Oraşul fetelor – Elizabeth Gilbert

Titlu în engleză: City of girls

Autor: Elizabeth Gilbert

Apariție: iunie 2019

Notă: 4/5

Alte cărți ale autoarei: Mănâncă, roagă-te, iubește; Și am spus da; Lecții de magie;

Orașul fetelor este cea de-a patra carte scrisă de Elizabeth Gilbert pe care o citesc și, așa cum am spus și într-o postare pe Instagram, nu are nimic de a face cu anterioarele. Dacă în Mănâncă, roagă-te, iubește o urmărim pe protagonistă în aventura ei de a se redescoperi în timp ce călătorește prin trei ţări total diferite, iar în Lecții de magie avem parte de un ghid de creativitate, Orașul fetelor este un roman de ficțiune, a cărei acțiune se desfășoară în America anilor 1940.

Prin ochii unei tinere abia ieșite din adolescență și nu prea umblată prin lume, avem ocazia să descoperim fascinanta lumea a teatrului din orașul New York înainte de intrarea Statelor Unite ale Americii în război, dar și efectele pe care acesta le-a avut asupra lumii teatrului în timpul și după încheierea sa.

Cea care ne narează întamplările este și protagonista lor, întrucât este de fapt vorba despre viața acesteia din momentul în care a ajuns în grija unei mătuși. Vivian Morris are doar 19 ani și a fost dată afară de la una din cele mai prestigioase instituții de educație din cauza dezinteresului său pentru studiu. Ajunsă în New York cu o valiză și o mașină de cusut, Vivian rămâne impresionată de ceea ce descoperă și curând ajunge să facă parte din lumea asta glamuroasă.

Prima parte a cărții nu mi-a prea plăcut pentru că m-a făcut să o consider pe tânăra Vivian prea naivă și prostuță și eram sigură că se va băga în bucluc. Iar situația este atât de complicată încât fata se va întoarce în casa părinților ei care, nu par foarte încântați de idee.

Lucrurile se așează și vom reuși să vedem și o altfel de Vivian, o femeia care va evolua de la tânăra buclucașă la o femeie de afacerii care-și va accepta greșelile și va trage învățăminte din lecțiile primite. Pentru mine, această a doua parte a cărții a fost cea care m-a convins să îi dau 4 din 5 stele pe Goodreads mai ales pentru că, spre final am avut impresia că Vivian îmi povestea mie, că eu eram Angela. Poate e și din cauza faptului că cercul de personaje se restrânge și practic lucrurile devin un pic mai intime și mai sentimentaliste.

Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert este o lectură plăcută, destul de ușor de urmărit, care descrie o altă viziune a vieții în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pe un tărâm îndepărtat de bătrânul continent și arată cât de ireal părea războiul înainte de intrarea Americii în război și înainte de Pearl Harbor. Pentru iubitorii de cărți centrare îndeosebi pe acest război trebuie să menționez că acest conflict nu este elementul central, acesta fiind reprezentat de fapt de întreaga viață a lui Vivian.

Primăvara în Toscana – Santa Montefiore

Titlu în engleză: The temptation of Gracie

Autor: Santa Montefiore

Apariție: 3 aprilie 2018

Notă: 3/5

Primăvara în Toscana de Santa Montefiore este una din cărțile rămase din reading challenge-ul meu de vară, pe care le-am trecut în provocarea pentru toamnă, despre care v-am povestit aici.

Deși nu sunt un fan al cărților romance mai aleg din când în când câte un astfel de roman, în eventualitatea în care nu prea mai am poftă să citesc altceva sau sunt într-un fel de reading slump. De altfel, această lectură a fost una mult mai plăcută decât ma așteptam.

O întâlnim pe Gracie, o bunică rămasă singură într-un mic orășel. Aparent, este destul de ocupată cu organizarea diverselor evenimente alături de alte câteva doamne din oraș deși, realitatea este că totul pică mai tot timpul în cârca ei. Într-o zi, decide să plece din oraș, într-o călătorie până în Italia, pentru a participa la un curs de gătit într-un frumos palat. Îi comunică decizia unei singure persoane și de acolo, întreg orașul află despre planurile ei.

Veștile circulă până la fiica ei, Carina, cu care nu are o relație foarte apropiată. Deși inițial își pusese în gând să o convingă să se răzgândească, alege până la urmă să i se alăture, împreună cu fiica ei, Anastasia.

