Topul cărților mele preferate din toate timpurile (prima parte)

Mi-a venit ideea să vă povestesc despre cărțile mele preferate din toate timpurile după ce am văzut video-ul Ștefaniei Istrate cu topul ei. Aveam lista cu favorite, făcută cu ajutorul unui tag, pe Goodreads, așa că mi-a fost foarte ușor să mă uit direct acolo. Dar, pentru a nu mă lungi prea tare, o să împart acestă listă în trei articole.

Fără a fi vreo surpriză pentru nimeni, prima mea mențiune este legată de Harry Potter de J.K. Rowling. Mă refer la întreaga seriei, dar dacă ar fi să aleg un singur volum, acesta ar fi Harry Potter și Ordinul Phoenix, cel de-al cincilea volum al seriei. Eu am citit variantele de la Egmont dar știu că la Arthur s-au tradus din nou. Însă, dat fiind că anumiți termeni sunt traduși diferit, am o reticență în a-mi cumpăra acele ediții.

E cineva acolo? (Hay alguien ahí fuera?) de Marian Keyes este prima care pe care am citit-o de la această autoare, și cea care a transformat-o în favorita mea din chick-lit. Eram prin liceu și am citit-o în spaniolă dar îmi doresc să o mai citesc, la atâția ani de la prima lectură, curioasă fiind cum o să o simt. Este cel de-al patrulea volum al seriei dedicate familiei Walsh dar se pot citi și fără a respecta ordinea. Anna este protagonista acestui volum și se află în casa părinților ei, în Dublin, gândindu-se obsesiv la reîntoarcerea ei în New York, la prietenii ei, la jobul ei și mai ales, la soțul ei. Se întoarce, dar singura persoană pe care nu reușește să o contacteze este Aidan, soțul ei.

Minunatele oase (The lovely bones) de Alice Sebold este o carte care m-a marcat. Cred că a fost prima carte de mister/crimă pe care am citit-o cu un subiect atât de direct și cumva de acolo cred că mi-a rămas întipărită ideea de true crime și acum urmăresc videouri legate de acest subiect. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost perspectiva din care ni se povestește: din rai, fetița de 14 ani ne povestește cum a fost răpită și tot ce i s-a întâmplat. Are și ecranizare, dar vă recomand să citiți întâi cartea.

Chemarea cucului (#1 Cormoran Strike) de Robert Galbraith este un thriller scris de J.K. Rowling sub pseudonim. Este o serie extrem de faină care a cucerit o mulțime de cititori fără a se ști cine e cu adevărat în spatele numelui Robert Galbraith. Protagoniștii acestei serii sunt Cormoran Strike, cel care dă și numele seriei, un veteran de război, devenit detectiv particular, și Robin, o tânără care-i devine partener în investigații.

Încăperi ferecate de Care Santos este probabil cartea mea preferată scrisă de această autoare. E titlu pe care l-aș recomanda oricui îi plac romanele cu povești de familie pline de mister și dispariții ascunse prin omisiune. În plus, acțiunea se petrece în Barcelona, un oraș pe care-l iubesc foarte tare. Se zice că atmosfera aduce aminte de Umbra vântului a lui Carlos Ruiz Zafón și de Orașul minunilor de Eduardo Mendoza, ceea ce e ciudat, pentru că Umbra vântului mi-a plăcut la nebunie dar Orașul minunilor nu m-a impresionat deloc.

Fata din tren de Paula Hawkins este un thriller pe care l-am citit pe nerăsuflate și pentru că nu semăna cu nimic din ce mai citisem anterior, a devenit una din preferatele mele. Rachel ia același tren în fiecare zi, și de la fereastra vagonului, vede un cuplu care locuiește într-o casă de lângă calea ferată. Le dă și nume și le urmărește viața prin cele câteva secunde din fiecare zi. Până într-o zi când vede ceva șocant și încearcă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat acolo.

