Carturia

Pentru iubitorii de carti.

Tag: Irlanda

Cenusa Angelei: o copilarie irlandeza – Frank McCourt

Titlu in romana: Cenusa Angelei: o copilarie irlandeza

Titlu in engleza:  Angela´s ashes: a memoir

Autor:  Frank McCourt

Apariție: 1996

Followed by: ´Tis a memoir, Teacher man

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Am terminat de doar cateva zile acest roman al lui Frank McCourt si am simtit nevoie sa las sa se aseze in mintea mea toate gandurile si sentimentele pe care mi le-a generat aceasta lectura. Cartea mi-a fost oferita de cei de la Libris si face parte din literatura universala. Autorul povesteste despre copilaria sa in aceasta prima parte a seriei autobiografice.

„Cand imi aduc aminte de copilaria mea, ma intreb cum de am supravietuit. A fost, desigur, o copilarie nefericita – o copilarie fericita abia daca merita pomenita. Mai rea decat copilaria nefericita obisnuita este copilaria irlandeza nefericita, iar si mai rea este copilaria irlandeza catolica nefericita.“

Intr-adevar, asa cum mentioneaza Frank McCourt in fragmentul de mai sus, copilaria sa a fost una extrem de grea. Nu puteam sa nu ma gandesc la asta pe masura ce treceau paginile. E incredibil cum a reusit sa treaca peste toate momentele grele si nu putine au fost clipele cand s-a aflat pe marginea prapastiei dintre viata si moarte.

Frank s-a nascut in Brooklyn in timpul Marii Crize Economice dintr-un tata din Irlanda de Nord si o mama tot din Irlanda dar din Sud. Atunci cand micutul are 4 ani, familia sa se intoarce in tara natala din cauza vietii grele pe care o duc in America. Dar ceea ce gasesc acasa este mult mai greu decat ce au lasat in tara tuturor posibilitatilor.

Despre Malachy si Angela McCourt nu am prea multe cuvinte de lauda. Poate e din cauza lipsei educatiei si din cauza saraciei in care au trait mai toata viata, dar sa faci atatia copii si sa nu poti avea grija de ei mi se pare prea mult. Tatal este un betiv in toata regula, nu are un serviciu stabil si atunci cand il are bea toti banii capatati la sfarsit de saptamana, in timp ce copii mor de foame, nu au cu ce sa se imbrace sau sa se incalzeasca. S-asa locuiesc in conditii mizere. Despre mama mi-a ramas in gand doar ca fumeaza si ca asteapta ca sotul sa aduca bani acasa. Insa putin tot o apreciez pentru momentele cand lupta pentru copii ei si ii sustine, asa cum poate.

Odata cu plecarea tatalui la razboiul din Anglia, familia se cam destrama si Angela ramane de izbeliste cu copii. Frank preia incet incet fraiele familiei, incepe sa munceasca de la o varsta frageda, uneori face lucruri nu tocmai potrivite dar, doar asa reuseste sa-si scoata la liman mama si fratii. Dintre copii familiei, numai cativa reusesc sa supravietuiasca conditiilor grele si bolilor ce ii lovesc. Acestea sunt unele din momentele cele mai grele ale lecturii.

Imi place modul cum este scrisa cartea, autorul avand un mod aparte de a pune pe hartie intamplarile din viata sa. Cele mai haioase momente mi se pare cele de la scoala, unde profesorul spunea ceva si copii repetau pe bucati ceea ce spunea dascalul.

¨Domnul se asaza la catedra, cu batul in fata lui. Ii spune lui Intrebare sa termine cu smiorcaitul si sa fie barbat. Daca mai aude pe careva din clasa ca pune intrebari stupide sau ca vorbeste despre Colecta, o sa-l bata cu nuiaua pana-i tasneste sangele. 
Ce-o sa fac, baieti?
O sa-l bateti cu nuiaua, domnule.
Pana cand?
Pana tasneste sangele, domnule.¨

Imi place Frank, imi place cum creste si cum evolueaza, cum se indragosteste. Este un copil puternic, care se maturizeaza pe zi ce trece.

Inchei aici parerea mea despre Cenusa Angelei: o copilarie irlandeza dar abia astept sa citesc si urmatoarele volume ale lui Frank McCourt si sa aflu ce s-a intamplat cu el.

Viata e usoara, nu-ti face griji – Agnès Martin-Lugand

Titlu in romana: Viata e usoara, nu-ti face griji

Titlu in franceza: La vie esta facile, ne t´inquiète pas

Autor: Agnès Martin-Lugand

Apariție: 23 aprilie 2015

Previous: Oamenii fericiti citesc si beau cafea

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Primul meu contact cu romanele lui Agnès Martin-Lugand a fost odata cu ¨Oamenii fericiti citesc si beau cafea¨ de la care am avut  mari asteptari dar care a fost cu totul altceva decat ceea ce speram. Am ales totusi s citesc si continuarea, pentru a afla ce se va intampla cu Diane.

¨Viata e usoara, nu-ti face griji¨ incepe acolo unde s-a terminat prima carte, cu Diane intoars din Irlanda. Decide sa redeschida cafeneaua, convinsa fiind de Felix. Incepe astfel o noua etapa in viata ei, in care se centreaza exclusiv pe mica ei afacere si in viata ei intra Oliver.

