Ce am citit și cărți noi în biblioteca mea Q1 2020

Pe măsură ce ne apropiam de jumătatea lunii aprilie, mă gândeam că poate nu o să mai mențin tradiția de a face o retrospectivă a cărților pe care le-am citit și pe care le-am cumpărat în primul trimestru al anului, dar până la umă nu am putut renunța.

Ce am citit

Spre deosebire de alți ani, cred că acesta a început destul de bine, în materie de cărți citite. Însă trebuie să recunosc că niciuna dintre lecturi nu m-a convins să îi dau 5 stele pe Goodreads și, drept urmare, niciuna nu va ajunge în topul celor mai bune cărți citite în acest an.

Luna ianuarie a fost cea cu cel mai mare număr de cărți, dar nu pentru că le-am început și terminat pe toate în decursul celor 31 de zile, ci pentru că am terminat de citit 2 din cărțile pe care le-am început în 2019. Este vorba despre Podul spionilor de Giles Whittell și Dosar Stalin: genialissimul generalissim de Vlad Tismăneanu și Marius Stan. Aceasta din urmă nu m-a impresionat mai deloc, pentru că este pur și simplu scrisă ca un schimb de impresii ale celor doi autori. Categoric, așteptările mele au fost eronate cu privire la ea.

Un thriller pe care mi l-am dorit de când l-am văzut prima dată este Colivia de aur de Camilla Läckberg și care mi-a plăcut destul de mult. Alte două cărți pe care le-am citit sunt Femei care au renunțat la bărbați de Karine Lambert și Înainte să fim ai voștri de Lisa Wingate.

Fetița pe care au lăsat-o în urmă de Roxanne Veletzos este o carte care m-a surprins plăcut. Acțiunea se petrece în mare parte în București și asta mi-a plăcut foarte mult. Iar o altă carte citită este Bătrânul și marea de Ernest Hemingway, ea aflându-se pe lista mea de lecturi pentru anul 2020, despre care am scris aici.

În februarie, am citit o carte despre care cred că nu este tradusă în limba română. Este vorba despre The boy at the top of the mountain de John Boyne și a fost o lectură interesantă. Este vorba despre un copil greu încercat în viață care, ajunge să locuiască în casa lui Hitler.

Am continuat cu Flash-uri din sens opus de Marian Godină, despre care toată lumea vorbea de bine atunci când a apărut dar, mie mi s-a părut nici bună, nici rea. Anotimpul ploilor de Tatiana de Rosnay i-a urmat și spre deosebire de alte cărți ale autoarei, aceasta mi-a plăcut mai puțin.

Am continuat cu o carte de Michael Cunningham, Crăiasa zăpezii, Cu un pas prea departe de Tina Seskis și Femeia care mi-a furat viața de Marian Keyes. Aceasta din urmă este autoarea mea preferată de chick-lit dar, pentru prima dată, a creat un personaj masculin pe care l-am disprețuit profund.

În luna martie am început cu Necunoscuta din Tanger de Christine Mangan, care m-a dezamăgit. Următoarele lecturi ale lunii au fost Autonom de Annalee Newitz, Russian winterde Daphne Kalotay și Summer in February de Jonathan Smith, ultimele două nefiind traduse în limba română din câte știu.

Ultima lectură a trimestrului a fost Cea mai norocoasă fată de Jessica Knoll.

Cărți noi

Pentru luna martie aveam planificată o călătorie în România dar, dată fiind situația actuală, a trebuit să o anulez. Din păcate apucasem deja să fac 3 comenzi de cărți în februarie, atunci când încă nu știam că nu voi mai merge acasă.

Cărțile pe care le-am comandat de la Libris sunt: Văduvele de la castel de Jessica Shattuck, Finalul și Legendar de Stephenie Garber, Ultima de L.S. Hilton, Trei femei de Lisa Taddeo. Cadou la această comandă am primit Silver Bay de Jojo Moyes.

De la Elefant am făcut două comenzi care cuprind următoarele cărți: Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert, Acolo unde cântă racii de Delia Owens, Podul de lut de Markus Zusak, Evadare de la Auschwitz de Joel C. Rosenberg, Arta subtilă a nepăsării de Mark Manson, Surorile Spring de Anna Todd și Argintul preschimbatde Naomi Novik.

Hotul de carti – Markus Zusak

Titlu in romana: Hotul de carti

Titlu in engleza: The book thief

Autor:  Markus Zusak

Apariție: 2005

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

„Hotul de carti” este inca o carte al carei film l-am vazut inainte sa citesc cartea. Au urmat o serie de recenzii despre cartea aceasta, toate pozitive. Iar cand a venit momentul sa citesc cartea, nu am mai fost la fel de incantata de ea.

De la inceput o sa mentionez ca nu mi-a placut punctul de vedere al naratorului, dar povestea este extraordinara si impresionanta. Atunci cand incepe cel de-al doilea Razboi Mondial, mama lui Liesel porneste intr-o calatorie cu trenul impreuna cu fetita si fratiorul ei. Din pacate pe drum,  baietelul moare, si acesta va fi un eveniment care o va urmari mult timp pe Liesel. Ajunse la destinatie, fata este data spre adoptie unei familii care mai au doi copii mari, ce nu mai locuiesc cu parintii.

Desi mama adoptiva este dura, o iubeste in felul ei,  iar tatal adoptiv e un om bun care ajuta pe toata lumea, in limita posibilitatilor pe care le are. Se poarta foarte frumos cu fata, si aceasta se apropie mult de el.

Pe parcursul cartii o vedem pe Liesel cum creste, cum se indragosteste, cum lupta si isi face prieteni si cum o vor ajuta cartile sa supravietuiasca. Desi actiunea se petrece in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, povestea nu se centreaza numai pe razboi, desi atacurile se impletesc cu viata de zi cu zi a oamenilor din orasul unde locuieste Liesel si noua sa familia.

Imi place mult rolul pe care il joaca cartile in intregul roman, in viata lui Liesel.

Rudy, prietenul lui Liesel imi place pentru felul lui de a fi, pentru cum tine la Liesel si cum se poarta cu ea. Au parte de multe activitati impreuna dar din pacate povestea lor se va opri la un moment dat. Este o carte extrem de trista, din cauza tuturor pierderilor pe care fetita le sufera in toti anii traiti: de la parintii naturali si fratele ei pana la oamenii pe care i-a cunoscut in orasul adoptiv. Cartea e originala si prin faptul ca este narata de insasi Moartea, un lucru ciudat si pe care nu l-am mai intalnit pana acum. Max e un alt personaj care mi-a placut, alaturi de Liesel formeaza un duo deosebit.

Hotul de carti e o carte care impresioneaza, care iti da de gandit si pe care toti trebuie sa o citim, pentru a invata ca  uneori cartile ne pot ajuta, ne pot salva si ne pot tine pe linia de plutire atunci cand simtim ca nu mai avem alte solutii.