Trandafirul si hangerul (#2 Urgia si zorile) – Renee Ahdieh

Titlu in romana: Trandafirul si hangerul

Titlu in engleza: The Rose & the Dagger

Autor: Renee Ahdieh

Apariție: 26 aprilie 2016

Preceded by:  Urgia si zorile (The wrath and the dawn)

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Trandafirul și hangerul este cel de-al doilea volum al seriei Urgia și zorile și încheie povestea lui Khalid și a Șeherezadei.

Nevoită să-și părăsească soțul, Șeherezada se întoarce la familia ei, pe care o regăsește în deșert printre dușmanii lui Khalid, bărbatul pe care îl iubește. Tatăl ei este grav bolnav, blestemul abătut asupra lui Khalid și războiul care pare că se apropie din ce în ce mai tare, sunt elementele care conduc acțiunea acestei cărți.

Neputându-și ajuta prea mult tatăl, adică nu mai mult decât îngrijindu-l împreuna cu sora sa, Șeherezada caută un mod prin care să rupă blestemul abătut asupra soțului său și asupra Khorasanului. A fost nevoită să se maturizeze mai repede decât ar fi trebuit și să devină puternică și mai puțin impulsivă. Între timp, Khalid își ajută poporul așa cum poate, lucrând aproape de ei la reconstrucția orașului, fără să se dea de gol.

Sora Șeherezadei este unui din personajele mele preferate din această carte. Este fermecătoare și deșteaptă. Tariq și cel mai bun prieten al său vor fi și ei prezenți în Trandafirul și hangerul. Primul la fel de loial fetei pe care o iubește, iar cel de-al doilea, îndrăgostit de sora Șeherezadei. Un personaj nou este Artan, cel care o va ajuta mult pe Șeherezada și despre a cărui poveste aș fi vrut să aflăm mai multe lucruri.

Magia își face simțită prezența mai mult ca oricând, prin carte tatălui Șeherezadei și prin covorașul acesteia. Vorbind despre tatăl protagonistei noastre, trebuie să spun că nu mă așteptam ca acest personaj să aibă o astfel de evoluție. Omul ăsta este detestabil. Noroc că spre final, autoarea l-a făcut să-și spele păcatele făcute față de fetele sale.

Până la urmă totul e bine când se termină cu bine și acesta va fi și cazul lui Khalid și a Șeherezadei. Vor reuși împreună să treacă peste toate necazurile pe care le-a avut, să anuleze blestemul și să refacă Khorasan. Trandafirul și hangerul  este o poveste de dragoste și o dovadă că până la urmă binele învinge răul.

 

 

Catedrala marii – Ildefonso Falcones

Titlu in romana: Catedrala marii

Titlu in spaniola: La catedral del mar

Autor: Ildefonso Falcones

Apariție: 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Romanul Catedrala mării se află de câțiva ani în biblioteca mea dar m-am tot ferit să îl citesc deși îmi doream, pentru că mă simțeam alungată de dimensiunile sale deloc reduse. Dar atunci când am aflat că s-a făcut și o mini serie după carte, nu am mai ezitat și am pus mâna pe ea.

Acțiunea romanului se desfășoară în secolul XIV în Barcelona. Frumosul oraș a crescut și s-a întins spre cartierul pescarilor, ai căror locuitori participă, fiecare cum poate, la ridicarea cele mai mari catedrale de până atunci: Santa Maria del Mar. Construcția acesteia merge în paralel cu viața lui Arnau, un bărbat a cărei soartă a fost grea de la început. Fugit de pe pământurile natale împreună cu tatăl său, Arnau ajunge în Barcelona, în casa unor rude unde va munci alături de părintele său pentru fiecare fărâmă de pâine. Iar lucrurile devin încă și mai complicate odată cu un accident nefericit al unuia dintre verișorii lui Arnau.