Cele trei pornesc astfel pe un drum, împreună dar și separat. Vor putea oare aromele italiene și căldura Italiei să le facă să meargă pe același cărare și să se regăsească? Și vor ieși oare la iveală secretele de mult ascunse?

Așa cum am spus și mai sus, a fost o lectură plăcută dar au fost câteva aspecte despre care eu cred că nu își aveau locul sau că nu s-au potrivit foarte bine cu povestea lui Gracie. Mă refer la momentele din a doua parte a cărții, în care autoarea se întoarce în localitatea de unde a plecat Gracie în călătorie și se axează pe alte persoane.

Primăvara în Toscana este o carte care se citește ușor și repede, plăcută, cât să-ți mai aduci aminte încă o dată de primăvară și vară, înainte de instalarea definitivă a toamnei.

Hemingway și cu mine – Paula McLain

online casino

Titlu în engleză: Love and ruin

Autor: Paula McLain

Apariție: 1 mai 2018

Alte cărți ale autoarei: Soția din Paris (The Paris Wife), Zbor în jurul soarelui (Circling the sun) și altele.

Notă: 4/5

Aceasta este cea de-a doua carte a Paulei McLain pe care o citesc și care îi are ca personaje pe scriitorul Ernest Hemingway și pe una dintre soțiile sale. De această dată, este vorba despre Martha Gellhorn dar, la rândul ei este scriitoare.

Martha este cea de-a treia soție a lui Hemingway dar, nu o cunoaștem direct din această perspectivă ci, imediat după publicarea unei cărți care nu a excelat la capitolul vânzări.

Într-o zi, are ocazia să îl întâlnească pe Hemingway într-un bar din Key West, în timp ce se află într-o vacanță cu familia. Martha îi atrage imediat atenția prin frumusețea ei și, o invită să meargă cu el și alți scriitori, în Spania, ca să scrie despre conflictele de acolo.

În timpul aventurilor din Spania, cei doi se îndrăgostesc și Ernest începe procedurile de divorț de cea de-a doua sa soție, pentru a fi liber pentru Martha. Ar trebui și să menționez că Hemingway mi-a fost antipatic în prima carte unde l-am cunoscut (Soția din Paris, unde este vorba despre povestea de dragoste pe care acesta a avut-o cu prima sa soție), iar tot ce se întâmplă în acest roman îmi adâncește convingerea că Hemingway este unul dintre cei mai egoiști oameni despre care am citit.

Martha mi-a dat impresia că este cam naivă. Atunci când îl cunoaște, este fascinată de el, îi știa opera și îl aprecia. Pentru mine, așa cum povestește Paula această carte, din perspectiva Marthei, la persoana I, a fost destul de clar care-i erau intențiile lui Hemingway și mă enervează ușurința cu care se descotorosește acest bărbat de soțiile sale.

Femeia pare că își dă seama că lucrurile nu stau atât de bine și de frumos pe cât credea ea, odată ce se întorc din mijlocul conflictului din Spania. Părerea mea este că s-a lăsat prea mult deoparte, pentru el, pentru creativitatea lui și ea, ajunge să fie criticată dacă ceea ce scrie ajunge să aibă mai mult succes decât de scrie el. De aici și egoismul despre care am vorbit mai sus.

Mi-a plăcut acest roman, îmi place cum scrie Paula McLain și îmi plac personajele. În ciuda faptului că Hemingway mi se pare antipatic, mă fascinează în același timp și, cărțile Paulei McLain sunt cele care m-au făcut să încep să citesc și operele lui Ernest Hemingway.

Vă recomand această carte dacă vă place să citiți despre viețile scriitorilor și dacă vreți să aflați aspecte poate mai puțin cunoscute despre caracterul acestora.

Fiica ceasornicarului – Kate Morton

Titlu în engleză: The Clockmaker’s Daughter

Autor: Kate Morton

Apariție: Septembrie 2018

Notă: 4/5

Kate Morton este o autoare extrem de apreciată printre cititorii români, cel puțin din ce am văzut eu. Am avut câteva încercări cu ea, dar nu pot spune că m-a cucerit iremediabil. Însă, Fiica ceasornicarului m-a atrat imediat, atât prin titlu și copertă cât și prin sinopsis.

