpriză pentru mine a reprezentat-o faptul că în 2017 s-a făcut o miniserie care are la bază acest roman. Vă las mai jos trailerul, dar vă invit să vedeți miniseria doar după ce ați citit cartea. Iar pe cei care au citit-o deja, i-aș invita să ne împărtășească opiniile lor.

Râurile din Londra (#1 Peter Grant) – Ben Aaronovitch

Titlu în engleză: Rivers of London

Autor: Ben Aaronovitch

Apariție: 10 ianuarie 2011

Followed by: 1.5 The Home Crowd Advantage, 2. Moon Over Soho, 3. Whispers Under Ground, 4. Broken Homes, 5. Foxglove Summer, 5.5. The Furthest Station, 6. The Hanging Tree, 6.5. A Rare Book of Cunning Device, 7. Lies Sleeping, 7.5. The October Man

Notă: 4/5

Încăperi ferecate

Peter Grant este un agent de poliție începător, în cadrul Poliției Metropolitane din Londra. La un moment dat, el primește niște informații esențiale de la un martor ocular al unei crime. Asta nu ar reprezenta o problemă, dar acest martor se dovedește a fi o fantomă. Din acel moment, este mutat într-un departament secret al poliției, unde începe să lucreze alături de inspectorul Nightingale. Una dintre resposabilitățile lor este aceea de a negocia pacea între cei doi zei ai Tamisei.

Peter Grant este un polițist de culoare (un element original, un aspect nu prea întâlnit la un personaj principal), recent ieșit de pe băncile școlii și plin de entuziasm în ceea ce privește noul său job. Chiar cu o seară înainte de data oficială a începerii serviciului, Peter dă peste un cadavru decapitat. Această crimă dezlănțuie o serie de descoperiri, cum ar fi acel departament special care se ocupă cu elementele magice și ființele mitologice. Peter va învăța să-și controleze magia cu ajutorul inspectorului Nightingale și va avea ocazia să fie parte într-o serie de aventuri care ne vor ține cu sufletul la gură.

Râurile din Londra este primul volum al unei serii care ia numele personajului principal, Peter Grant, o serie care în acest moment are nu mai puțin de 7 volume, iar vestea bună este că a început să fie tradusă și în România. Din punctul meu de vedere, este o serie care promite pentru că are acțiune, mister, magie, știință, mitologie, o combinație rar întâlnită.

Diana Gabaldon, autoarea seriei Călătoarea, a afirmat despre această carte că este o ilustrare a ceea ce s-ar fi întâmplat dacă Harry Potter s-ar fi angajat la poliția metropolitană din Londra. Cred că această afirmație o recomandă mai mult decât suficient, așa că vă invit să citiți și voi această carte care mi se pare că încă nu este foarte cunoscută în România și merită ceva mai multă atenție.

Ultima scăpare – Federico Axat

Titlu în spaniolă: La última salida

Autor: Federico Axat

Apariție: 13 martie 2016

Notă: 4/5

Încăperi ferecate

Ultima scăpare este un thriller psihologic interesant, care te face să ai și tu dubii cu privire la turnura pe care o iau lucrurile, întrucât nu este deloc previzibil.

Ted McKay este un bărbat căsătorit, cu doi copii și o slujbă foarte bine plătită. Are tot ce și-ar putea dori, dar ceea ce el vrea este să-și tragă un glonț în cap, întrucât a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală în fază terminală.

Chiar când e pe punctul de a apăsa pe trăgaci, este întrerupt de sonerie. La ușă se află Justin Lynch, un bărbat care îi face o propunere ieșită din comun: trebuie să ucidă altre două persoane: un criminal și un om bolnav de cancer care, la fel ca și Ted, își dorește să moară. În schimbul acestui lucru, Ted va fi ucis de altcineva și astfel, familia lui va fi scutită de suferința de a ști că el s-a sinucis.

Problema legată de acest plan este aceea că pe măsură ce lucrurile evoluează, unele momente sunt extrem de ciudate. Situațiile sunt extrem de alambicate, în stilul lui Federico Axat și abia spre finalul romanului se clarifică ușor, ușor.

Ultima scăpare este o carte care creează dependență și te face să îți dorești să treci pagină după pagină până îți deslușești misterul. Se citește destul de ușor și repede, chiar dacă este destul de lungă. De asemenea, este ceva mai diferită de alte thrillere pe care le-am citit. Nu este primul roman al lui Federico Axat pe care îl citesc și cu singuranță nu va fi ultimul, tocmai datorită stilului autorului cât și temelor originale pe care le abordează.

