Apariție: 2023
Notă Goodreds: 3/5
Acesta este genul ăla de carte ce rămâne cu tine, chiar dacă pe moment nu o consideri o carte de cinci stele. Cel puțin acesta a fost cazul meu. I-am dat trei stele pe Goodreads, din motive pe care le voi detalia mai jos și am lăsat să treacă puțin timp înainte de a scrie despre ea pentru a mi se așeza și mai bine gândurile.
Păturica roz este povestea de viață a unui om, parcursul său de copil crescut în România, șansa sa de a pleca la studii în America și până la oportunitatea de la preda limba engleză în China comunistă, o oportunitate transformată în coșmar. Acesta își conturează o viață în Beijing, o cunoaște și pe BaoBao și rămâne fermecat de frumusețea ei, formează o relație, se mută împreună, trec prin bune și mai puțin bune, ca fiecare. Există însă anumite elemente în acestă relație care pe mine m-au făcut să îi scad din punctaj: atitudinea bărbatului față de această tânără atunci când ea îi oferă puțin din propriul medicament, judecatul cu dublă măsură și deciziile pe care el le ia la nervi. Fiind vorba despre o poveste reală, apreciez că nu au fost ascunse sau pictate într-un mod ceva mai favorabil bărbatului.
Încercarea de a trișa la concursul de șah m-a făcut să empatizez cu elevul Marius dar să consider corect ce au făcut colega lui și profesorul. Nu am reușit însă să înțeleg de ce această situația i-a rămas întipărită în minte în contrast cu un eveniment similar (în sensul încercării de a „trișa”) din SUA. Să fie oare vorba de ideea că nu trebuie să expunem, să arătăm cu degetul vinovatul?
Un alt element care m-a făcut să îi mai scad puțin din punctaj a fost acela referitor la îndepărtarea de Dumnezeu și cum asta l-a adus în situația aceasta. Inițial, am crezut că rezultatele acțiunilor noastre sunt puse în cârca Lui. Discutând însă cu autorul în cadrul clubului de carte #descoperăautoriromâni în care am discutat despre Păturica roz, am înțeles că de fapt este vorba despre renunțarea la valori și principii, iar consecința a fost cea care ni se face cunoscută în această carte.
Dacă-mi este permisă comparația, unele dintre ororile povestite sunt la fel de teribile ca acelea pe care le-am aflat despre lagărele naziste. Tot ce se încearcă acolo este reducerea omului la nimic, la zero. Am aflat și despre evenimente și alte lucruri oribile, despre care eu nu am mai auzit înainte, cum ar fi o epurarea etnică din 2010 sau faptul că „justiția din China comunistă, una dintre cele mai patriarhale societăți din lume, nu consideră violul a fi o faptă gravă, însă dacă furi un tricou din Zara primești minimum cinci ani”. Pentru viol se ia 1 an și jumătate sau ceva similar.
La un moment dat, Marius se implică într-un business unde rolul său principal era să semneze niște hârtii. Acest lucru m-a făcut să mă întreb dacă era naiv sau dacă a văzut treaba asta ca pe o modalitate de a face bani ușor și repede. L-am întrebat pe autor în cadrul întâlnirii de la clubul de carte menționat mai sus și am primit răspunsul că a fost cumva vorba de lăcomie. Un sentiment care ne încearcă adesea pe fiecare dintre noi și poate ar trebui să ne gândim de două ori înainte de a ne lăsa ghidați de ea.
Am apreciat lipsa de victimizare a autorului, menținută pe tot parcursul cărții și dincolo de ea. Pentru cei interesați să afle povestea lui Marius Balo, dar nu-și doresc să citească, vă încurajez să vedeți reportajul realizat de cei de la Dosar România, de la TVR. Îl puteți vedea gratis, pe Youtube aici. Cred că vine să completeze foarte bine cartea și oferă chiar și răspunsuri la întrebările ce pot apărea pe parcursul lecturii, în cazul în care ați citit-o.
La final, vreau să menționez două – trei propoziții dintre cele pe care le-am subliniat. Dar înainte de asta vreau să vă mai spun și despre un alt caz pe care Marius ni l-a adus în atenție în cadrul discuției de la club: acela al Alinei Apostol. Vă încurajez să căutați și voi articolele din presă unde se vorbește despre cazul ei, pe care Marius Balo încearcă să îl facă cunoscut și poate să o ajute și pe ea măcar să fie mutată în România. Situația ei este una destul de rea. Lipsa de reacție sau reacția înceată a autorităților române poate avea consecințe catastrofale.
„Viața este perfectă doar dacă așa ți-o faci tu.”
”Mi-am dat seama că răul trebui să existe. Este necesar. Trebuie să învățăm de el cum să nu fim.”
