Carturia

Pentru iubitorii de carti.

Tag: mister

Circul noptii – Erin Morgenstern

Titlu in romana: Circul noptii

Titlu in engleza: The night circus

Autor: Erin Morgenstern

Apariție: 12 septembrie 2011

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

De la ¨Circul noptii¨nu aveam asteptari prea mari, in ciuda faptului ca auzisem numai de bine despre cartea asta. Intr-o prima parte chiar nu m-a atras prea tare, dar a sosit un punct de unde magia si-a deschis bratele si m-a acaparat, un moment din care nu am mai avut scapare.

Este intr-adevar o carte foarte frumoasa, plina de mister si magie. Are si o poveste de dragoste frumoasa, impresionanta si dura pentru cei doi protagonisti. Centrul povestii noastre este reprezentat de circ. Mai exact este vorba despre un circ misterios, denumit ¨Le Cirque des Rêves¨  care se vrea a fi transformat indirect intr-o arena de lupta intre doi participanti: Marco si Celia, antrenati de doi maestri ai magiei, fiecare utilizand propria strategie. Dar se pare ca surprinsii nu vor fi neaparat cei doi luptatori ci chiar antrenorii lor.

Circul noptii este o carte originala, cu o poveste complexa si foarte bine gandita, genul de carte la care nu te astepti atunci cand alegi genul acesta fantasy si magic. Ce este deosebit la aceasta carte este faptul ca autoarea nu s-a centrat doar pe unul sau doua puncte de vedere, ci cunoastem intamplarile circului din mult mai multe puncte de vedere. Avem parte de gandurile si situatiile in care sunt pusi Marco si Celia, maestrii lor, unii dintre oamenii care au participat la crearea circului si chiar vizitatori si fani ai circului.

Povestea de dragoste dintre protagonisti completeaza frumos povestea, fara a pune in umbra misteriosul circ. Ba dimpotriva, acesta este punctul central al povestii. Locurile prin care trece circul sunt si ele infrumusetate de prezenta lui si-ti fac pofta sa le vizitezi.

¨Circul noptii¨ este o carte pe care trebuie sa o citesti si daca crezi si daca nu crezi in magie. Este atat de bine scrisa incat cititorul este introdus in lumea magica a ¨Le Cirque des Rêves¨.  Nu stiu daca avem ecranizarea acestui roman, dar este deosebit si chiar mi-as dori sa vad un film inspirat din aceasta impresionanta poveste a lui Marco, Celia si a circului.

Mincinosii – E. Lockhart

Titlu in romana: Mincinosii

Titlu in engleza: We were liars

Autor:  E. Lockhart

Apariție:  13 mai 2014

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Trebuie sa mentionez inca de la inceputul acestei recenzii ca aceasta carte fie va va placea foarte mult, fie vi se va parea o porcarie. Cel putina sa as incadra-o eu, asta si prin prisma reactiilor pe care le-a mai trezit printre cititori.

Pe mine m-a surprins, mi-a placut desi chiar nu ma asteptam la un asemenea deznodamant. Din punctul meu de vedere nu e genul de final pe care il vezi la o carte young adult.

Mincinosii sunt un grup de adolescenti al unei familii extrem de bogate, care se reunesc in fiecare an pe insula unde fiecare fiica acestei familii are o casa. Grupul de mincinosi este format din Cadence, protagonista, doi dintre verii ei si un baiat care este amicul lor, nu e ruda cu ei (e nepotul iubitului  uneia dintre matusile lui Cadence).

Familia Sinclair este asa cum am mai spus, extrem de bogata, si nu ascunde asta. Bunicul e un personaj care dirijeaza totul iar cele trei fiice ale sale ii seamana: au crescut intr-un mediu unde aveau tot ceea ce isi doreau fara prea mult efort. Fiecare are secrete, bine ascunse si sunt mincinosii ci care incep sa isi puna intrebari despre ce se intampla in aceasta familie.

Cadence este cea care ne povesteste tot ce s-a intamplat, atat in vara dinainte de accident cat si in alte vacante de vara, complicitatea pe care o imparte cu ceilalti 3 tineri, grupul pe care il formeaza si atractia pe care o simte fata de acel baiat.

Mie nu mi-a placut modul in care autoarea sarea de la o poveste la alta, de la relatarea dintr-un anumit moment la un cu totul alt moment intr-un capitol foarte scurt. Desi, am inteles perspectiva, dat fiind ca romanul e scris din privinta lui Cadence.

Este o carte care se citeste extrem de repede, nu are prea multe pagini, dar care te captiveaza, pentru ca vrei sa afli ce s-a intamplat: de ce a avut accidentul, cum s-a intamplat, ce final va avea.

Finalul, asa cum am spus, m-a surprins. Mi-a dat peste cap orice gand pe care mi-l facusem cu privire la evolutia mincinosilor. Nu a fost un deznodamant pe gustul meu, chiar daca nu sunt neaparat un fan al happy end-urilor, finalul mi s-a parut dur, mult prea dur.

