Fiica Reichului – Louise Fein

Titlu în engleză: People like us

Autor: Louise Fein

Apariție: 7 mai 2020

Notă: 5/5

Au trecut doar câteva zile de când am terminat de citit Fiica Reichului de Louise Fein și am povestit puțin despre ea și pe Instagram. Spuneam acolo că mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam, datorită perspectivei cu care începe și anume, aceea a lui Hetty, o fetiță de naționalitate germană, care locuiește împreună cu familia ei în Leipzig și care, îl divinizează pe Hitler.

Pe măsură ce puterea naziștilor crește în anii 1930, tatăl lui Hetty, căruia ea îi spune Vati (tată în limba germană), avansează în carieră și asta aduce cu sine și o casă nouă, mult mai luxoasă decât locuința anterioară. Odată cu mutarea în casa cea nouă relațiile între membri familiei încep să se modifice. Și nu numai asta, dar și relațiile acestora cu alți oameni. Tatăl are din ce în ce mai mult de muncă, mama petrece mult timp îngrijindu-se de alții iar fratele lui Hetty își schimbă prietenii iar, pe măsură ce antisemitismul se întinde mai rău ca ciuma și Hetty se îndepărtează de unii cunoscuți evrei, cu excepția lui Walter, cel mai mult prieten al fratelui său în copilărie, lăsat în urmă de acesta acum.

Walter este special în ochii lui Hetty pentru că a salvat-o de la înec în urmă cu câțiva ani. Și chiar dacă începând cu acel moment ea a crezut că este invizibilă în ochii lui, lucrurile nu stau chiar așa. Cu ajutorul lui, Hetty descoperă cealaltă față a lui Hitler și a lucrurilor pe care el le-a generat. Cunoaște puțin din încercările la care au fost supuși evreii în acele vremuri.

Dar Fiica Reichului nu e doar o poveste de dragoste în vremuri grele. E mai mult de atât. Este despre familie și dezamăgire, despre prietenie și adevăr, despre trădare, falsitate, ipocrizie și vieți duble și pericol la orice pas, dar și despre sacrificiu.

Dacă ar fi să menționez un personaj care mi-a plăcut aș alege-o pe Erna, prietena lui Hetty. Mi-aș dori să-i citesc povestea separat, într-o altă carte. Iar dacă ar fi să aleg un personaj pe care l-am disprețuit, sunt vreo trei sau chiar patru, dar o să optez pentru cea care merită primul loc: Mutti (mama în limba germană), mama lui Hetty și a lui Karl, fratele ei. Fără să intru în prea multe detalii, o să spun doar că este tipicul personaj care trăiește într-o colivie în mintea ei. Falsitatea și ipocrizia menționate mai sus fac referire îndeosebi la acest personaj.

În concluzie, i-am oferit maximul de stele pe Goodreads, pentru că m-a făcut să simt tristețea personajelor, am suferit cu ele și pentru că mi-a arătat puțin din punctul de vedere al unui om care-l urma orbește pe Fuhrer și tot ce spunea el.

Povestea unui orfan – Pam Jenoff

Titlu în engleză: The orphan’s tale

Autor: Pam Jenoff

Apariție: 21 februarie 2017

Notă: 5/5

Alte cărți ale autoarei: Fetele dispărute din Paris

“Povestea unui orfan” de Pam Jenoff a fost una din cărțile mele favorite din anul 2020 pentru că, a reușit să mă facă să mă atașez de personaje așa cum nu am mai făcut-o de mult timp. Povestea începe cu Noa care, la doar 16 ani, este alungată de acasă atunci când rămâne însărcinată cu un soldat nazist. Din nefericire, este nevoită să renunțe la bebelușul său și ajunge să trăiască într-o gară unde face curățenie.

Într-o noapte, Noa vede un tren de marfă plin cu copii micuți. Cu gândul la copilul pierdut, fără să stea prea mult pe gânduri, ia un copilaș și fuge din gara respectivă, fără a avea un plan sau o destinație precisă. Își dorește doar să salveze viața unui copilaș. Trece prin câteva ore de coșmar dar, până la urmă ajunge într-un circ ambulant, unde primește o șansă la viață pentru ea și micuțul furat. Însă în schimbul șansei primite, Noa trebuie să învețe să lucreze la trapez.

Astfel, tânăra o cunoaște pe Astrid, principala trapezistă. La început, cele două sunt rivale dar vor trebui să învețe să aibă încredere una în cealaltă altfel, nici secretele lor și nici viețile nu vor fi prea lungi, deoarece circul este supus constant controalelor naziștilor iar asta reprezintă un pericol atât pentru micuțul salvat de Noa cât și pentru Astrid, care este evreică.

