Palatul de hârtie ( #3 Familia Royal) – Erin Watt

Titlu în engleză: Twisted palace

Autor: Erin Watt

Apariție: 17 octombrie 2016

Preceded by: Paper princess (Prințesa de hârtie), Broken prince (Prințul de hârtie)

Followed by: Tarnished crown, Fallen Heir, Cracked Kingdom

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

După suișurile și coborâșurile din volumele anterioare, povestea Ellei și a lui Reed mai are parte de o serie de obstacole în acest al treilea volum al seriei dedicate familiei Royal.

Acuzații grave sunt făcute asupra lui Reed, iar Ella se transformă în apărătoarea lui principal alături de tatăl băieților Royal, Callum, care regăsește calea către copii lui cu ajutorul acestei fete care a apărut în viața lor de atât de puțin timp și care a reușit să îi cucerească.  Lucrurile nu sunt deloc ușoare pentru Reed care este îndepărtat de familia sa, dar nici pentru Ella care devine centrul atenției liceului unde merge și unde frații Royal au pierdut controlul. În plus, în drumul lor reapare un om care le va da și mai mult peste cap viața.

Despre personaje pot să affirm căă am empatizat mai mult cu tatăl, Callum. Reed devine parcă prea sentimental pentru gusturile mele, prea marionetă în mâinile Ellei, care-i o puștoaică așa puternică și independent și  pune cumva ordine în toate. Acestea sunt, din punctual meu de vedere, personaje fictive, prea trase de păr, și care nu dau credibilitate poveștii. 

Despre ceilalți frați, mi se pare că rolul lor a fost ceva mai subtil în  acest volum, poate și pentru că autoarea le-a oferit planul principal în continuarea seriei (din ce am auzit). Mai cu seamă Easton, care a fost conturat ca fiind foarte misterios și cred că urmează să-i citim povestea în  volumele următoare.

Mi-au plăcut mai mult personajele secundare Val și Wade, prietenii cuplului nostrum, care au fost mai amuzanți și mai interesanți.

Tocmai ce am aflat că Erin Watt este de fapt un pseudonim folosit de două autoare. Oricum ar fi, au făcut o treabă bună, deoarece, deși nu este cea mai frumoasă  poveste și nu are cea mai interesantă acțiune, au reușit să mă țină lipită de carte până la final. Seria Familia Royal este ușor de citit, o lectură lejeră și cred că vă poate scoate din reading slump sau oricum ați numi un blocaj sau o lipsă de chef de citit.

Prințul de hârtie (#2 Familia Royal) – Erin Watt

Titlu în engleză: Broken prince

Autor: Erin Watt

Apariție: 25 iulie 2016

Preceded by: Paper princess (Prințesa de hârtie)

Followed by: Twisted Palace (Palatul de hârtie), Tarnished Crown, Fallen Heir, Cracked Kingdom

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Așa cum spuneam și în articolul trecut, deși Prințesa de hârtie  nu a fost tocmai una dintre cele mai bune cărți citite, parcă nu am putut să nu continui cu lectura seriei dedicate familiei Royal. În cartea Prințul de hârtie lumea perfectă a acestei familii se va prăbuși, iar acest lucru nu le va afecta doar relațiile familiale, ci și puterea pe care cei 5 băieți Royal o aveau în cadrul liceului la care merg.

Volumul începe cu Ella fugind din casa Royal cu banii primiți de la Callum Royal și cu Reed disperat pentru că a pierdut-o. De această dată nu avem parte numai de vocea fetei în nararea întâmplărilor, ci acțiunea se desfășoară oarecum paralel.

Ceea ce a făcut-o pe tânără să fugă a fost ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul primului volum și anume ipostaza în care îl vede pe Reed. Plecarea ei iscă tot felul de zvonuri în liceu, ca și cum nu ar fi fost suficiente problemele pe care Royalii le aveau acasă.

Callum nici măcar nu află că Ella a plecat până nu îi spun băieții. Lui îi este cel mai ușor să îi dea de urmă, dar ceea ce nu știe el este că întoarcerea ei ar putea să dezvăluie secrete murdare, bine ascunse până atunci.