În această viață atât de grea, băiatul reușește să se împrietenească cu un alt băiat, cu o soartă cel puțin la fel de grea, și împreună cresc pentru o vreme sub aripa lui Bernat Estanyol, tatăl lui Arnau, și cu ajutorul oamenilor buni pe care i-au cunoscut în Barcelona.

Catedrala mării este o carte care are tot ce și-ar putea dori un cititor: este ambientată într-o perioadă istorică interesantă, în Barcelona, un oraș iubit și de turiști și de cititori deopotrivă, are povești de dragoste complicate, interzise, sinceritate și onestitate dar și hoție și răutate gratuită, suspans, dramă, durere și dăruire. Este un roman al contrastelor, te poartă pe valurile vieții lui Arnau, te ridică și te coboară atunci când te aștepți mai puțin.

Cred că nu mai are sens să spun că abia aștept să văd ecranizarea acestui roman, să văd chipurile celor despre care am citit și mai ales să văd cum au ales să pună în scenă construcția catedralei, un loc de neratat în Barcelona, mai ales după această lectură.

Închei aici deoarece nu vreau să dau spoilere. Ar fi multe de spus, dar fiecare mic lucru v-ar putea da indicii. Se simte că această carte a fost foarte bine documentată și-și merită toate premiile. Personajele sunt realiste, foarte bine conturate, Arnau te face să te simți alături de el pe parcursul întregului roman.

Se zice că se aseamănă mult cu Stâlpii Pământului de Ken Follet dar cum eu nu am citit-o și nu aș avea cum să le compar. Pentru mine Catedrala mării de Ildefonso Falcones este o carte minunată și o recomand. Voi ați citit-o?

Simon si planul Homo Sapiens – Becky Albertalli

Titlu in romana: Simon si planul Homo Sapiens

Titlu in engleza: Simon vs. the Homo Sapiens Agenda

Autor: Becky Albertalli

Apariție: 7 aprilie 2015

Followed by: Leah on the Offbeat

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Pe 15 mai am avut ocazia să particip, la invitația celor de la Editura Epica, la avanpremiera filmului Cu drag, Simon, care are la bază cartea Simon și planul Homo Sapiens. Cu această ocazie, cei de la Epica Publishing House au scos a doua ediție a cărții, care conține și câteva imagini din timpul filmării, precum și alte materiale extra.

După cum știți, mie îmi place să citesc întâi cartea și apoi aleg să văd ecranizarea dar, de această dată am făcut un schimb. A fost unul din rarele cazuri când am văzut întâi filmul și nu îmi pare rău deloc. În plus am avut ocazia să cunosc oameni faini la eveniment.

Îndată ce am terminat de vizionat pelicula, am început să citesc cartea, mânată fiind de curiozitatea de a vedea diferențele. Și pentru că tocmai aseară am terminat-o de citit, o să vorbesc întâi despre ea, pentru că până la urmă este și fundația scenariului filmului.

Simon este un adolescent ca oricare altul, merge la liceu, are un grup de prieteni foarte buni, o familie frumoasă, formată din doi părinți foarte înțelegători și moderni și două surori, una mai mare, Alice, și una mai mică, Nora. Dar în spatele tuturor acestor lucruri, se află un secret pe care nu l-a împărtășit cu niciunul dintre apropiații săi: este homosexual.

Băiatul își trimite email-uri cu Blue, un tânăr din școala sa, a cărei identitate reală îi este total necunoscută. Într-un moment de neatenție, Martin, un coleg al lui Simon va avea acces la mesajele dintre Blue si Simon și va începe să îl șantajeze, cerându-i să îl ajute să se combine cu Abby, una din cele mai bune prietene ale sale, a cărei atracție față de Nick (cel mai bun prieten al său) este evidentă și e reciprocă. Nedorindu-și să-l pună într-o situație neplăcută pe Blue, Simon acceptă șantajul lui Martin, cu riscul de a strica relațiile cu cei mai buni prieteni ai săi.