Astrid provine dintr-o familie faimoasă de circari cu care a pierdut legătura atunci când s-a căsătorit cu un bărbat de origine germană și a plecat să locuiască la Berlin. După ce Hitler a implementat o regulă cu privire la căsătoriile dintre germani și evrei, Astrid a fost nevoită să divorțeze și să plece în căutarea familiei ei dispărute.

Avem ocazia să cunoaștem poveștile de viață ale acestor două tinere precum și perspectivele lor după ce drumurile li se încrucișează chiar din gurile lor, pentru că autoarea dă voce fiecăreia dintre ele. Asta face din Povestea unui orfan o carte ușor de citit dar plină de sentimente, de frică, de lacrimi și de apropiere de presonaje.

Recomand această carte tuturor celor cărora le plac cărțile a căror acțiune se desfășoară în timpul celui de-al doilea Război Mondial, mai ales ținând cont și de faptul că circul rămâne scena întâmplărilor până la final, lucru care mie mi se pare extrem de interesant. Pentru mine a fost prima carte cu o acțiune desfășurată în timpul războiului, în interiorul unui circ ambulant, german. Deși nu se relatează o poveste adevărata, autoarea a afirmat că s-a inspirat din fapte reale și a împletit mai multe dintre acestea pentru a crea povestea lui Noa, a lui Astrid și a micuțului salvat de acestea.

Un nou început – Kristin Hannah

Titlu în engleză: The Great Alone

Autor: Kristin Hannah

Apariție: 30 ianuarie 2018

Notă: 5/5

Alte cărți ale autoarei: Privighetoarea, Aleea cu licurici, Dincolo de stele, Drum în noapte, Grădina de iarnă

În America anilor 1970, Leni este prinsă între cei doi părinți ai săi, a căror dragoste e destul de greu de înțeles pentru ea. Ernt, tatăl, s-a întors un alt om din războiul din Vietnam și a recăpătat-o pe Cora, de a cărei atenție Leni s-a bucurat pe întreaga perioadă în care tatăl a lipsit. De la revenirea bărbatului, familia Allbright se mută de colo colo, din cauza problemelor legate de găsirea unui loc de muncă stabil pentru bărbat. Asta o face pe micuța Leni să nu simtă vreun loc ca fiind cu adevărat acasă.

Într-o zi, Ernt primește o scrisoare de la tatăl unui camarad de război mort. Veștile sunt mai mult decât bune pentru această familie și anume să terenul și casa acelui tânăr pierdut i-au fost lăsate lui Ernt. Sentimente pozitive înfloresc în inima celor trei membri ai familiei Allbright și pornesc astfel într-o aventură spre … Alaska, cea care, le va schimba viețile pentru totdeauna.

În Alaska verile sunt scurte și iernile extrem de lungi și periculoase, cu zile de doar câteva ore și nopți nesfârșite iar Leni și familia ei trebuie să înceapă imediat pregătirile pentru anotimpul rece pentru a evita orice fel de riscuri. Dar va fi oare de ajuns? Și vor fi lucrurile mai ușoare pentru familia Allbright sau lungile momente de întunecime vor readuce și întunericul celor mai urâte amintiri?

În îndepărtatul ținut rece, Leni, Cora și Ernt vor găsi și o comunitate strânsă, care se ajută cu orice ocazie și vor primi și oferi și ei la rândul lor ajutorul diverșilor oameni care au format de-a lungul timpului această minunată comunitate.

Urmărim astfel viața lui Leni de când e doar un copil, intrat de curând în adolescență, până la maturitate și ne vom bucura și vom suferi alături de ea. Este o carte ce te va face să plângi și, probabil știi deja asta dacă, ai mai citit alte cărți ale autoarei. Te face bucăți și te reîntregește dar nu vei mai fi niciodată la fel ca înainte de momentul în care ai înțeles ce se întâmplă. Nici tu, nici Leni, despre care te vei întreba de o mie de ori cum de a reușit să își păstreze naivitatea și încrederea în oameni ținând cont de toate lucrurile prin care a trecut.

Personajul meu favorit este Matthew, un băiat pe care Leni îl va cunoaște în îndepărtata Alaska. Este un personaj extraordinar, un tânăr care evoluează foarte frumos și a cărui poveste m-a distrus. Pe Cora, mama lui Leni, am judecat-o de foarte multe ori. Ceea ce a făcut spre final, a răscumpărat puțin lucrurile dar cred că toate aceste situații complexe puteau fi rezolvate fără să se genereze alte întâmplări și mai tragice.