Avem șansa să vedem cum dispariția Ellei din familie îi afectează și pe gemenii Sebastian și Sawyer, dar și pe Easton, nu doar pe Reed. Acțiunea din acest al doilea volum mi s-a părut ceva mai lentă decât în primul. cel puțin până spre final când, din nou, se întâmplă ceva care dă peste cap totul.

Prințesa de hârtie (#1 Familia Royal) – Erin Watt

Titlu în engleză: Paper princess

Autor: Erin Watt

Apariție: 4 aprilie 2016

Followed by: Broken Prince (Prințul de hârtie), Twisted Palace (Palatul de hârtie), Tarnished Crown, Fallen Heir, Cracked Kingdom

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Viața Ellei Harper nu a fost niciodată ușoară, cu atât mai mult de când mama ei a murit. Trebuie să lupte în fiecare zi pentru supraviețuire, asta până când în calea ei apare Callum Royal. Acesta este multimilionar, prieten cu Steven, tatăl biologic al Ellei și își dorește să o ajute pe fată, mai cu seamă pentru că Steven a dispărut.

Începând de atunci, viața Ellei se schimbă complet: de la sărăcie lucie ajunge într-o casă plină de lux. Dar asta nu înseamnă că lucrurile vor fi ușoare sau simple. Băieții lui Callum par că o urăsc iar școala la care merge pare a fi plină de copii bogați, răsfățați și capricioși.

Cei 5 băieți din casa Royal, conduși fiind de Reed, cel mai mare dintre cei rămași acasă, fac orice ca să o convingă pe Ella să plece, crezând despre ea că este o fată de cea mai joasă speață, încurcată fiind cu tatăl lor.

Cumva, cartea mi se pare extrem de previzibilă, dar în același timp te face să nu o poți lăsa din mână. Nu m-aș încumeta însă să o elogiez, așa cum am văzut adesea pe rețelele de socializare.

Începând cu Ella, continuând cu băieții și încheind cu Callum, toate personajele mi-au fost antipatice și mi s-au părut puerile. Dar așa cum am menționat, te cam lipești de paginile cărții. Am terminat-o foarte repede, citind-o de pe o zi pe alta și pe alocuri este distractivă.

Sfârșitul aduce ceva ce te face să vrei să continui cu lectura volumelor următoare, iar eu am continuat cu volumul doi pentru că am vrut să aflu cum va continua povestea familiei Royal după turnura pe care o iau lucrurile.

Prințesa de hârtie este o lectură ușoară, rapidă și relativ plăcută (asta dacă nu vă enervează foarte tare personajele). Dacă voi ați citit această carte aș vrea să aflu impresiile pe care vi le-a lăsat.

Book haul si ce am mai citit Q4 2018

Păstrând tradiția, nu pot să închei anul 2018 fără să scriu articolul cu ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit în ultimul trimestru al acestui an.

Ce am citit

În luna octombrie am început cu Disecție de Han Kang și apoi a urmat Oryx și Crake de Margaret Atwood, care se afla pe lista mea de lecturi de ceva timp. Aceasta din urmă este prima parte a unei serii cu numele MaddAddam, care ne prezintă un viitor greu de imaginat în acest moment, dar deloc imposibil, după părerea mea.

Tot în aceeași lună, am ascultat două audiobookuri, în limba engleză: Little fires everywhere de Celeste Ng (tradusă la noi sub numele Mici focuri pretutindeni) și Twenties girl de Sophie Kinsella (tradusă la noi la Polirom cu numele Fata fantomă). Am încercat să ma obișnuiesc cu tipul acesta de lectură, și am ales cărți ușoare. Sunt genul de persoană care se plictisește destul de repede, și este simplu să fiu distrasă de altceva atunci când ascult și să nu fiu atentă la lectură.

Am încheiat această lună de toamnă cu Aleea cu licurici de Kristin Hannah, care mi-a plăcut foarte mult (puteți afla mai multe în curând, într-un articol pe blog) și cu o carte care nu este încă tradusă la noi Scythe de Neal Shusterman, primul volum al seriei Arc of a Scythe. De foarte mult timp nu am mai fost așa de captivată de o serie. Mi-a plăcut foarte mult, se află printre favoritele anului și o să vă povestesc curând pe blog despre ea.

