Cinci recomandări de lectură

Luna mai e pe cale să se încheie și eu am reușit să citesc patruzeci și cinci de cărți din cele șaizeci și cinci propuse pentru anul acesta. Spre deosebire de alți ani, povesteam în articolul Provocările literare ale anului 2021 #lecturiin 2021 și planurile mele pentru 2022 că am ales și șase cărți de non-ficțiune printre cele douăsprezece din planurile mele, una pentru fiecare lună. Dar nu despre ele vreau să vorbesc acum, pentru că am de gând să fac o retrospectivă la final de iunie, ci să vă fac cinci recomandări de lectură dintre cărțile pe care le-am citit până acum.

Prima recomandare este un roman al Ioanei Pârvulescu, Inocenții, care mie mi-a trezit sentimente de melancolie. Am reușit să intru în aventurile familiei și să trec prin poveștile lor, indiferent dacă au fost triste sau vesele . Acțiunea are loc pe meleagurile românești și e o lectură ce te face să-ți aduci aminte de copilărie.

Zuleiha deschide ochii de Guzel Iahina este cea de-a doua recomandare. Este o poveste despre sacrificiu și puterea unei mame. Zuleiha este un exemplu, o femeie dintr-un sat de tătari, deportată în Siberia unde, alături de alți oameni loviți de soartă sunt lăsați în voia sorții. Provenind din medii diferite, oamenii reușesc să creeze o comunitate unită, condusă chiar de ucigașul soțului lui Zuleiha.

A treia recomandare este Cel care mă așteaptă de Parinoush Saniee. Acțiunea începe undeva la finalul anilor 1970, în Iran, când Masumeh, adolescentă fiind, simte fiorii primei iubiri. Deși nu ajunge să aibă nici un fel de relație cu băiatul acela, ea este tratată de familia ei ca și când ar fi făcut cea mai mare crimă. Este o carte extraordinară, care stârnește indignare și solidaritate în același timp pentru fetele și femeile care trec prin situații similare cu cele prin care trece Masumeh.

Cea de-a patra recomandare este Din cer au căzut trei mere de Narine Abgaryan. Descoperim viața oamenilor dintr-un mic sat izolat de lume, din Armenia, lovit de dezastre naturale și război dar binecuvântat cu minuni și elemente inspirate din basme. Și în această carte avem exemple de femei extrem de puternice și un exemplu de comunitate unită, ca o familie. Și această lectură te poate face să te întorci la amintirile copilăriei, mai ales dacă ai petrecut acea parte a vieții la țară sau dacă ai avut vacanțe petrecute la bunici, pe ulițe.

Următoarea carte despre care vreau să vă vorbesc este Viața secretă a marilor scriitori de Robert Schnakenberg, o non-ficțiune spre deosebire de celelalte titluri menționate. Ne sunt prezentați diverși scriitori și aspecte din viețile lor, mai mult sau mai puțin cunoscute. Mi s-a părut interesantă, o lectură plăcută, o carte la care poți să revii din când în când fără să îți faci griji că ai uitat ce s-a întâmplat până în acel punct al lecturii și m-a făcut să adaug câteva titluri pe lista mea de cărți de citit.

Acestea au fost cele cinci recomandări de cărți pe care am vrut să vi le fac din toate lecturile mele de până acum din 2022. Abia aștept să descopăr și mai multe lecturi fascinante în restul de timp rămas până la final de an.

Provocările literare ale anului 2021 #lecturiin2021 și planurile mele pentru 2022

În articolul scris la început de 2021 spuneam că am raportat niște cărți din 2019 în 2020 și mai apoi în 2021. Ei bine, nici acum nu am ajuns să citesc acele cărți așa că, am ales să nu le mai trec pe lista de anul acesta. Și dacă o fi totuși să pun mâna pe ele, să fie binevenite.

Una este însă în curs de citire, și este vorba despre Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului de Yuval Noah Harari, pe care am început-o cu ceva timp înainte de finalul anului 2021 dar pe care, nu am apucat să o termin încă. Merge destul de greoi pentru că îmi place să citesc câte puțin și să mă gândesc la ceea ce ne prezintă Harari în această carte.

Pe lista de necite se află Magicianul de John Fowles și Don Quijote de la Mancha de Miguel de Cervantes. Restul au reușit să intre pe lista #lecturiin2021 și unele chiar să-mi devină favorite, cum sunt Patria de Fernando Aramburu și Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău de Fredrik Backman.

Pentru 2022, lista este formată din 12 cărți pe care le-am ales cu mare greutate. Ce este însă diferit de anii trecuți este faptul că jumătate dintre ele sunt cărți de non-ficțiune. Prima alegere este o carte scrisă de Elif Shafak, de la care eu am mai citit Cele patruzeci de legi ale iubirii, care mi-a plăcut destul de mult (4/5 stele pe Goodreads). Am ales Ucenicul arhitectului care stă pe lista de așteptare de pe Goodreads, din 2016. Nu știu prea multe despre ea și-mi doresc să rămână în continuare un mister până o voi citi.

Următoarea alegere este romanul unui deja considerat clasic al horrorului, Stephen King. Este vorba despre Frumoasele adormite pe care a scris-o împreună cu fiul său. E un monstru de carte și acesta a fost motivul pentru care am ales-o pe ea și nu pe celelalte pe care le mai am necitite în bibliotecă.

Cea de-a treia alegere este a unei scriitoare de pe meleagurile natale, aceasta fiind Ioana Pârvulescu și cartea sa Inocenții despre care am auzit vorbindu-se de bine. Vreau să-mi dau ocazia să descopăr mai mulți autori români contemporani.

Un clasic se află pe poziția cu numărul patru: Minunata lume nouă de Aldous Huxley. Aceasta este urmată de un roman al unui autor pe care l-am descoperit în 2021 și care mi-a plăcut foarte mult. Am citit Să nu mă părăsești și am ales Klara și soarele pentru lectură în 2022, de Kazuo Ishiguro.

Iar ultima carte de ficțiune nu are încă un titlu, pentru că nu m-am decis dacă voi citi Și munții au ecou sau Vânătorii de zmeie de Khaled Hosseini. Am citit de același autor Splendida cetate a celor o mie de sori și mi-a plăcut foarte mult.

Cărțile de non-ficțiune sunt și ele destul de variate, dar cred că jumătate din ele fac referință la istorie. Celelalte sunt cărți de dezvoltare personală sau autobiografie. Prima este Poate ar fi bine să discuți cu cineva de Lori Gottlieb, urmată fiind de Pământul făgăduinței de Barack Obama. Următoarele două poziții sunt ocupate de Titani ai istoriei: giganții care ne-au modelat lumea de Simon Sebag Montefiore și Despre somn. De ce este vital să dormim și să visăm de Matthew Walker. De Montefiore am citit doar ficțiune până acum și tare-s curioasă să-mi îmbunătățesc cunoștintele și să îl descopăr pe Montefiore în non-ficțiune. Iar ultimele două alegeri au legătură cu România și cu istoria sa: Holocaustul în România de Radu Ioanid, care a ajuns pe această listă după ce am citit Pogromul de la Iași de același autor, și care m-a impresionat, și A fost odată ca niciodată Partidul Comunist Român 1921-2021 de Adrian Cioroianu.

Acestor douăsprezece titluri li se vor mai adăuga și unele cărți din serii pe care aș vrea să le termin de citit anul aceasta, pentru a reduce numărul de serii începute și neterminate. Dar până vă voi povesti despre ele, îmi puteți spune voi care sunt cărțile pe care doriți să le citiți în 2022.