Fetița pe care au lăsat-o în urmă – Roxanne Veletzos

joker123

Titlu în engleză: The girl they left behind

Autor: Roxanne Veletzos

Apariție: 9 octombrie 2018

Notă: 4/5

Fetița pe care au lăsat-o în urmă este un roman care mi-a atrat atenția de când am văzut-o pentru prima dată și, în afară de motivul legat de subiectul pe care îl atinge, un alt motiv este acela că autoarea este de origine română și, acțiunea începe pe străzile din București.

Într-o noapte friguroasă de iarnă, în luna ianuarie 1941, o fetiță evreică este găsită pe scările unei clădiri din București. Dat fiind că România tocmai s-a aliat cu Germania, soarta evreilor din această țară este la fel de neclară și, ei sunt în pericol la fel ca în orice altă țară ocupată sau aliată a nemților.

Fetița ajunge într-un orfelinat din București, de unde este adoptată de Anton și Despina, un cuplu care nu are copii. Aceștia o vor numi Natalia și îi vor da o șansă la o viață mai bună.

De altfel, Anton și Despina sunt și numele celor doi oameni care au înfiat-o pe bunica autoarei. Această carte este practic inspirată din povestea bunicii autoarei, care a fost abandonată de părinți, pentru a scăpa cu viață din Programul de la București, o întâmplare reală, din 1941, unde mii de evrei au fost scoși din casele lor, bătuți și chiar omorâți.

Natalia va avea o relație extrem de apropiată de părinții săi adoptivi iar aceștia vor face tot ce le stă în putință pentru viitorul ei atunci când, România intră sub ghearele de fier al sovieticilor.

Mi-a plăcut foarte mult această carte și, mi-aș dori să descopăr tot mai multe povești din acele vremuri ale României. Din păcate, eu nu am studiat foarte mult istoria României, deoarece am făcut liceul în altă țară dar, îmi place să descopăr astfel de istorii. Aceasta este prima carte pe care eu o citesc, a cărei acțiune și desfășurare îmi dă ocazia să descopăr altfel Bucureștiul acelor ani.

Roxanne Veletzos ne prezintă povestea Nataliei nu doar în timpul celui de-al doilea Război Mondial dar, și în timpul stăpânirii sovieticilor, acestea fiind două perioade extrem de importante din istoria țării noastre.

Vă recomand această carte și astfel vă invit să încurajăm împreună scriitorii români să abordeze astfel de subiecte.

Ce am citit și cărți noi în biblioteca mea Q1 2020

Pe măsură ce ne apropiam de jumătatea lunii aprilie, mă gândeam că poate nu o să mai mențin tradiția de a face o retrospectivă a cărților pe care le-am citit și pe care le-am cumpărat în primul trimestru al anului, dar până la umă nu am putut renunța.

Ce am citit

Spre deosebire de alți ani, cred că acesta a început destul de bine, în materie de cărți citite. Însă trebuie să recunosc că niciuna dintre lecturi nu m-a convins să îi dau 5 stele pe Goodreads și, drept urmare, niciuna nu va ajunge în topul celor mai bune cărți citite în acest an.

Luna ianuarie a fost cea cu cel mai mare număr de cărți, dar nu pentru că le-am început și terminat pe toate în decursul celor 31 de zile, ci pentru că am terminat de citit 2 din cărțile pe care le-am început în 2019. Este vorba despre Podul spionilor de Giles Whittell și Dosar Stalin: genialissimul generalissim de Vlad Tismăneanu și Marius Stan. Aceasta din urmă nu m-a impresionat mai deloc, pentru că este pur și simplu scrisă ca un schimb de impresii ale celor doi autori. Categoric, așteptările mele au fost eronate cu privire la ea.

Un thriller pe care mi l-am dorit de când l-am văzut prima dată este Colivia de aur de Camilla Läckberg și care mi-a plăcut destul de mult. Alte două cărți pe care le-am citit sunt Femei care au renunțat la bărbați de Karine Lambert și Înainte să fim ai voștri de Lisa Wingate.

Fetița pe care au lăsat-o în urmă de Roxanne Veletzos este o carte care m-a surprins plăcut. Acțiunea se petrece în mare parte în București și asta mi-a plăcut foarte mult. Iar o altă carte citită este Bătrânul și marea de Ernest Hemingway, ea aflându-se pe lista mea de lecturi pentru anul 2020, despre care am scris aici.

În februarie, am citit o carte despre care cred că nu este tradusă în limba română. Este vorba despre The boy at the top of the mountain de John Boyne și a fost o lectură interesantă. Este vorba despre un copil greu încercat în viață care, ajunge să locuiască în casa lui Hitler.

Am continuat cu Flash-uri din sens opus de Marian Godină, despre care toată lumea vorbea de bine atunci când a apărut dar, mie mi s-a părut nici bună, nici rea. Anotimpul ploilor de Tatiana de Rosnay i-a urmat și spre deosebire de alte cărți ale autoarei, aceasta mi-a plăcut mai puțin.

Am continuat cu o carte de Michael Cunningham, Crăiasa zăpezii, Cu un pas prea departe de Tina Seskis și Femeia care mi-a furat viața de Marian Keyes. Aceasta din urmă este autoarea mea preferată de chick-lit dar, pentru prima dată, a creat un personaj masculin pe care l-am disprețuit profund.

În luna martie am început cu Necunoscuta din Tanger de Christine Mangan, care m-a dezamăgit. Următoarele lecturi ale lunii au fost Autonom de Annalee Newitz, Russian winterde Daphne Kalotay și Summer in February de Jonathan Smith, ultimele două nefiind traduse în limba română din câte știu.

Ultima lectură a trimestrului a fost Cea mai norocoasă fată de Jessica Knoll.

Cărți noi

Pentru luna martie aveam planificată o călătorie în România dar, dată fiind situația actuală, a trebuit să o anulez. Din păcate apucasem deja să fac 3 comenzi de cărți în februarie, atunci când încă nu știam că nu voi mai merge acasă.

Cărțile pe care le-am comandat de la Libris sunt: Văduvele de la castel de Jessica Shattuck, Finalul și Legendar de Stephenie Garber, Ultima de L.S. Hilton, Trei femei de Lisa Taddeo. Cadou la această comandă am primit Silver Bay de Jojo Moyes.

De la Elefant am făcut două comenzi care cuprind următoarele cărți: Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert, Acolo unde cântă racii de Delia Owens, Podul de lut de Markus Zusak, Evadare de la Auschwitz de Joel C. Rosenberg, Arta subtilă a nepăsării de Mark Manson, Surorile Spring de Anna Todd și Argintul preschimbatde Naomi Novik.