Cum sfârșitul de an era foarte aproape iar eu eram departe de îndeplinirea reading challenge-ului de pe Goodreads, am încercat să citesc cât mai mult pentru a recupera din diferență. Iar luna noiembrie a fost una extrem de productivă din punctul acesta de vedere și ținând cont de toate schimbările din viața mea.

Am reușit să termin Grădina speranței de Diane Ackerman, pe care o începusem în octombrie. A urmat Viață după viață de Kate Atkinson, care m-a introdus într-o poveste diferită de ceea ce am citit eu până atunci. O mică favoare de Darcey Bell m-a însoțit în călătoria mea spre un nou început. Am terminat și audiobookul Eleanor Oliphant is completely fine de Gail Honeyman. Cartea este extrem de cunoscută și este tradusă la noi cu numele Eleanor Oliphant se simte excelent.

Au urmat trei lecturi în limba spaniolă. Prima a fost The undomestic goddess de Sophie Kinsella (în spaniolă La reina de la casa , în română Supermenajera). A doua a fost La casa de Riverton de Kate Morton (tradusă la noi cu numele Casa de la Riverton), prima carte a autoarei pe care o citesc, și în ciuda faptului ca e foarte lăudată pe mine nu m-a dat pe spate. O sa continui să citesc și alte cărți să vedem dacă or să îmi placă mai mult. Iar ultima carte în limba spaniolă a fost primul volum al seriei Familia Royal, La princesa de papel de Erin Watt (cunoscută la noi sub numele Prințesa de hârtie). Luna s-a încheiat cu o carte de la Libris: Cazul Joan M de James M. Cain.

Luna decembrie a fost și mai productivă decât anterioara. Am continuat seria Familia Royal, de Erin Watt cu volumele 2 și 3: Prințul de hârtie  și Palatul de hârtie. Au urmat două cărți în spaniolă: El viaje de las novias de Jojo Moyes (tradusă la noi cu numele În căutarea unui destin) și La niña del cristal de Jeffrey Ford, carte care încă nu este tradusă la noi, din câte știu. Am reușit să citesc și Sapiens. Scurtă istorie a omenirii de Yuval Noah Harari și am început o serie thriller care se numește Helen Grace, de M.J. Arlidge, iar primul volum se numește Ghici cine moare primul (în spaniolă Tú te vas, tú te quedas).

Între Crăciun și sfârșitul anului îmi propusesem să citesc 7 cărți, despre care v-am scris în acest articol. Am început cu Urmașii de sânge și os de Tomi Adeyemi, apoi cu Orice om îi este teamă: un partid, doi ani și trei premieri de Radu Paraschivescu și am continuat cu Zăpada mieilor de Jenny Hubbard și Ultima scăpare de Federico Axat. Sunt 4 din 7 iar în prezent am trecut de jumătatea cărții Biblioteca sufletelor, cel de-al treilea volum al seriei Miss Peregrine, de Ransom Riggs.

Cărți noi în biblioteca mea

Așa cum spuneam și în articolul trecut, am încercat să cumpăr cât mai puține cărți, din dorința de a le termina pe cele neîncepute din biblioteca mea. Asta ținând cont și de faptul că am plecat din țară și am putut să îmi iau cu mine doar câteva cărți.

În octombrie m-am ținut departe de cumpărături. La început de noiembrie am primit de la Libris două cărți: Cazul Joan M de James M Cain și O mică favoare de Darcey Bell. Tot în aceeași lună am dat o comandă pe site-ul lor și mi-am luat: Ultima scăpare de Federico Axat, Urmașii de sânge și os (#1 Zestrea Orishei) de Tomi Adeyemi, Negru ca abanosul (#3 Lumikki Andersson) de Salla Simukka și Zăpada mieilor de Jenny Hubbard. Câteva zile mai târziu, am dat o comandă și pe Emag și mi-am luat Povestea mea de Michelle Obama, cu care plănuiesc să încep anul 2019.

În luna decembrie am reușit să cumpăr doar o carte. De fapt este un album cu rețete, poze frumoase și câteva povești. Este vorba despre Crăciun la New York de Lisa Nieschlag și Lars Wentrup.

Închei aici seria de articole trimestriale pentru 2018 dar voi continua să scriu și în 2019. Vă doresc un an nou bogat în lecturi!