Voi ati citit Mincinosii? Cum vi s-a parut? Si daca nu ati citit-o, sunteti tentati sa vedeti ce au facut mincinosii si sa cunoasteti toata familia Sinclair?

[Top]

Fata disparuta – Gillian Flynn

Titlu in romana: Fata disparuta

Titlu in engleza: Gone Girl

Autor: Gillian Flynn

Apariție: 2012

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Cand am luat cartea de la Bookster, titlul nu m-a dus deloc cu gandul la filmul Gone Girl pe care l-am vazut cu ceva timp in urma, dar nu as sti sa va zic de ce. Apoi, cand am inceput sa citesc, am realizat ca este vorba despre cartea a carei ecranizare aparuta in 2014 imi placuse mult. Oricum, si cartea m-a cucerit.

Gone Girl este un thriller psihologic de exceptie ce pune in scena povestea lui Amy si Nick, ce se pregatesc de aniversarea a 5 ani de casatorie. Doar ca in dimineata acelei zile, Amy dispare in mod misterios si pe masura ce se fac investigatii, incep sa se adune suspiciuni asupra sotului ei. Nick insista ca este nevinovat dar are o atitudine cel putin suspecta. Se gasesc pete de sange, dovada unor lupte in casa, nici urma de Amy, si totul se contureaza a fi o crima. Lucrurile devin foarte complicate, doar ca Nick stie cu cine sau cu ce are de a face si incepe sa joace tare.

Cartea asta te intoarce pe toate partile. Capitolele sunt impartite intre Amy si Nick, adica in fiecare capitol intalnim vocea unuia dintre ei si cunoastem povestea din punctul lui de vedere. Ceea ce te duce de partea lui Amy intr-un capitol, te poate schimba la 180 de grade intr-un alt capitol. Este ametitoare si demonteaza orice previziune.

Pe langa toate astea, in aceasta carte se face o analiza profunda si dureroasa despre dragostea celor doi, ura si conflictele aparute intre ei, si pana la urma despre interactiunea dintre oameni.

Imi place mult cum e scrisa, tehnica seamana putin cu cel din Fata din tren de Paula Hawkins, cu acest schimb intre personaje, doar ca mi se pare mult mai bine lucrata Gone Girl, are ironie si viclenie din partea ambelor personaje. Si par atat de reale, cel putin in ochii mei.

Trebuie sa recunosc ca mi s-a intamplat o chestie cel putin ciudata. Sa zicem ca stiam cum vor decurge lucrurile pentru ca vazusem filmul inainte, film in care simpatica mi-a fost Amy. Citind insa cartea, mi-a placut mai mult Nick, mi s-a parut mai degraba ca a picat intr-o plasa intinsa de ea de la inceput. Finalul insa este unul demential, eu nu am inteles alegerea pe care cei doi o fac, dar stand sa gandesc la rece, cred ca de multe ori lucrurile se intampla asa, ca in carte. Poate nu la fel de exagerat, desigur. Va las mai jos trailerul.

[Top]

Biblia pierduta – Igor Bergler

biblia-pierdutaTitlu in romana: Biblia pierduta

Autor: Igor Bergler

Apariție: 2015

Nota: 3/5
Încăperi ferecate

Auzisem de aceasta carte in urma reclamei excesive facuta atunci cand a fost lansata. Mi-am dorit mult sa o citesc, mai mult din pricina faptului ca a fost asemanat stilul cartii cu cel al lui Dan Brown, iar acesta din urma este unul dintre autorii mei preferati. Cred ca la fel ca si mine si alti fani ai lui Dan Brown au fost pacaliti de aceasta carte. Eu am primit cartea cadou de la o colega de munca ce mi-a cumparat-o anul trecut de la Gaudeamus si trebuie sa recunosc ca la randul meu am oferit cartea cadou o luna mai tarziu, cand nu apucasem inca sa o citesc pe a mea.

Nu pot afirma ca nu mi-a placut deloc cartea, ci dimpotriva, faptul ca e scrisa pornind de la Romania si Vlad Tepes, m-a facut sa fiu entuziasmata in ceea ce o priveste.

Totusi mi e pare ca autorul a pierdut o gramada de puncte atunci cand a creat foarte multe situatii asemanatoare cu elemente din Codul lui Da Vinci a lui Dan Brown. Igor Bergler a riscat mult prin aceste lucruri si a pierdut. Probabil daca nu as fi citit codul lui Da Vinci si nu as fi fost fan Dan Brown, cu siguranta cartea mi-ar fi placut tare mult.