Vorbind despre relații, legătura care se formează între Blue și Jacques (numele cu care se semnează Simon) este una foarte frumoasă și specială. Avem parte pe parcursul lecturii de schimbul de mailuri între cei doi, în care vedem încet cum se deschid unul față de celălalt și cum se cunosc.

Dar nereușita planului lui Martin cu Abby va atrage după sine razbunarea acestuia împotriva lui Simon, ceea ce va duce la o schimbare în viața protagonistului nostru, pentru care nu era tocmai pregătit.

Cum vor evolua lucrurile după aflarea adevărului puteți afla citind cartea sau vizionând filmul. Nu aș vrea să dau mai multe spoilere decât am dat până acum.

Despre ecranizare pot spune că este destul de fidelă acțiunii cărții deși conține o serie de elemente diferite. De exemplu, în film Simon are doar o soră,  nu două, reacția tatălui său la aflarea adevărului este ceva mai diferită de cea din carte, suspiciunile despre cine este Blue se îndreaptă pe rând spre mai multe persoane, comportamentul lui Simon față de Martin este diferit la final, una din scenele de la Waflle House cu Martin și Abby este atât de diferită față de cea din carte. Mi-a plăcut mult mai mult cum a fost întâlnirea dintre cei doi îndrăgostiți în film, fiind mult mai emoționantă. Leah este cea mai bună prietenă a lui Simon, dar cea din carte este totalmente diferită de cea din film, rolul său fiind, din punctul meu de vedere, mult mai restrâns în carte.

Subiectul cărții poate să nu fie unul agreat de toată lumea și este în regulă cât timp nu se trec anumite limite. Mie mi se pare perfect normal și cred că este alegerea și dreptul fiecăruia să iubească pe cine dorește. Este important să învățăm să îi acceptăm pe ceilalți, să acceptăm alegerile lor și să nu ne schimbăm relația cu ei din cauza preferințelor lor sexuale.

În concluzie, cu toții avem multe de învățat de la cartea lui Becky Albertalli și vă invit și pe voi să descoperiți atât cartea cât și filmul și să îmi povestiți părerea voastră. Mie amandouă mi-au plăcut extrem de mult.

Sarpele din Essex – Sarah Perry

Titlu in romana: Sarpele din Essex

Titlu in engleza: The Essex Serpent

Autor: Sarah Perry

Apariție: 27 mai 2016

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Îndată ce am terminat de citit Șarpele din Essex de Sarah Perry, carte ce mi-a fost oferită de către Libris, am simțit nevoia să scriu despre ea. Rar am sentimentul acesta atunci când termin de citit o carte. De cele mai multe ori îmi iau câteva zile de pauză între terminarea lecturii și recenzie, pentru a-mi așeza mai bine gândurile. Romanul este o ficțiune istorică și trebuie să recunosc că m-am simțit introdusă în lumea conturată de autoare încă de la primele pagini.

Cora Seaborne rămâne văduvă dar în loc să fie tristă, se simte mai degrabă ușurată de povara căsniciei sale, despre care ne dăm seama încă de la început că nu era una fericită. Însoțită de fiul său Francis și de femeia care îi este alături de ceva timp, Martha, merge în Colchester, un sat englez unde un șarpe dă de furcă sătenilor.

Cora este convinsă că miticul animal aducător de necazuri este de fapt o specie nedescoperită încă și mânată de pasiunea ei pentru științele naturii se implică în procesul de descoperire a șarpelui. Pe de altă parte, preotul satului Aldwinter, William Ransome, nu este de acord cu ideile sătenilor dar nici cu cele ale Corei. În ciuda faptului că vor deveni buni prieteni, cei doi se vor contrazice deseori.

