Anotimpul ploilor – Tatiana de Rosnay

Titlu în engleză: The Rain Watcher

Autor: Tatiana de Rosnay

Apariție: 23 octombrie 2018

Notă: 3/5

Alte cărți ale autoarei: Se numea Sarah, Vieți secrete.

Pe Tatiana de Rosnay eu am descoperit-o prin intermediul cărții ‘Se numea Sarah’, al cărui subiect este diferit de cel abordat în ‘Anotimpul ploilor’. Pentru că acel roman mi-a plăcut foarte mult, am căutat și alte cărți ale autoarei iar, cartea despre care vă povestesc astăzi m-a atras din momentul în care a fost anunțată apariția ei. Între timp, am mai citit și ‘Vieți secrete’, care se apropie un pic mai mult de temele abordate și în ‘Anotimpul ploilor’. Dar nici una din aceste două titluri nu au reușit să îmi placă la fel de mult ca primul.

‘Anotimpul ploilor’ este povestea familiei Malegarde care, se pregătește să sărbătorească cea de 70-a aniversare a tatălui, în Paris. Din păcate momentul ales de aceștia nu este cel mai potrivit deoarece, orașul luminilor este în pragul unui dezastru natural cauzat de ploile neîncetate. Prin ochii fotografului Linden Malegarde, cel mai mic dintre copii cuplului Malegarde, descoperim Parisul așa cum probabil puțini îl știu: cenușiu și sub ape. Iar pe măsură ce orașul se scufundă ușor, ușor, secretele și temerile membrilor familiei ies la suprafață.

Dar cine sunt cei care fac parte din familia Malegarde? Tatăl, Paul, este un arboricultor cunoscut și melancolic, căsătorit cu Lauren, o americancă ce e dispusă să facă din weekendul de sărbătoare un adevărat succes. Cei doi copii ai cuplului sunt Tilia și Linden, ea căsătorită la rândul ei și cu dorința de a păstra cele mai negre lucruri din viața ei cât mai ascunse iar el un fotograf de succes dar cu teama că, în ciuda renumelui, este o dezamăgire pentru cei care i-au dat viață.

Eu nu sunt un mare fan al poveștilor de familie și atât și, de aceea, îmi este mai greu să ofer note mai mari cărților de acest tip. Ceea ce a salvat însă totul a fost, modul în care autoarea scrie pentru că, are un mod special prin care ne prezintă lucrurile. Finalul a fost însă destul de abrupt și m-a făcut să ofer doar 3 din 5 stele pe Goodreads.  

Ce am citit și cărți noi în biblioteca mea Q1 2020

Pe măsură ce ne apropiam de jumătatea lunii aprilie, mă gândeam că poate nu o să mai mențin tradiția de a face o retrospectivă a cărților pe care le-am citit și pe care le-am cumpărat în primul trimestru al anului, dar până la umă nu am putut renunța.

Ce am citit

Spre deosebire de alți ani, cred că acesta a început destul de bine, în materie de cărți citite. Însă trebuie să recunosc că niciuna dintre lecturi nu m-a convins să îi dau 5 stele pe Goodreads și, drept urmare, niciuna nu va ajunge în topul celor mai bune cărți citite în acest an.

Luna ianuarie a fost cea cu cel mai mare număr de cărți, dar nu pentru că le-am început și terminat pe toate în decursul celor 31 de zile, ci pentru că am terminat de citit 2 din cărțile pe care le-am început în 2019. Este vorba despre Podul spionilor de Giles Whittell și Dosar Stalin: genialissimul generalissim de Vlad Tismăneanu și Marius Stan. Aceasta din urmă nu m-a impresionat mai deloc, pentru că este pur și simplu scrisă ca un schimb de impresii ale celor doi autori. Categoric, așteptările mele au fost eronate cu privire la ea.

Un thriller pe care mi l-am dorit de când l-am văzut prima dată este Colivia de aur de Camilla Läckberg și care mi-a plăcut destul de mult. Alte două cărți pe care le-am citit sunt Femei care au renunțat la bărbați de Karine Lambert și Înainte să fim ai voștri de Lisa Wingate.