Teama înțeleptului de Patrick Rothfuss este cel de-al doilea volum al seriei Ucigașului de regi, un mic monstru de peste 1200 de pagini, un fantasy unde protagonist este Kvothe, un bărbat care ne spune povestea vieții sale. într-o lume plină de elemente fantastice. Deși are un punctaj destul de mare pe Goodreads (4.55/5 la peste 500.000 ratinguri), am auzit păreri împărțite despre ea. Mie mi-a plăcut, m-a ținut acolo prinsă în poveste, deși este adevărat că am citit-o și prin 2016 și nu știu cum ar fi acum dacă aș reciti-o.

Dezastrul de la Cernobîl de Svetlana Aleksievici este prima carte pe care am citit-o de la acestă autoare, care a devenit una din favoritele mele. Este o carte ce culege mărturii ale supraviețuitorilor dezastrului din ’86. Auzisem despre Cernobîl dar nu citisem niciodată despre ce s-a întâmplat cu adevărat, și a fost astfel o porție de realitate. A fost ulterior publicată și cu alt titlu în limba română, Rugăciune pentru Cernobîl (la Editura Litera) și a stat și la baza mini-seriei HBO Chernobyl (2019) care este extrem de fidelă cărții și evenimentelor, și pe care o recomand.

O mie nouă sute optzeci și patru de George Orwell este un clasic, dar unul așa cum nu vă așteptați. Publicat în 1949, vorbește despre o lume distopică, în Londra unei ere post-atomice în care tot ce fac oamenii este urmărit și controlat. Winston Smith face cumva parte din sistem, ajută la rescrierea istoriei în funcție de nevoile Fratelui cel mare. Nu ai cum să nu iubești această carte.

Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr este un roman înduioșător. În Parisul cutremurat de cel de-al doilea Război Mondial, Marie-Laure, o tânără oarbă este nevoită să se descurce fără tatăl ei, singurul ei suport, și ajunge la Saint-Malo, unde va locui cu unchiul său care suferă de agorafobie. Destinul o face să se întâlnească cu un tânăr german, Werner, orfan și pasionat de tehnică.

Arsă de vie de Souad este chiar povestea adevărată a acestei femei din Cisiordania. Pentru că e fată, nu are voie să meargă la școală, trebuie doar să muncească și să se roage. Deseori, pedepse fizice crunte îi sunt aplicate și este văzută ca fiind mai puțin importantă decât un animal din gospodărie. În pragul maturității, Souad se îndrăgostește și pentru că rămâne însărcinată, cineva din familie trebuie să o ucidă dându-i foc. Realitatea trăită de aceste fete ne face să ne prețuim libertatea și drepturile pe care le avem în societățile în care noi am crescut și să simțim furie pentru că astfel de lucruri încă se întâmplă.

Aceasta a fost prima parte a cărților mele favorite din toate timpurile. Ați citit vreuna dintre ele și dacă da, se află ea pe lista voastră a favoritelor?

Cărți populare #1

Ce au în comun Taylor Jenkins Reid, Alex Michaelides și Agnès Martin-Lugand? Ei bine, au scris trei cărți care au fost iubite de cititori dar care mie mi-au cam înșelat așteptările. De aceea, de cele mai multe ori aștept puțin înainte de a cumpăra cărți atât de intens promovate și lăudate (hype fiind termenul folosit).

În astfel de cazuri ne întrebăm dacă problema e la noi sau la carte. Iar eu v-aș spune că nu e nici o problemă de nici o parte pentru că, poate nu a fost momentul potrivit pentru lectura respectivă, poate aștepările au fost prea mari, generate de experiența anterioară cu romanele autorului sau de lauda din online, sau pur și simplu suntem deja experimentați cu privire la un anumit gen și cartea respectivă e mai slabă decât altele din același gen pe care le-am citit.

În cazul autorilor menționați mai sus, am citit Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo, Pacienta tăcută și Oamenii fericiți citesc și beau cafea și la ele mă voi referi mai jos. Apoi, pe principiul “dacă nu ți-a plăcut asta, citește asta” o să vă recomand și câte o carte pe care eu o găsesc similară dar care mi-a plăcut mult mai mult.

Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo încă face vâlvă în online și eu nu am reușit încă să înțeleg de ce. Autoarea nu are neapărat un stil deosebit de a expune povestea iar legătura fostei vedete de la Hollywood cu ziarista este, din punctul meu de vedere, destul de previzibilă. Mi-a plăcut însă adevărata poveste de dragoste a vedetei, sau ceea ce cred eu că a fost adevărata poveste de dragoste.