Kristin Hannah rămâne una din autoarele mele favorite atunci când vine vorba de ficțiune și i-ați face o nedreptate dacă ați considera operele sale ca fiind simple și ușor de citit. Cred că trebuie să îți alegi cu atenție momentele când le vei citi pentru că întotdeauna le vei simți și îți vor atinge sufletul pentru că pune personajele în nenumărate situații alambicate și complexe.

Un nou început este o carte dură ca iernile grele dar, pe care cred că merită să o citiți. Pentru mine, a detronat-o pe Aleea cu licurici și este în top alături de Privighetoarea, care rămâne cartea mea favorită a autoarei.

Primăvara în Toscana – Santa Montefiore

Titlu în engleză: The temptation of Gracie

Autor: Santa Montefiore

Apariție: 3 aprilie 2018

Notă: 3/5

Primăvara în Toscana de Santa Montefiore este una din cărțile rămase din reading challenge-ul meu de vară, pe care le-am trecut în provocarea pentru toamnă, despre care v-am povestit aici.

Deși nu sunt un fan al cărților romance mai aleg din când în când câte un astfel de roman, în eventualitatea în care nu prea mai am poftă să citesc altceva sau sunt într-un fel de reading slump. De altfel, această lectură a fost una mult mai plăcută decât ma așteptam.

O întâlnim pe Gracie, o bunică rămasă singură într-un mic orășel. Aparent, este destul de ocupată cu organizarea diverselor evenimente alături de alte câteva doamne din oraș deși, realitatea este că totul pică mai tot timpul în cârca ei. Într-o zi, decide să plece din oraș, într-o călătorie până în Italia, pentru a participa la un curs de gătit într-un frumos palat. Îi comunică decizia unei singure persoane și de acolo, întreg orașul află despre planurile ei.

Veștile circulă până la fiica ei, Carina, cu care nu are o relație foarte apropiată. Deși inițial își pusese în gând să o convingă să se răzgândească, alege până la urmă să i se alăture, împreună cu fiica ei, Anastasia.

Cele trei pornesc astfel pe un drum, împreună dar și separat. Vor putea oare aromele italiene și căldura Italiei să le facă să meargă pe același cărare și să se regăsească? Și vor ieși oare la iveală secretele de mult ascunse?

Așa cum am spus și mai sus, a fost o lectură plăcută dar au fost câteva aspecte despre care eu cred că nu își aveau locul sau că nu s-au potrivit foarte bine cu povestea lui Gracie. Mă refer la momentele din a doua parte a cărții, în care autoarea se întoarce în localitatea de unde a plecat Gracie în călătorie și se axează pe alte persoane.

Primăvara în Toscana este o carte care se citește ușor și repede, plăcută, cât să-ți mai aduci aminte încă o dată de primăvară și vară, înainte de instalarea definitivă a toamnei.

Femeia care mi-a furat viața – Marian Keyes

Titlu în engleză: The woman who stole my life

Autoare: Marian Keyes

Apariție: 6 noiembrie 2014

Notă: 4/5

Alte cărți ale autoarei: Pepenașul, E cineva acolo?, Vacanța lui Rachel, Lucy Sullivan se mărită, Un tip mortal

Marian Keyes este o autoare pe care o citesc încă din liceu și care, de atunci, a rămas favorita mea în materie de lecturi chick-lit.

În “Femeia care mi-a furat viața” o întâlnim pe Stella Sweeney, o femeie cu o viață normală alături de soțul ei și de copii lor. Ea lucrează alături de sora ei într-un salon de înfrumusețare și într-o bună zi, devine renumită datorită unei cărți de dezvoltare personală pe care se presupune că a scris-o.

Înainte de aceste eveniment nefericit, Stella se îmbolnăvește subit și grav și ajunge imobilizată într-un pat de spital, nefiind capabilă să se miște. Ea poate comunica doar cu ajutorul privirii iar unul dintre medicii care o tratează este un neurolog pe nume Mannix Taylor. Întâmplarea face ca cei doi să se mai fi văzut înainte, atunci când au fost implicați într-un accident rutier.

După recuperare, Stella află că Mannix a scris o carte cu numele său, o carte inspirată din viața și întâmplarea nefericită prin care a trecut. Femeia ajunge astfel extrem de renumită iar culmile înalte pe care a ajuns o vor duce până la New York. Dar, în afara faimei câștigate, lucrurile se vor schimba considerabil în viața Stellei iar Mannix va juca în continuare un rol extrem de important.

Nu m-am dat în vânt foarte mult după unele dintre personaje, mai ales după soțul Stellei care, mi s-a părut cam egoist dar cumva are grijă karma și de el.

“Femeia care mi-a furat viața” este o lectură amuzantă, plăcută și distractivă care te va ține interesat de poveste până la final.