Fetița pe care au lăsat-o în urmă de Roxanne Veletzos este o carte care m-a surprins plăcut. Acțiunea se petrece în mare parte în București și asta mi-a plăcut foarte mult. Iar o altă carte citită este Bătrânul și marea de Ernest Hemingway, ea aflându-se pe lista mea de lecturi pentru anul 2020, despre care am scris aici.

În februarie, am citit o carte despre care cred că nu este tradusă în limba română. Este vorba despre The boy at the top of the mountain de John Boyne și a fost o lectură interesantă. Este vorba despre un copil greu încercat în viață care, ajunge să locuiască în casa lui Hitler.

Am continuat cu Flash-uri din sens opus de Marian Godină, despre care toată lumea vorbea de bine atunci când a apărut dar, mie mi s-a părut nici bună, nici rea. Anotimpul ploilor de Tatiana de Rosnay i-a urmat și spre deosebire de alte cărți ale autoarei, aceasta mi-a plăcut mai puțin.

Am continuat cu o carte de Michael Cunningham, Crăiasa zăpezii, Cu un pas prea departe de Tina Seskis și Femeia care mi-a furat viața de Marian Keyes. Aceasta din urmă este autoarea mea preferată de chick-lit dar, pentru prima dată, a creat un personaj masculin pe care l-am disprețuit profund.

În luna martie am început cu Necunoscuta din Tanger de Christine Mangan, care m-a dezamăgit. Următoarele lecturi ale lunii au fost Autonom de Annalee Newitz, Russian winterde Daphne Kalotay și Summer in February de Jonathan Smith, ultimele două nefiind traduse în limba română din câte știu.

Ultima lectură a trimestrului a fost Cea mai norocoasă fată de Jessica Knoll.

Cărți noi

Pentru luna martie aveam planificată o călătorie în România dar, dată fiind situația actuală, a trebuit să o anulez. Din păcate apucasem deja să fac 3 comenzi de cărți în februarie, atunci când încă nu știam că nu voi mai merge acasă.

Cărțile pe care le-am comandat de la Libris sunt: Văduvele de la castel de Jessica Shattuck, Finalul și Legendar de Stephenie Garber, Ultima de L.S. Hilton, Trei femei de Lisa Taddeo. Cadou la această comandă am primit Silver Bay de Jojo Moyes.

De la Elefant am făcut două comenzi care cuprind următoarele cărți: Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert, Acolo unde cântă racii de Delia Owens, Podul de lut de Markus Zusak, Evadare de la Auschwitz de Joel C. Rosenberg, Arta subtilă a nepăsării de Mark Manson, Surorile Spring de Anna Todd și Argintul preschimbatde Naomi Novik.

Ce am mai citit și cărți noi în biblioteca mea Q4 2019

Este deja jumătatea lunii ianuarie dar nu pot să nu fac și retrospectiva cărților pe care le-am citit în ultimul trimestru al anului 2019 și să vă povestesc ce cărți noi au intrat în biblioteca mea.

Trebuie să recunosc de la început că nu a fost o perioadă prea bogată în lecturi și asta datorită examenului pentru care m-am pregătit și care a avut loc la începutul lunii decembrie. Și cred că aceasta va fi tendința și în anul 2020 pentru că, seria examenelor abia au început.

Ce am citit

În luna octombrie am citit doar 4 cărți: 3 ebookuri și un audiobook. Am început cu Evadare de la Auschwitz de Andrei Pogojev și bănuiesc că nu are sens să vă mai spun despre ce e vorba, pentru că titlu o spune deja. A urmat audiobookul despre care cred că am auzit-o pe Andreea Chiuaru vorbind de el: Atomic habits: an easy & proven way to build good habits & break bad ones de James Clear. Este una din puținele cărți de dezvoltare personală care m-au atras și care mi-a menținut interesul și pe parcursul lecturii.

Am încheiat luna octombrie cu o carte a Agathei Christie – Crima din Orient Express, cred că una din cele mai populare cărți ale autoarei și cu The thief of time de John Boyne, care mi-a adus aminte de Cum să oprești timpul de Matt Haig.

În luna noiembrie am citit doar două cărți: Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman și Când înflorește liliacul (#1 Liliac Girls) de Martha Hall Kelly. Ambele mi-au plăcut foarte mult, dar cred că Ove este preferatul meu pe anul 2019.

