Hemingway și cu mine – Paula McLain

online casino

Titlu în engleză: Love and ruin

Autor: Paula McLain

Apariție: 1 mai 2018

Alte cărți ale autoarei: Soția din Paris (The Paris Wife), Zbor în jurul soarelui (Circling the sun) și altele.

Notă: 4/5

Aceasta este cea de-a doua carte a Paulei McLain pe care o citesc și care îi are ca personaje pe scriitorul Ernest Hemingway și pe una dintre soțiile sale. De această dată, este vorba despre Martha Gellhorn dar, la rândul ei este scriitoare.

Martha este cea de-a treia soție a lui Hemingway dar, nu o cunoaștem direct din această perspectivă ci, imediat după publicarea unei cărți care nu a excelat la capitolul vânzări.

Într-o zi, are ocazia să îl întâlnească pe Hemingway într-un bar din Key West, în timp ce se află într-o vacanță cu familia. Martha îi atrage imediat atenția prin frumusețea ei și, o invită să meargă cu el și alți scriitori, în Spania, ca să scrie despre conflictele de acolo.

În timpul aventurilor din Spania, cei doi se îndrăgostesc și Ernest începe procedurile de divorț de cea de-a doua sa soție, pentru a fi liber pentru Martha. Ar trebui și să menționez că Hemingway mi-a fost antipatic în prima carte unde l-am cunoscut (Soția din Paris, unde este vorba despre povestea de dragoste pe care acesta a avut-o cu prima sa soție), iar tot ce se întâmplă în acest roman îmi adâncește convingerea că Hemingway este unul dintre cei mai egoiști oameni despre care am citit.

Martha mi-a dat impresia că este cam naivă. Atunci când îl cunoaște, este fascinată de el, îi știa opera și îl aprecia. Pentru mine, așa cum povestește Paula această carte, din perspectiva Marthei, la persoana I, a fost destul de clar care-i erau intențiile lui Hemingway și mă enervează ușurința cu care se descotorosește acest bărbat de soțiile sale.

Femeia pare că își dă seama că lucrurile nu stau atât de bine și de frumos pe cât credea ea, odată ce se întorc din mijlocul conflictului din Spania. Părerea mea este că s-a lăsat prea mult deoparte, pentru el, pentru creativitatea lui și ea, ajunge să fie criticată dacă ceea ce scrie ajunge să aibă mai mult succes decât de scrie el. De aici și egoismul despre care am vorbit mai sus.

Mi-a plăcut acest roman, îmi place cum scrie Paula McLain și îmi plac personajele. În ciuda faptului că Hemingway mi se pare antipatic, mă fascinează în același timp și, cărțile Paulei McLain sunt cele care m-au făcut să încep să citesc și operele lui Ernest Hemingway.

Vă recomand această carte dacă vă place să citiți despre viețile scriitorilor și dacă vreți să aflați aspecte poate mai puțin cunoscute despre caracterul acestora.

20 de cărți pentru 2020

La fel ca și anul trecut, vreau să îmi propun o anumită listă de cărți pe care să le citesc în timpul anului. Din păcate, anul trecut nu am reușit să ajung la toate cărțile propuse din diverse motive, unele legate de faptul că mi-aș dori să le citesc în limba română, pe altele le-am evitat pentru că nu m-au mai atras la fel de mult. Dar, nu vreau să renunț la ele, le-am păstrat in categoria want to read de pe Goodreads și le-am reportat pe anul 2020.

Spre deosebire de anul trecut, lista e deschisă, în sensul că nu m-am limitat strict la titluri. Am vrut să mă întorc la anumiți autori pe care i-am mai citit în trecut și am vrut să încerc alții noi, dar nu am ales un titlu anume de la aceștia. O să las instinctul să mă ghideze atunci când voi ajunge la ei.

Ce am adus din 2019

  1. Alb letal (#4 Cormoran Strike) – Robert Galbraith
  2. Ape house – Sara Gruen
  3. Magicianul – John Fowles
  4. Silozul. Generațiile (#3 Silozul) – Hugh Howey
  5. A conjuring of light (#3 Shades of magic) – V.E. Schwab
  6. Un nou început – Kristin Hannah

O altă carte pe care am adus-o din 2019, dar care nu s-a aflat în lista inițială ci într-o altă provocare, este Dosar Stalin. Genialissimul generalissim de Marius Stan și Vladimir Tismăneanu.