Pacienta tăcută a făcut și ea destul de multă vâlvă în online și îmi amintesc că aveam așteptări destul de mari atunci când am început să o citesc. Însă prin mâna mea mai trecuseră destul de multe thrillere și cărți de mister și a fost previzibilă, într-atât încât am fost chiar dezamagită de faptul că m-am lăsat impresionată de vorbele care o situau ca o poveste surprinzătoare, cu legături la care nimeni nu se aștepta.

Oamenii fericiți citesc și beau cafea are un titlu foarte frumos, care-l păcălește pe orice cititor. Și spun că păcălește pentru că nu prea e vorba despre nici un fel de citit sau băut de cafea. Ideea e bună dar titlul ar fi trebuit să fie diferit sau povestea modificată astfel încât să ne îndeplinească și nouă, cititorilor, așteptările. Protagonista acestui roman fuge din Paris ca să se vindece, pe cât posibil, de trauma prin care a trecut. M-a dezamăgit pentru că nu a pus mai mult accent pe cafeneaua din Paris.

Nu spun că au fost cărți proaste ci că pe mine nu m-au impresionat. Și dacă sunteți într-o situație similară sau chiar dacă voi iubiți aceste trei cărți, vă recomand să încercați și propunerile următoare.

Femei de Oscar de Melanie Benjamin ar fi recomandarea care ar înlocui Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo. Spune povestea a două femei, două prietene care au făcut parte dintre cei care au pus bazele industriei filmului. Și se axează și pe poveștile de dragoste și legăturile de familie pe care cele două le au.

Văduva de Fiona Barton mi se pare o carte de mister destul de interesantă. Din greșeală, eu am citit întâi volumul doi al seriei din care face parte și apoi am citit acest prim volum, cunoscând astfel punctul de vedere al soției un bărbat bănuit de crimă, după ce cunoșteam deja cazul. Nu mi se pare că e destul de prezentă printre cititori și de aceea aș recomanda-o în locul cărții Pacienta tăcută.

E cineva acolo? de Marian Keyes. Aceasta e o carte ce a rămas în mintea mea de când am citit-o, în liceu. Spune povestea Annei, o tânără care se trezește practic pe canapeaua părinților ei în Dublin și vrea să se întoarcă în New York la viața ei și la soțul ei. Doar că el nu-i răspunde oricâte mesaje îi trimite ea. E tot despre vindecare și cred că acesta e aspectul pentru care am ales-o ca recomandare în locul cărții Oamenii fericiți citesc și beau cafea.


Acestea sunt cărțile populare despre care m-am gândit să scriu. Sunt sigură că fiecare dintre noi are astfel de cărți care sunt populare și iubite dar care nu crează neapărat aceleași impresii și sentimente și în noi, și rămânem puțin dezamăgiți. Dacă vrei, te invit să – mi spui și tu câteva astfel de titluri.

Serii pe care as vrea sa le termin în 2022

Odată cu noul an, am făcut o actualizare a seriilor pe care le-am început și am realizat că sunt nu mai puțin de treizeci și trei la număr. Și dacă în cazul unora abia am citit un volum sau două, pe listă se află și serii unde trebuie să mai citesc doar o carte pentru a considera seria respectivă încheiată sau completă.

Așadar, am ales douăsprezece dintre ele pentru a le citi anul acesta, câte una pentru fiecare lună. Mi-am schițat și o idee despre ce carte aș vrea să citesc în fiecare lună dar am ales să le prezint aleatoriu deoarece multe se pot schimba în cursul anului și poate nu o să mai țin cont de acea ordine.