The girl in the glass – Jeffrey Ford

Titlu în spaniolă: La niña de cristal

Autor: Jeffrey Ford

Apariție: 1 august 2005

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

The girl in the glass de Jeffrey Ford se afla pe lista mea de citit de pe Goodreads de ceva timp. Începând cu anul trecut, am decis să citesc din lecturile to read de pe platforma menționată și să încerc să le reduc numărul. Și am început cu cele mai vechi iar printre ele se află și The girl in the glass, despre care nu știu dacă a fost tradusă la noi, pentru că eu nu am reușit să o găsesc. Eu am citit varianta ebook, în limba spaniolă.

În centrul poveștii se află Diego, un tânăr de origine mexicană care este luat sub aripă de către un pungaș și împreună înșeală oamenii făcând sesiuni false de spiritism, puse la cale atât de bine încât este greu de crezut că nu sunt reale, cel puțin pentru oamenii care suferă și speră să mai vorbească o dată cu cei dragi, trecuți în lumea cealalaltă. Cei doi sunt însoțiți și de Antonio, un bărbat gigant care a făcut parte în trecut din lumea circului.

Schell este numele bărbatului care îl ia în grija sa pe Diego, de pe străzile New Yorkului, unde suferea de foame și risca să fie deportat. Diego primește și educație din partea acestui bărbat ciudat, pasionat de fluturi.

Acțiunea se desfășoară în timpul Marii Depresiuni, în America și vom avea ocazia să cunoaștem personaje ciudate, imposibile, pe care le-am întâlni doar într-o lume a circului sau o lume fantastică.

În timpul uneia dintre sesiunile false de spiritism, Schell vede imaginea unei fetițe reflectată în geamul unei uși, și care pare că-i cere ajutorul. În ciuda faptului că pentru el totul a fost o farsă până acum, acesta este momentul în care lucrurile se schimbă și crede cu toată puterea sa în ceea ce a văzut, așa că pleacă în căutarea fetei, însoțit de Diego și Antonio.

Mi-a plăcut la nebunie lumea creată de Jeffrey Ford și recomand cartea celor care vor să citească un roman a cărei acțiune se desfășoară în timpul Marii Depresiuni.

Cazul Joan M. – James M. Cain

Titlu in română:  Cazul Joan M.

Titlu in engleză: The cocktail waitress

Autor: James M. Cain

Apariție: 18 septembrie 2012

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Romanul Cazul Joan M.  de James M. Cain  mi-a fost oferit de către cei de la Libris împreună cu O mică favoare  de Darcey Bell. Această carte este parte din genul mister/thriller dar ceva mai light decât cele pe care eu le prefer.

Personal, mi-a atras atenția sinopsisul și mă așteptam la ceva mult mai misterios. Joan Medford este personajul principal al cărții și cea pe care noi o vom însoți pe parcursul întregii lecturi. Facem cunoștință cu ea la înmormântarea soțului ei, Ron, care a decedat în urma unui accident pe care l-a avut în timp ce conducea beat. Rămasă singură, îndatorată, fără job și fără copilașul ei de trei ani, care se află în grija cumnatei sale, Ethel, Joan trebuie să găsească o soluție pentru a ieși din mizerie, și pentru a-și recupera băiatul. În plus, asupra ei planează suspiciuni cu privire la accidentul lui Ron.

Pentru început, Joan reușește să se angajeze la Garden of Roses, ca ospătăriță. Pentru ea, acest job este o oportunitate foarte bună, pentru că reușește să-și plătească facturile din bacșișurile pe care le primește.

În timpul jobului, îi cunoaște pe Earl, un bărbat mai în vârstă, extrem de bogat și darnic, și pe Tom, un tânăr atrăgător și visător. Iar din acel moment, încep alte și alte încurcături pentru ea.

Tânăra Joan este personajul care m-a enervat cel mai tare în această carte. Felul ei de a fi și de a complica lucrurile m-au scos din sărite. În schimb, cumva, i-am înțeles durerea și neputința în ceea ce îl privește pe fiul ei.

Un personaj care mi-a plăcut a fost Liz, colega de muncă a lui Joan, care s-a dovedit a fi o prietenă foarte bună. Despre cei doi bărbați din viața personajului nostru principal, pot să spun că nu mi-a plăcut de nici unul dintre ei. Pentru mine au fost clare intențiile lui Earl, încă de pe la inceputul “relatiei” lor iar în ceea ce îl privește pe Tom, într-adevăr nu mă așteptam la turnura pe care o iau lucrurile la final, dar mi s-a părut ciudat tot așa, de la început.

Acțiunea devine ceva mai interesantă spre finalul cărții lui James M. Cain, devine mai accelerată și mai complexă și asta a salvat puțin lucrurile, din punctul meu de vedere. Voi ați citit acest roman?