Acțiunea se desfășoară în secolul XIX și avem parte de personaje fermecătoare. Chiar și morocănoșii mi s-au părut bine integrați în peisaj. Cât despre subiectul romanului, acesta nu este doar unul ci este un cumul de subiecte: plecând de la momentul văduviei Corei, trecând prin relația cu fiul ei, relația cu familia preotului, cu Martha, cu prietenii șl cunoștințele sale, condimentând cu elemente fantastice, simțind frica sătenilor cu privire la șarpe și încheind cu probleme ale societății precum și inovațiile medicinei de la acea vreme.

Șarpele din Essex nu vă va plictisi nici o clipă. Iar pentru iubitorii de povești de dragoste, să știți că Sarah Perry a pus în scenă una din cele mai tandre povești de dragoste despre care am citit eu vreodată.

Personajul meu preferat este de departe Cora: modernă, puternică, independentă, este ca fluturele care iese din cocon dupa moartea soțului ei. Și soția preotului și Martha sunt două personaje cel puțin la fel de puternice, deși prietena Corei mi-a fost antipatică pe alocuri. Sau poate nu am reușit eu să o înțeleg prea bine. Apreciez intenția autoarei de a crea astfel de personaje feminine, ce pot constitui un exemplu pentru persoanele care citesc cartea.

Romanul este bine documentat, ceea ce cred eu că i-a permis autoarei să recreeze cu succes peisajele epocii. De asemenea, pune accent pe ignoranța oamenilor și pe faptul că uneori superstițiile ne pot invinge. Acestea sunt elemente la fel de prezente în secolul XIX ca și în prezent, în 2018.

Vă invit să citiți Șarpele din Essex de Sarah Perry și să îmi împărtășiți părerea voastră. Eu zic că nu degeaba a fost declarată Cartea Anului în 2016 la Waterstones și în 2017 la British Book Awards. În plus, coperta este cu adevărat minunată.

Iubita locotenentului francez – John Fowles

Titlu in romana: Iubita locotenentului francez

Titlu in engleza: The French Lieutenant’s Woman

Autor:  John Fowles

Apariție: 1969

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cel mai cunoscut roman al lui John Fowles, ¨Iubita locotenentului francez¨ este un roman de dragoste ce a intrat curand in biblioteca mea, fiindu-mi oferit de catre cei de la Libris. De cand am citit ¨Colectionarul¨ care mi-a placut foarte mult, mi-am dorit sa citesc si alte opere ale lui John Fowles, asa ca am profitat de aceasta ocazie.

Povestea incepe cu Charles Smithson care este logodit cu Ernestina Freeman, fiica unui negustor bogat. Actiunea se petrece in anul 1867, in principal in Lyme, o localitate din Anglia, unde Ernestina isi petrece o perioada cu o ruda si unde Charles o insoteste. Impreuna o cunosc pe femeia careia toata lumea i-a pus porecla ¨Tragedia¨ sau ¨Tarfa locotenentului francez¨, Sarah Woodruff.

Din momentul in care Charles o vede pe Sarah, lucrurile din viata sa iau o turnura neasteptata. In mod ciudat, este mereu atras in zonele unde se afla Sarah, practic femeia iesindu-i in cale atunci cand nu se asteapta. Incalcand orice regula a societatii din acel moment, Charles afla incet incet povestea care a dus-o in dizgratie pe Sarah si din cauza careia i se spune ¨Tragedia¨.

Desi pare previzibil ceea ce se va intampla, autorul a avut mai multe planuri pentru protagonisti si nu a limitat totul doar la o simpla poveste de dragoste. In sensul ca, autorul joaca rolul naratorului care compara situatia din 1867 cu cea din momentul scrierii romanului si de el depinde evolutia povestii, lucru pe care nu se sfieste sa ni-l arate cu orice ocazie.

Despre personaje pot spune ca sunt bine create, reale si complexe. In mod suprinzator, Ernestina nu e in ochii mei doar o tinerica rasfatata, cu un tata bogat. E dedicata viitorului ei sot si incearca sa-l inteleaga pe cat posibil. In schimb, Sarah imi este total antipatica, desi am incercat sa ii inteleg rolul. Este prea dramatica si nu stiu de ce, dar am impresia ca autorul nu a vrut sa o lase sa para doar o victima a sortii. Este un personaj controversat si diferit de alte personaje pe care le-am cunoscut in acest gen de opere. Singurul care se apropie de tipicul personaj din romanele de dragoste este, din punctul meu de vedere, Charles.