Barbatul acesta e bun de pus pe rana: o accepta cu toata durerile ei, accepta faptul ca nu-si doreste sa mai fie mama, o iubeste si impreuna formeaza o relatie ce pare a avea sanse de reusita. Doar ca nu pare foarte credibila in ochii mei, intrucat tot timpul imi pare ca Edward este in umbra lor. Diane nu pare total refacuta dupa esperienta din Irlanda si faptul ca trebuie sa calatoreasca din nou intr-acolo ii da si mai tare peste cap viata.

De-aici incolo iese la suprafata sfarsitul, intrucat este o poveste extrem de previzibila. Diane se reintalneste cu Edward, afla ca acesta are un copil pe care il ingrijeste in felul sau, incercand inca sa se adapteze la aceasta noua schimbare.

Cei doi se apropie, Diane se ataseaza de copil, acesta fiind personajul meu preferat din acest roman. La intoarcea in Paris, asa cum ati banuit, Diane renunta la relatia cu Oliver.

Nu prea inteleg legatura povestii cu titlul, cum nu am prea inteles-o nici in primul volum. Numai usoara nu-i e viata protagonistei. Va recomand lectura acestei carti ca fiind una usoara, placuta, pentru relaxare, dar fara prea multa esenta.

[Top]

Oamenii fericiti citesc si beau cafea – Agnès Martin-Lugand

Titlu in romana: Oamenii fericiti citesc si beau cafea

Titlu in franceza: Les gens heureux lisent et boivent du café

Autor:  Agnès Martin-Lugand

Apariție: Decembrie 2012

Followed by: Viata e usoara, nuti face griji

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Aveam atat de multe asteptari de la aceasta carte dar, se pare ca a fost cu totul altceva decat ma asteptam. A inceput promitator, chiar daca trist, dar am avut incredere aproape tot timpul in personajul Diane, ca va iesi la liman. A facut-o probabil dar in felul ei, altfel de cat ne-a dat de inteles pe parcursul lecturii.

Dupa moartea sotului si fiicei ei intr-un tragic accident, Diane se izoleaza, renunta la vise, la afacerea ei si la viata ei si ramane inchisa in casa, in ciuda eforturilor prietenului sau cel mai bun, Felix, care incearca sa o aduca pe linia de plutire.

Intr-o zi insa, Diane ia decizia de a porni de la capat, intr-un mic sat din Irlanda, un tinut extrem de atragator din punctul meu de vedere. Pentru femeia indurerata totul e doar un refugiu. Inchiriaza o casa in fata marii, dar ceea ce ar fi fost linistea pentru ea, se transforma intr-o nebunie indata ce descopera ca are un vecin antipatic, Edward.

M-a intrigat la inceput prezenta lui Felix, am crezut ca va avea un rol ceva mai important si diferit fata de cel pe care l-a avut. Apoi, schimbarea pe care a experimentat-o Diane la un moment dat in relatia cu vecinul sau a fost parca prea brusca. A fost insa o poveste atat de frumoasa, si care m-a surprins atat de tare cand am vazut intorsatura pe care au luat-o lucrurile intre ei. Practic, mi se pare ca tot ce a castigat Diane a pierdut odata cu decizia ei de aproape de final.

As putea spune ca Edward a fost preferatul meu dintre personaje, dar cred ca farmecul lui a disparut odata cu aparitia altei femei. A dat dovada de slabiciune, dar a fost credibil in acest trio. Cred ca preferatii mei au fost in schimb cuplul de la care a inchiriat Diane casa si sora lui Edward. Si bineinteles, cainele, care este genial.

Despre peisajul din satul mic al Irlandei nu ar mai fi nimic de zis. Cred ca in acest moment, cine m-a citit in ultima vreme si-a dat seama ca ador peisajele acestui colt de lume, descrise in cartile pe care le citesc.

Mi-as fi dorit ca titlul sa fie ceva mai dezvoltat in carte, sa-i regasim esenta in intamplari dar, in afara faptului ca reprezinta numele cafenelei Dianei si a lui Felix, mai multa legatura cu actiunea eu nu am gasit.

In plus, imi doream atat de mult sa citesc continuarea, sa aflu ce s-a mai intamplat cu acest personaj atat de schimbator si dupa ce “Oamenii fericiti citesc si beau cafea” a fost redeschis. Recunosc ca desi auzisem despre cartile lui Agnes Martin-Lugand, nu m-am documentat prea tare si initial am fost indusa in eroare de “Imi pare rau, sunt asteptata…” in sensul ca, am crezut ca aceasta a aparut inaintea cartii “Viata e usoara, nu-ti face griji”, dar la o cautare mai atenta pe site-ul editurii Trei, m-am lamurit, si curand o sa citesc si cel de-al doilea roman cu povestea lui Diane.

Recomand cartea indragostitilor de speranta, celor care isi doresc un impuls sa o ia de la capat odata cu Diane si celor care isi doresc sa se piarda cateva zile intr-o poveste al carei final nu-l vor intui usor.

Sursa photo: Goodreads
[Top]