În luna decembrie am încercat să recuperez timpul pierdut și am reușit să ajung la 5 cărți citite. Prima este Hemingway și cu mine de Paula McLain, care m-a însoțit pe avion, în drum spre Belgia, după examen. Stilul și subiectele abordate de autoare îmi plac foarte mult. Un audiobook pe care l-am ascultat în această lună a fost The Break de Marian Keyes. Iar cartea asta m-a dus de la agonie la nervi așa cum nu am mai pățit de ceva timp. Unul din personajele masculine m-a scos efectiv din sărite pe tot parcursul lecturii și îmi pare rău pentru că Marian Keyes este una din autoarele mele preferate atunci când vine vorba de chick-lit.

O carte care m-a surprins plăcut a fost Grădina de iarnă de Kristin Hannah și o recomand. Din păcate a fost urmată de o carte al cărei titlu îmi inspira cu totul altceva decât am aflat în timpul lecturii. Este vorba despre O săptămână în decembrie de Sebastian Faulks. Parcă nu mi-a transmis nimic, a fost doar o înșiruire de situații și personaje.

Am încheiat anul cu Harry Potter și piatra filozofală de J.K. Rowling, în varianta ilustrată de Jim Kay. Recomand Harry Potter tuturor, copii și adulți, indiferent de vârstă. Este un must read!

Cărți noi în biblioteca mea

Pentru că știam că dau o fugă în România, am profitat de reducerile din luna noimebrie și mi-am dat două comenzi, una pe Libris și una pe Elefant. În plus, am rugat-o pe mama mea să îmi cumpere o carte de la chioșcul de ziare. Este vorba despre Fetele dispărute din Paris de Pam Jenoff, pe care eu am ascultat-o în 2019, dar îmi doresc să revin la ea curând.

De pe Libris am cumpărat: Crăiasa zăpezii de Michael Cunningham, Femeia care mi-a furat viața de Marian Keyes, Surorile Boleyn de Philippa Gregory, Patrioții de Sana Krasikov și Hemingway și cu mine de Paula McLain. Toate au venit cu mine în Belgia, cu excepția surorilor Boleyn, la care nu cred că aveam vreo șansă să ajung până în luna martie a acestui an.

De pe elefant mi-am comandat: Rețeaua Alice de Kate Quinn (și ea a fost ascultată anul acesta, dar la fel ca în cazul cărții de Pam Jenoff, îmi doresc să revin la ea), Trandafirii pierduți (#2 Liliac Girls) de Martha Hall Kelly, Anotimpul ploilor de Tatiana de Rosnay, Colivia de aur de Camilla Läckberg și Vrabia roșie de Jason Matthews. Și ele au venit toate cu mine în Belgia.

O altă carte care a intrat în biblioteca mea este una pe care am primit-o de Secret Santa la birou. Este vorba despre Hidden Belgium de Derek Blyth, o carte ce conține o mulțime de locuri mai puțin cunoscute turiștilor, din diferite orașe ale țării.

Voi ce cărți ați citit în ultimul trimestru al anului, și au rămas cu voi? Și ce noutăți au intrat în biblioteca voastră?

Vieți secrete – Tatiana de Rosnay

Titlu în franceză: Boomerang

Titlu în engleză: A secret kept

Autor: Tatiana de Rosnay

Apariție: 2 aprilie 2009

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Eu am făcut cunoștință cu stilul autoarei Tatiana de Rosnay atunci când am citit cartea Se numea Sarah, care mi-a plăcut foarte mult și am avut ceva așteptări și de la Vieți secrete.

Acest roman ni prezintă pe Antoine Rey și pe sora lui, Melanie, două persoane mature, care aleg să petreacă încă timp împreună chiar dacă fiecare dintre ei are viața sa. Cu ocazia zilei de naștere a lui Melanie, Antoine alege să îi facă o surpriză și merg împreună pe insula Noirmoutier, locul unde familia lor mergea mereu când ei erau copii, petrecând împreună clipe frumoase. Numai că, în spatele amintirilor frumoase se ascund secrete ce mai devreme sau mai târziu vor ieși la iveală.