John Fowles ne prezinta foarte bine elemente din epoca victoriana, ne da multe detalii despre mediul in care traiau cei trei protagonisti si celalalte personaje ce fac parte din tabloul romanului. Cunoastem prin intermediul sau, informatii despre mediul cultural, despre tot ce era la moda in acea vreme, despre politica si despre societate in general.

¨Iubita locotenentului francez¨a fost o surpriza pentru mine. Total diferita de ¨Colectionarul¨, pune in scena o poveste de dragoste unde ambii protagonisti au de pierdut, intr-o epoca unde o astfel de istorie a fost aspru judecata si neinteleasa, Este un roman complex unde rolul cel mai importanta este cel al naratorului, datorita indraznelii sale.

 

Jocul coroanei (#1 Jocul coroanei) – Evelyn Skye

Titlu in romana: Jocul coroanei

Titlu in engleza:  The Crown’s game

Autor:  Evelyn Skye

Apariție: 17 mai 2016

Followed by: Destinul coroanei

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Vika Andreieva si Nikolai Karimov sunt doi tineri aparent normali, dar care detin secretul magiei, fiind singurii magi din Rusia. Ea poate crea furtuni de zapada iar el poate vedea dincolo de pereti. La initiativa tarului, cei doi intra in aventura vietii lor: Jocul Coroanei, un duel din care doar unul dintre ei va iesi invingator, celalalt fiind macinat pana la disparitia sa de pe pamant.

Problemele apar atunci cand cei doi se cunosc si se simt atrasi unul de celalalt. Lupta devine din ce in ce mai dificila dar cei doi tineri se intrec cu fiecare proba, aducand culoare orasului.

Vika a fost crescuta de tatal ei, Sergei, si s-a antrenat intreaga viata pentru a devenit Mag Imperial. Nikolai nu are parinti dar a fost adoptat de Galina, sora lui Sergei. Insa aceasta nu a fost niciodata apropiata de baiat, ci mai degraba s-a purtat urat cu el. Atat Sergei cat si Galina i-au antrenat pe cei doi pentru a deveni viitorul Mag Imperial si niciunul nu isi doreste ca invatacelul sau sa piarda, mai ales ca asta i-ar putea aduce moartea.

In momentul in care tarul da startul Jocului Coroanei, cei doi maestri sunt indepartati de cei doi tineri si acestia sunt lasati sa se descurce singuri.

Este fascinant modul in care se descurca atat Nikolai cat si Vika, desi respira durere prin toti porii (sau cel putin aceasta a fost impresia mea). Mi-au placut personajele despre care v-am vorbit pana acum, mi-a placut si micul tar, Pasa, desi pe alocuri e enervant, dar am dispretuit-o pe sora acestuia si pe tatal lor.

Lumea pe care a creat-o Evelyn Skye e cu adevarat magica si desi imi era tare frica de aceasta carte, care a stat aproape un an in biblioteca mea inainte de a o citi, mi-a placut foarte foarte mult. Povestea e bine pusa la punct, conturata cu actiune si descrieri fanstastice care te introduc in lumea Vikai si a lui Nikolai.

Avem parte de un final greu de digerat, la care eu nu ma asteptam. Rivalitatea dintre Pasa si Nikolai duce la un adevarat dezastru, si prietenia lor este pusa la incercare. Reapare si un personaj din trecutul lui Nikolai, care nu va face lucrurile deloc usoare, ci mai degraba pare ca va pune sare pe rana.

“Jocul Coroanei” este primul volum al seriei cu acelasi nume, formate din doar doua volume. Odata terminat primul volum, nu am avut de asteptat prea mult pentru ca m-am sincronizat fara sa vreau cu aparitia celui de-al doilea volum “Destinul Coroanei”.