Povestea se desfășoară pe două planuri. Unul, are loc în anul 1862, când artiștii din Frăția Magenta ajung la Birchwood Manor, casa lui Edward Radcliffe, de pe malul Tamisei. Aceștia vin împreună cu muzele lor în speranța că vor crea ceva nemaipomenit. Însă, câteva zile mai târziu, ceva se întâmplă și o femeie este împușcată iar o alta dispare pentru totdeauna. Totodată, o bijuterie extrem de prețioasă este și ea pierdută.

Cel de-al doilea plan se desfășoară o sută cincizeci de ani mai târziu, când o arhivistă, pe numele ei Elodie Winslow, dă peste o fotografie și un caiet de schițe în timp ce inventaria conținutul unei vechi genți. Aceasta este extrem de intrigată de o anumită schiță, ce-i aduce aminte de o poveste din copilărie și pornește astfel în căutarea istoriei acelui desen, și implicit a casei din desenul respectiv.

Personal, vedeam toată povestea din Fiica ceasornicarului dezvoltată puțin diferit, mai ales în ceea ce privește planul actual, al lui Elodie. Specific lui Kate Morton, regăsim și în acest roman diverse istorii, povești de viață ale mai multor persoane, din mai multe generații.

Am oferit doar 4 din 5 stele pe Goodreads pentru că a doua parte a cărții mi s-a părut puțin trasă de păr, dar povestea lucrurilor întâmplate în 1862 mi-a plăcut foarte mult deși a fost extrem de tristă. M-a deranjat puțin și faptul că au fost lucruri lăsate neclarificate dar, cu siguranță recomand această carte. A fost o lectură plăcută și cu siguranță o să vă placă dacă vă plac cărțile autoarei sau ficțiunile istorice împletite cu mister.

Cele patruzeci de legi ale iubirii – Elif Shafak

Titlu în engleză: The forty rules of love

Autor: Elif Shafak

Apariție: 2009

Notă: 4/5

Cele patruzeci de legi ale iubirii este primul roman al lui Elif Shafak pe care l-am citit. Am pornit cu așteptări destul de scăzute în această lectură, întrucât colega care mi-a împrumutat cartea nu a fost foarte impresionată de ea. Pe mine însă, m-a suprins plăcut. În plus, Elif Shafak este destul de apreciată în lumea cititorilor și probabil nu va fi singura carte a autoarei pe care o voi citi.

Povestea urmărește două istorii separate, din două perioade diferite. Istoria din perioada contemporană începe în anul 2008, când o cunoaștem pe Ella Rubinstein, o femeie din San Francisco, aflată în jurul vârstei de 40 ani, care este nefericită în căsătoria sa. Aceasta începe un job ca cititoare pentru un agent literar, care îi oferă cartea Dulce blasfemie scrisă de Aziz Zahara.

Dulce blasfemie o duce pe Ella în Turcia secolului XIII, unde devișul Shams din Tabriz pornește în căutarea poetului Rumi. Odată cu Ella avem ocazia să aflăm cele patruzeci de legi ale iubirii, create de Shams și să cunoaștem legătura spirituală dintre Rumi și Shams.

Fiecare lege a iubirii este legată de o anumită situație sau întâmplare prin care Shams din Tabriz a trecut. Pe măsură ce lecturează Dulce blasfemie, Ella își identifică povestea cu aceea a lui Rumi și simte că autorul romanului, Aziz Zahara este Shams, pe care soarta i l-a pus în cale pentru a o elibera, pentru a se redescoperi.

Romanul nu ne oferă doar perspectiva Ellei ci și a altor personaje, prin intermediul capitolelor din Dulce blasfemie. Avem așadar ocazia să cunoaștem și perspectivele unor hoți, bețivi și prostituate, pe lângă Shams și Rumi.

Dintre cele două planuri, mai fermecătoare mi s-a păruut cel în care au fost Rumi și Shams, practic asta însemnând acțiunea romanului Dulce blasfemie. Această parte are un plus de magie și spiritualitate față de povestea Ellei.

Recomand romanul Cele patruzeci de legi ale iubirii de Elif Shafak celor care vor să descopere și altceva despre religie și îndeosebi despre iubirea aproapelui.