La întoarcerea din scurta vacanță, Melania își amintește ceva din ultima vacanță petrecută pe insula Noirmoutier. Din păcate asta duce la un eveniment nefericit iar Antoine se trezește prins între trecut și prezent, între relația cu părinții și bunicii săi și relația cu copii săi și fosta soție. Va descoperi cât de bine se cunoaște pe sine și pe cei din jurul său. Cât de greu îi va fi să accepte adevărul?

Mi-a plăcut ideea acestui roman, și mai ales povestea din spatele poveștii, adică istoria familiei Rey. Legătura dintre întâmplarea care declanșează ceva în relația lui Melanie și lui Antoine cu amintirile legate de familie mi s-a părut puțin trasă de păr. Și mai ales ce se întâmplă cu Melanie după aceea. Nu a părut foarte credibil cursul pe care l-au luat lucrurile. În plus, Antoine mi-a fost extrem de antipatic și cred că asta a cântărit destul de mult în cum am simțit eu cartea până la urmă.

Dar dincolo de aceste lucruri mai puțin pozitive, care țin strict de cum am privit eu această lectură, vă recomand romanul Vieți secrete de Tatiana de Rosnay dacă vă plac poveștile de familie și secretele care ies la iveală oricât de mult ar încerca unii să le țină ascunse.

Se numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Titlu in romana: Se numea Sarah

Titlu in engleza: Sarah’s key

Autor:  Tatiana de Rosnay

Apariție: septembrie 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

In Parisul anului 1942 o intalnim pe Sarah, o fetita de doar 10 ani care este arestata impreuna cu parintii ei. Inainte de a fi luati de catre acele persoane, Sarah isi inchide fratiorul intr-o ascunzatoare secreta si ii promite ca se va intoarce sa il scoata de acolo.

Din pacate, micuta este dusa impreuna cu familia ei pe Velodrome d’Hiver, un stadion acoperit unde sunt tinuti cateva zile, impreuna cu alte aproape 13000 de persoane, dintre care 4000 sunt copii. Au stat acolo pana li s-a hotarat soarta: aceea de a fi dusi in lagarele de concentrare.

In tot acest timp, Sarah se gandeste neincetat la fratele ei, Michael, la cum o asteapta si cat de dezamagit va fi cu fiecare minut ce trece.

In anul 2002, Julia Jarmond, o jurnalista de origina americana casatorita cu un francez si avand o fetita de varsta apropiata cu Sarah, primeste ca proiect un reportaj cu ocazia celei de-a saizecea aniversari  a evenimentelor de pe Velodrom d’Hiver.

Trebuie sa mentionez ca desi povestea este o fictiune, ea este inspirata din realitate, pentru ca Vel D’Hiv (asa cum mai este numit Velodrom d’Hiver si care este atat de putin cunoscut si recunoscut de francezi) chiar a existat. In iulie 1942, 13000 de evrei dintre care 4000 de copii au fost tinuti pe stadion, inchisi fara vreo sansa la viata.

Fara a pierde vreun moment legatura, Tatiana de Rosnay ne prezinta in paralel povestile celor doua femei: cea a lui Sarah, pentru ca vom urmari parcursul ei spre cursa mortii si a incercarii de evadare din ghearele ei pentru a-si salva fratiorul, si povestea Juliei, o americanca ce desi traieste de foarte multi ani in Franta, nu a reusit sa se simta ca acasa, din motive care tin mai ales de o parte din familia sotului ei. In plus, Julia va trece si printr-un moment de cumpana in viata ei, un moment cand trebuie sa aleaga ce sa faca pe mai departe.

Desi povestea este trista, mi-a placut pentru ca e emotionanta si mereu ma atrag povestile care implica evenimentele din anii ’40, extrem de importante pentru istoria omenirii. Personajele principale feminine, desi una fetita si cealalta femeie in toata firea, sunt extrem de puternice si trec prin situatii dure.

Povestea lui Sarah va va atinge sufletul si va ramane acolo mult timp dupa terminarea lecturii. Va recomand cartea si pentru stilul Tatianei de Rosnay. In plus, romanul are si ecranizare. Este vorba despre un film aparut in anul 2010, care nu respecta neaparat toate liniile cartii, dar care atinge punctele cele mai importante.