Recomand “Jocul coroanei” iubitorilor de fantasy, chiar de sunt pretentiosi. Cartea aceasta indeplineste si cele mai exigente cerinte. Mi-as dori sa vad o ecranizare a acestei povesti.

 

Belgravia – Julian Fellowes

Titlu in romana: Belgravia

Titlu in engleza: Belgravia

Autor: Julian Fellowes

Apariție: 5 iulie 2016

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

La Downtown Abbey nu m-am uitat, dar nu am putut sa nu fiu curioasa cu privire la aceasta carte. Mi-a atras atentia comparatia cu faimosul serial si coperta atat de frumoasa. Romanul Belgravia mi-a fost oferit de Libris si face parte din literatura universala.

Un alt punct care mi-a placut extrem de mult a fost perioada in care s-a petrecut prima parte a romanului: in vara anului 1815, in Bruxelles, cele mai importante persoane ale societatii britanice se reunesc pentru a petrece o seara de neuitat la petrecerea ducesei Richmond. Dincolo de frumoasa petrecere, a doua zi, mare parte din tinerii participanti vor muri in marea batalie de la Waterloo.

Sophia Trenchard este o fata extrem de frumoasa, fiica unui comerciant prosper, care a ajuns la o buna situatie finanaciara muncind pe branci si care isi doreste sa intre in lumea buna a societatii. Ambitiile sale sunt alimentate si de fiica sa, dar nu si de sotia acestuia, care se multumeste cu ceea ce are.

Douazeci si cinci de ani mai tarziu regasim o parte dintre personajele pe care am avut ocazia sa le cunoastem in 1815, mai tristi dar multi mai bogati. Intr-atat de bogati incat se muta in Belgravia, unul dintre cartierele la moda din Londra. Domnul Trenchard nu mai este doar un comerciant, a intrat in industria constructiilor iar parte din frumoasele case ale cartierului unde locuieste sunt construite de el si asociatii lui. Sotia lui incepe sa se imprieteneasca cu doamne din lumea din care el inca nu face parte cu adevarat, oricat si-ar dori. Iar fiul lui este cea mai mare dezamagire a sa, intrucat nu e dornic sa se implice deloc in afacerile tatalui.

¨Belgravia¨ este o poveste plina de secrete, de drama si tragedia. Douazeci si cinci de ani mai tarziu, Sophia nu mai face parte din povestea noastra, dar secretele pe care le-a avut si pe care le-a lasat din urma sunt cele care vor schimba intreaga societate pe care o cunoastem in romanul lui Julian Fellowes.

Imi place mult doamna Trenchard, imi place caracterul calm si frumos al dumneai. Imi place chiar si nora ei pentru ceea ce face in ultima parte a rolului pe care ea il joaca in carte. In schimb, nu mi se pare deloc in regula ceea ce face domnul Trenchard pentru ca mi se pare ca nu ii ofera libertate fiul sau sa faca ceea ce isi doreste. Practic, din cauza asta este si dezamagit, dar in fond cred ca vina este chiar a lui. Imi place ca pana la urma intentiile celor doi tineri, Sophia si iubitul ei, au fost bune si corecte, desi tanara femeie a suferit enorm.

Imi place mult cum a scris Julian Fellowes, te invaluie cu povestea si te face sa intri in scena cu personajele romanului. Recomand cartea pentru serile friguroase de decembrie in care ne putem bucura de carte impreuna cu o cana de ceai cald.

 

Jane Eyre – Charlotte Bronte

Titlu in romana: Jane Eyre

Titlu in engleza: Jane Eyre

Autor:  Charlotte Bronte

Apariție: 16 octombrie 1847

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

In ultimii ani nu am prea citit clasici, desi imi doream dar parca nu gaseam niciodata momentul potrivit. Asa ca am profitat de provocarea lansata pe un grup de Facebook (Lorelei’s Book Club) in luna septembrie, si am citit aceasta carte care reprezinta una din cele mai recomandate romane clasice.