Fără alte introduceri, iată lista seriilor pe care vreau să le termin de citit anul acesta:

  1. Regina tinutului Tearling – Erika Johnson: volumul 3. The fate of the Tearling
  2. Calaretul de arama – Paullina Simons: volumul 3. Gradina de vara
  3. Arc of a Scythe – Neal Shusterman: volumul 3. The toll
  4. Caraval – Stephenie Garber: volumul 2. Legendar și volumul 3. Final
  5. Walsh Family – Marian Keyes: volumul 6. Mammy Walsh’s A-Z of the Walsh family
  6. La catedral del mar – Ildefonso Falcones: volumul 2. Los herederos de la tierra
  7. Trilogia Moscova – Simon Sebag Montefiore: volumul 3. Intr-o noapte de iarna
  8. Millenium – David Lagercrantz: volumul 6. Fata care trebuia sa moara
  9. The Devil wears Prada – Lauren Weisberger: volumul 3. When life gives you lululemons
  10. Liliac girls – Martha Hall Kelly: volumul 3. Florile soarelui
  11. Cormoran Strike – Robert Galbraith: volumul 5. Troubled blood
  12. Jocurile foamei – Suzanne Collins: Balada șerpilor și a pasarilor cantatoare, care este cel mai recent volum al seriei, dar acțiunea se petrece înainte de evenimentele din Jocurile foamei.

Femeia care mi-a furat viața – Marian Keyes

Titlu în engleză: The woman who stole my life

Autoare: Marian Keyes

Apariție: 6 noiembrie 2014

Notă: 4/5

Alte cărți ale autoarei: Pepenașul, E cineva acolo?, Vacanța lui Rachel, Lucy Sullivan se mărită, Un tip mortal

Marian Keyes este o autoare pe care o citesc încă din liceu și care, de atunci, a rămas favorita mea în materie de lecturi chick-lit.

În “Femeia care mi-a furat viața” o întâlnim pe Stella Sweeney, o femeie cu o viață normală alături de soțul ei și de copii lor. Ea lucrează alături de sora ei într-un salon de înfrumusețare și într-o bună zi, devine renumită datorită unei cărți de dezvoltare personală pe care se presupune că a scris-o.

Înainte de aceste eveniment nefericit, Stella se îmbolnăvește subit și grav și ajunge imobilizată într-un pat de spital, nefiind capabilă să se miște. Ea poate comunica doar cu ajutorul privirii iar unul dintre medicii care o tratează este un neurolog pe nume Mannix Taylor. Întâmplarea face ca cei doi să se mai fi văzut înainte, atunci când au fost implicați într-un accident rutier.

După recuperare, Stella află că Mannix a scris o carte cu numele său, o carte inspirată din viața și întâmplarea nefericită prin care a trecut. Femeia ajunge astfel extrem de renumită iar culmile înalte pe care a ajuns o vor duce până la New York. Dar, în afara faimei câștigate, lucrurile se vor schimba considerabil în viața Stellei iar Mannix va juca în continuare un rol extrem de important.

Nu m-am dat în vânt foarte mult după unele dintre personaje, mai ales după soțul Stellei care, mi s-a părut cam egoist dar cumva are grijă karma și de el.

“Femeia care mi-a furat viața” este o lectură amuzantă, plăcută și distractivă care te va ține interesat de poveste până la final.

Ce am citit și cărți noi în biblioteca mea Q2 2020

Iată că a sosit și momentul în care să vă povestesc despre cărțile pe care le-am citit și pe care le-am cumpărat în trimestrul doi al acestui an. Articolul despre lecturile și achizițiile din primele trei luni poate fi citit aici.

Ce am citit

Luna aprilie a fost cea mai productivă din punct de vedere al cărților citite. Am reușit să termin 10 cărți iar prima dintre ele a fost Patrioții de Sana Krasikov care mi-a lăsat o impresie bună. A fost urmată de Trenul lui Lenin de Catherine Merridale, care mi-a prezentat lucruri pe care nu le știam despre acesta și călătoria lui spre Rusia.

După porția despre Rusia, am schimbat puțin macazul și am ales o carte de Agatha Christie. Este vorba despre Casa strâmbă. Am reușit să termin și Educated (Învățare) de Tara Westover care, a fost prima carte de 5 stele a anului. Alte lecturi ale lunii au fost Parada de Paște de Richard Yates și Stilista de Rosie Nixon.

Alte două lecturi de cinci stele au fost Povestea unui orfan de Pam Jenoff și Rețeaua Alice de Kate Quinn, aceasta din urmă fiind o carte pe care am ascultat-o pe Audible anul trecut și pe care mi-am dorit-o și în format fizic.

