Casa gri – Josefina Aldecoa

la casa grisTitlu în romana: Casa gri
Titlu original: La casa gris
Autor: Josefina Aldecoa
Apariție: 2005

Nota: 3/5

Casa gri a fost publicata in 2005 desi Josefina Aldecoa a scris-o atunci cand avea 24 ani. Josefina Aldecoa nareaza experienta pe care a avut-o in Londra anilor 50 in timpul unei veri si evidentiaza diferentele dintre Spania anilor 50 si Europa, dupa al doilea Razboi Mondial.

Protagonista operei este Teresa o tanara din Spania care ajunge in Crosby Hall, o faimoasa rezidenta unde locuiau mai multe femei de cultura, absolvente de universitate si cu diverse cariere profesionale. Actiunea se desfasoara in perioada mai – octombrie, iar in tot acest timp Teresa lucreaza in casa respectiva, indeplinind  sarcini cum ar fi ajutarea la pregatirea meselor sau diverselor evenimente care aveau loc sau curatenie in camere. Teresa care abia isi terminase studiile cunoaste o serie de femei din diferite clase sociale si cu diferite nationalitati, fapt ce ii va oferi o viziune mai ampla si profunda a lumii ce o inconjoara.

Opera prezinta direct realitatea de zi cu zi si vietile celor prezente in Crosby Hall, printr-o serie de dialoguri si prezentari la persoana a treia, cu exceptia capitolelor despre Teresa, care sunt narate la persoana intai. Este o carte usoara, fluida  si naturala dar si cu puternice contraste care apar prin prisma personajelor: directoarea severa, guvernanta rigida si disciplinata, doctora Rupa si portarul Polish, de altfel unul din putinele personaje masculine din aceasta opera. Interesul meu a crescut cu fiecare capitol in care am descoperit emotiile, sentimentele si trairile, micile probleme sau conflicte. Iar in fiecare din acestea se evidentiau urmarile celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Si daca diferentele exista intre personalul rezidentei, intre locuitorii acesteia contrastul este si mai mare: aproape ca nu au nimic in comun Delia Soto, un antrolopog din Uruguay, Helen Hutkins o decoratoare, Marjorie Dewey o profesoara din Canada, Isoline Katz o enigmática si “falsa” ziarista  si Joan Brackley, o americanca singura si alcoolica.

Ce nu poate fi placut ar fi trecerea de la un personaj la altul in aproape fiecare capitol, si apoi revenirea. Si totusi, acest lucru poate fi si pozitiv pentru ca autoarea acorda importanta povestii fiecareia. Este usor de citit si placuta, mai ales daca iti plac cartile inspirate din viata de zi cu zi.

Leave a Reply