In liceu am citit o varianta mai scurta a acestui volum, in limba engleza asa ca stiam ce voi gasi intre paginile ei. Dar asta nu a insemnat ca nu m-am putut bucura de aceasta poveste.

La inceput, o cunoastem pe Jane ca o fetita de 10 ani, orfana, care a ajuns sa locuiasca cu matusa ei, doamna Reed, care dupa moartea sotului ei se poarta foarte urat cu copilul si face o multime de diferente intre ea si copii ei. Vedem cat de urat se poarta ceilalti copii cu ea, iar cand se apara tot ea este pedepsita. Curand ajunge la o scoala pentru fetite orfane, unde nu o duce mai bine dar cel putin nu mai este la fel de chinuita ca in casa matusii sale.

M-a impresionat prietenia pe care o are cu una din celelalte fetite, Helen Burns. Jane Eyre simte pentru Helen afectiune, tandrete si respect si amintirea acesteia va fi cu ea intotdeauna.

La implinirea varstei de optsprezece ani, protagonista noastra devine profesoara  chiar in orfelinatul unde a crescut si curand paraseste institutia si ajunge in casa domnului Rochester Edward ca si guvernanta a micutei Adele. De-aici inainte viata ei capata un alt sens.

Nu m-am atasat prea mult de nici un personaj, majoritatea fiindu-mi chiar antipatice: de la matusa si copii acesteia pana la insusi Dl Rochester sau John Rivers, acesta din urma parandu-mi lunatic. Singurul personaj care m-a intrigat si m-a atras, care m-a facut curioasa a fost Helen Burns.

M-a amuzat teribil o scena dintre Jane si domnul Rochester, cand barbatul recunoaste ca vrea sa se casatoreasca, iar fata ii marturiseste ca isi doreste sa paraseasca casa cand asta se va intampla. Rochester ii spune: “O sa te cocoti pe piramidele din Egipt” si ii cere banii inapoi, atunci cand Jane ii spune ca va da un anunt pt a-si cauta un nou loc.

Charlotte Bronte nu e degeaba preferata multora dintre cititori. Are un fel deosebit de a scrie si de a aseza o astfel de poveste atragandu-ne in lumea lui Jane Eyre. Finalul este deosebit si va recomand si voua cartea. Cred ca face parte dintre romanele pe care trebuie neaparat sa le citim cel putin o data in viata.

Istoria iubirii – Nicole Krauss

Titlu in romana: Istoria iubirii

Titlu in engleza: The history of love

Autor:  Nicole Krauss

Apariție: mai 2005

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

O buna perioada de timp mi-am dorit foarte mult aceasta carte, ceea ce mi-a creat si niste asteptari extrem de mari in ceea ce o priveste. Cireasa de pe tort a fost si ca in perioada cand am cumparat-o, am vazut o postare pe Instagram de-a Andreei de la Serialreaders unde spunea ca e cartea ei favorita sau printre favorite si ca e foarte frumoasa.

Nu ma asteptam deloc la ceea ce am regasit in carte si desi nu a corespuns asteptarilor mele, mi-a placut destul de mult, intr-atat incat i-am dat 4 stele din 5 pe Goodreads.

Protagonistii cartii noastre sunt Alma Singer si Leo Gursky. Ea are paisprezece ani si locuieste in New York iar el este un batran singuratic si neadaptat societatii in care isi duce zilele. Leo traieste cu amintirea iubirii pierdute in adolescenta, cu saizeci de ani in urma, in Polonia si careia i-a scris o carte intitulata “Istoria iubirii”.

Poate va intrebati care este legatura dintre adolescenta noastra si batranul nostru. Ei bine, mama Almei traduce o carte careia ii dedica multa pasiune, ceea ce fetei ii atrage atentia si porneste in cautarea misteriosului autor.