Nu o pot considera un roman politist sau thriller asa cum ar fi ea catalogata ci mai degraba o carte cu informatii necunoscute mie despre Vlad Tepes. La acest capitol, autorul a castigat niste puncte pentru ca se vede ca a fost foarte bine documentata. A fost pentru mine singurul element care m-a facut sa duc cartea pana la final.

Intial Biblia pierduta mi-a placut foarte mult dar pe masura ce am avansat cu lectura m-a plictisit, desi nu duce lipsa de momente de actiune, putin trase de par.

Nici finalul nu m-a dat pe spate, si el a fost hiperbolic, dar poate ca asta depinde si de interesul pe care il mai aveam eu pentru carte.

Personajul principal, Charles Baker, a fost si el exagerat conturat: desi e profesor universitar pare cam plin de bani pentru un om cu o asa meserie.

Va recomand cartea daca sunteti curiosi sa cititi o varianta romaneasca a Codului lui Da Vinci.

 

[Top]

Incaperi ferecate – Care Santos

incaperi-ferecateTitlu in romana: Incaperi ferecate

Titlu original: Habitaciones cerradas

Autor: Care Santos

Apariție: 2011

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Inca de la inceput trebuie sa recunosc ca sunt un fan a lui Care Santos. Pe langa faptul ca e din Spania, tara de care ma leaga niste amintiri extraordinare din adolescenta mea, a fost prima scriitoare a carei carte am citit-o in spaniola, in liceu. Ceva mai tarziu, m-a cucerit iremediabil prin Moartea lui Venus (“La muerte de Venus”), care mi-a dat fiori. Din cate stiu, aceasta nu e tradusa la noi, dar mai multe despre ea puteti citi aici. Ulterior, am citit tot ce am prins in mana scris de catre ea.

Si intr-o zi, a venit randul incaperilor ferecate. Mi-este greu sa exprim in cuvinte ce m-a facut sa simt acest roman. Este extraordinar! Si daca va place Barcelona (si cred ca multi iubesc acest oras), va va placea si mai mult cartea.

Se zice ca acest roman aminteste de “Umbra vantului” de Carlos Ruiz Zafón, despre care am scris aici, si de “Orasul minunilor” de Eduardo Mendoza, pe care nu am apucat sa-l citesc.

Incaperi ferecate ne duce in Barcelona anilor 30, intr-o lume fascinanta, unde-l vom cunoaste pe Amadeo Lax, un renumit pictor al acelor vremuri. Ajungem la el si totodata in acea epoca cu ajutorul Violetei, nepoata lui Amadeo. Aceasta se intoarce in Barcelona, orasul unde s-a nascut, pentru a participa si pentru a se ocupa de cateva renovari la casa ce a apartinut familiei ei.

Odata incepute lucrarile, secretele vor iesi la iveala si vor dezvalui atat adevarata fata a lui Amadeo Lax cat si a sotiei sale, Teresa, a carei disparitie misterioasa imediat dupa nasterea singurului lor copil, ridica multe semne de intrebare cu privire la moralitatea acesteia.

Tot timpul s-a crezut ca Teresa, care era indragostita de Amadeo de cand era doar un copil, a fugit cu cel mai bun prieten al acestuia, Octavio Conde, proprietar al faimoaselor magazine El Siglo. Indurerat, Amadeo a pictat-o pe Teresa pe un intreg perete. Dar ce se ascunde de fapt dincolo de durerea sa?

Incaperi ferecate are de toate: mister, istorie, dragoste, Barcelona. Este foarte bine scrisa si mi-a placut mult ca avem posibilitatea sa cunoastem intreaga istorie a familiei Lax.

Iar implicarea faimoaselor magazine El Siglo, care chiar au existat si chiar au avut sfarsitul pe care  si Care Santos l-a mentionat in cartea sa, m-a facut sa cred ca aceasta poveste poarte fi una reala. M-a tinut tot timpul cu sufletul la gura.

Personajele sunt multe si frumos conturate; printre ele ii avem pe Maria del Roser si pe Rodolfo Lax, strabunicii Violetei, pe Amadeo si Teresa, pe Modesto, baiatul lor, care s-a casatorit cu Valerie si au avut-o pe protagonista noastra, Violeta. Avem parte si de personaje politice ale vremii cum sunt Güell si Macia. Alte doua personaje importante sunt Octavio Conde si Conchita, servitoarea din casa Lax.

Care Santos a creat un roman complex si foarte dificil de scris din punctul meu de vedere, cu un stil ce imbina trecutul si prezentul, cu diverse ramificatii, dar la care nu a lasat intrebari fara raspuns. A reusit in acelasi timp sa creeze o carte care sa te mentina interesat, iar eu nu am putut efectiv sa o scap din mana, si nu de putine ori am ramas cu gura cascata.

Avem si ecranizare, eu inca un am vazut filmul, dar va las mai jos trailerul. Acesta a castigat premiul pentru cel mai bun film in Tokyo la Latin Beat Film Festival.

 

[Top]