Aprilie s-a încheiat cu Vrabia roșie de Jason Matthews, care are și ecranizare, dar a cărei poveste este extrem de diferită față de carte, și al treilea volum al seriei Silozul de Hugh Howey, numit Generațiile.

Luna mai a început cu Pretty girls de Karin Slaughter, pe care eu am citit-o în spaniolă și despre care nu sunt sigură daca a fost tradusă în limba română. O lansare nouă care a intrat rapid pe lista lecturilor mele a fost Pământ american de Jeanine Cummins căreia mă așteptam să îi dau 5 stele dar, nu a ajuns să mă convingă să fac asta.

Primul audiobook al lunii florar a fost o carte din seria Walsh Family de Marian Keyes și, este vorba de volumul 5 numit The mystery of Mercy Close. Mai apoi, am ales să citesc Trandafirii pierduți de Martha Hall Kelly, care e parte din seria Liliac girls.

Următoarea lectură de 5 stele a anului, și care va intra în topul favoritelor anului, este Auschwitz Lullaby de Mario Escobar. Am ascultat-o pe Audible și este o poveste inspirată din adevărata poveste a unei femei de origine germană care ajunge cu cei cinci copii ai ei într-un lagăr de concentrare, din cauza originii soțului ei.

Dragă Edward de Ann Napolitano a fost următoarea lectură și, spuneam pe Instagram că mi-a adus aminte de Înainte de cădere. Am încheiat cu Poveștile Bardului Beedle de J.K. Rowling, în format audio.

Luna iunie a fost ceva mai slabuță în materie de lecturi pentru că, a trebui să mă mut într-un alt oraș și am fost ocupată o bună perioadă din timp cu strânsul și mutatul lucrurilor. Am participat la reading challenge-ul de 10 minute pe zi, organizat de Andreea Chiuaru și, la final de lună am constatat că am citit totuși 2060 de pagini. În plus, o să vedeți o tendință pentru cărți ceva mai rapid de parcurs în această lună.

Prima lectură a acestei luni a fost Impostoarea de E. Lockhart, urmată de Casa bântuită de Shirley Jackson și de În spatele ușilor închise de B.A. Paris. Toate aceste trei cărți pot fi încadrate la categoria cărți de mister dar niciuna dintre ele nu a reușit să mă surprindă prea mult. A urmat o altă carte de E. Lockhart, Lista iubiților mei care, face parte dintr-o serie ce poartă numele personajului principal, Ruby Oliver.

Ultimele două cărți citite în luna iunie au fost Drum în noapte de Kristin Hannah și Cadavrul din bibliotecă de Agatha Christie. Prima, mi-a plăcut destul de mult, dar nu a reușit să detroneze preferatele mele scrise de această autoare, și anume Privighetoarea și Aleea cu licurici. Romanul Agathei Christie a fost și el o lectură drăguță dar, nici una dintre cărțile ei pe care le-am citit în ultima vreme nu a devenit o favorită.

Cărți noi

Nu am mai prea cumpărat cărți noi pentru mine, cel puțin nu în format fizic pentru că, nu o să ajung prea repede în România și drept urmare nu prea am cum să le citesc. Am făcut mai multe comenzi pentru nepoata mea, care acum descoperă poveștile iar, ultimei comenzi i-am adăugat și două cărți pentru mine. Comanda a fost dată pe site-ul editurii Litera, spre finalul lunii iunie și mi-am luat Cortina de fier. Represiunea sovietică în Europa de Est, 1945-1956 de Anne Applebaum și Copiii uitați ai lui Hitler. Povestea adevărată a proframului Lebensborn și a unei femei aflate în căutarea identității sale de Ingrid Von Oelhafen. Pe cea de-a doua o aveam pe whishlistul meu de foarte mult timp iar pe prima am ales-o pentru că, în ultima vreme, am impresia că îmi plac mai mult cărțile istorice, fie că e vorba de ficțiune istorică sau non-ficțiune. Dacă ficțiunile istorice sunt preferatele mele de mai mulți ani, non-ficțiunea care are ca subiect întâmplări istorice a fost mai puțin prezentă dar, mă atrage din ce în ce mai mult.