Leo locuieste cu amicul sau, Bruno, si impreuna formeaza o echipa haioasa in felul lor. Povestea de viata a lui Leo este trista dar trezeste admiratie: este un barbat care toata viata a iubit o singura femeie, desi aceasta s-a casatorit cu altcineva si destinul nu i-a mai adus nicicand impreuna. Ii ramane totusi copilul Almei, Isaac, pe care Leo il urmareste din umbra toata viata si dincolo de ea.

Pe de alta parte, Alma, dincolo de curiozitatea starnita de carte mamei ei este direct interesata sa il cunoasca pe autor intrucat numele ei a fost ales dupa protagonista cartii respective.

Ce mi se pare foarte frumos in acest roman este amestecul dintre trecut si prezent, dintre locurile din Europa, Israel si Statele Unite ale Americii, de-a lungul a mai bine de saptezeci de ani.

Recomand cartea iubitorilor de istorie, de povesti de iubire, de trecut si prezent, celor care isi doresc sa rada si sa planga cu fiecare pagina ce trece.

Un barbat si o femeie – Jojo Moyes

Titlu in romana: Un barbat si o femeie

Titlu in engleza: The one plus one

Autor:  Jojo Moyes

Apariție: 27 februarie 2014

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Mi-a fost destul de greu sa incep sa scriu aceasta recenzie deoarece tot ce am citit pana acum de la Jojo Moyes mi-a placut foarte mult. Nu ma intelegeti gresit, si aceasta carte mi-a placut, doar ca nu mi s-a a parut la fel de buna ca celelalte.

Un barbat si o femeie ne prezinta povestea unei familii mai putin obisnuite si a unui barbat bogat, Ed care apare in viata lor si ceea ce vor face impreuna le va schimba vietile pentru totdeauna.

Jess munceste pe branci pentru a-si intretine familia, neavand suportul fostului sau sot care se poarta ca o victima si in plus, femeia se ocupa si de copilul dintr-o casatorie anterioara a acestuia. Nicky este considerat ca fiind parte din familie de catre Jess si de catre surioara lui dar, ca orice adolescent diferit are parte de o multime de probleme la scoala. De fapt el este vazut ca fiind diferit de catre ceilalti, in fond acesta fiind un adolescent normal si inteligent. Tanze este fiica biologica a lui Jess, este foarte desteapta si iubeste matematica.

Ed este tipicul baiat inteligent care reuseste in viata, creeaza o super afacere impreuna cu cel mai bun prieten al sau, dar dintr-o iluzie si din cauza naivitatii sale ajunge pe marginea prapastiei.

Soarta ii aduce pe Jess si pe Ed impreuna, ajutata fiind si de dorinta lui Tanze de a merge la olimpiada de matematica. Aceasta ar avea sansa sa mearga la un liceu privat, primeste bursa dar are nevoie si de participarea la aceasta olimpiada pentru a completa bursa.

Cu catel, cu purcel, cu copii dupa ea, Jess si Ed pleaca cu masina in aventura vietii lor, in care se vor confrunta cu realitatea problemelor pe care incearca sa le ascunda.

Imi place mult Tanze, iar cel mai mult imi place Nicky, dar Jess m-a enervat la culme. A fost atat de imatura si de ireala incat ma scotea din minti, exagera cu precautiile ei si cu decizia de a nu vorbi si de a nu spune lucrurilor pe nume la momentul potrivit.

I-am dat doar 3 stele din 5 atat datorita aspectelor legate de Jess, pe care le-am mentionat cat si din cauza faptului ca este o carte exprem de previzibila. Ne putem da seama cu usurinta inca de la inceput cum se va termina toata povestea, desi recunosc ca e destul de interesant cuprinsul: avem parte atat de momente haioase cat si de situatii dificile.

Un barbat si o femeie este o carte potrivita pentru o zi de weekend, cand avem nevoie de ceva mai usor de lecturat.