Ce am mai ales

Zbor în jurul soarelui de Paula McLain se află de ceva ani pe lista mea de cărți pe care vreau să le citesc. De această autoare am citit alte două cărți legate de două dintre soțiile lui Hemingway și mi-au plăcut foarte mult amândouă. De altfel, acesta este și motivul pentru care am ales să citesc și o carte de Hemingway anul acesta. Sper să îl descopăr altfel și sper să îmi placă stilul lui. Pe listă eu mi-am trecut Fiesta sau Bătrânul și marea dar, dacă aveți alte recomandări pentru mine, vă rog să mi le lăsați în comentarii.

Alte două titluri ce m-au atras sunt Acolo unde cântă racii de Delia Owens despre care am auzit impresii diverse și Orașul fetelor de Elizabeth Gilbert, a cărei descriere mă atrage foarte mult.

O carte pe care mi-am dorit-o foarte mult în 2019 a fost Educated de Tara Westover, care a fost tradusă și la noi cu titlul Învățare. Cred că ați văzut-o și voi destul de des anul acesta în online. Au fost mulți bloggeri și vloggeri care au vorbit despre ea, și spre deosebire de alte cazuri, acest lucru m-a atras și mai mult.

Tot anul trecut am avut ocazia să-l citesc pe Fredrick Backman și m-am gândit că trebuie să mai citesc cel puțin o carte scrisă de acesta. Nu m-am putut decide exact la un titlu dar voi alege probabil între Scandalul și Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău.

Alți trei autori la care vreau să mă întorc în 2020 sunt Murakami, Stephen King și Ruta Sepetys. De la Murakami nu am ales nici un titlu, voi vedea ce voi alege, și vă invit să îmi recomandați ceva, dacă vreți. De la Stephen King, îmi doresc de mult timp să citesc Cimitirul animalelor dar și Sleeping beauties. Nu m-am putut decide la una din ele, așa că, din nou, las intuiția să aleagă la momentul potrivit. De la Ruta Sepetys vreau să citesc The fountain of silence, dar sper că până ajung eu la ea să se publice în limba română, pentru că vreau să o alătur celorlalte două cărți pe care le am de la ea și care sunt și cu autograf.

O altă alegere este o carte care stă de ceva timp în biblioteca mea de la București: Maestrul și Margareta de Mikhail Bulgakov.

Alte titluri pe care le-am inclus în acest reading challenge sunt: The testaments de Margaret Atwood, care este legată de Povestea slujitoarei, Red sky at moon (#2 Moscow Trilogy) de Simon Sebag Montefiore, care face parte din aceeași serie cu Sașenka și Homo deus: scurtă istorie a viitorului de Yuval Noah Harari.

Părerea mea este că e un mix bun, și sper că de această dată să pot să le citesc pe toate. Dacă, dintre cele reportate, nu voi citi anumite titluri, voi renunța la ele, pentru că sunt de părere că dacă nu ajung la ele în 2 ani probabil nu o să le citesc prea curând.

Voi vă faceți liste cu ce vreți să citiți și dacă da, care este cartea pe care doriți neapărat să o lecturați în anul 2020?

Sotia din Paris – Paula McLain

Titlu in romana: Sotia din Paris

Titlu in engleza: The Paris Wife

Autor: Paula McLain

Apariție: 2011

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Dupa ce am terminat Sotia din Paris un am putut sa spun decat WOW! Este o carte care pe mine m-a tinut cu sufletul la gura de la un capat la altul si care mi-a demontat orice previziune.

Avem de a face cu personaje de fictiune inspirate de niste persoane reale foarte cunoscute de altfel. Doar ca, mie una, mi-a fost antipatic personajul principal masculin cam de dinainte de casatoria lui cu Hadley.  Am crezut la inceputul romanului ca o sa fie un personaj foarte placut, mai ales pentru ca mi-a atras mult atentia in momentul cand a cunoscut-o pe sotia sa. Am avut chiar impresia ca cea care le era prietena celor doi, Kate, o sfatuia pe Hadley bine, spre interesul acesteia, si abia spre final mi-am dat seama cum stateau lucrurile.

Mi-as fi dorit in anumite momente sa vad o femeie mai puternica, mai impunatoare, caci am avut de multe ori impresia ca a fost ca o umbra pentru Ernest, indeosebi in perioadele petrecute in Spania.

A fost totusi un suport pentru el, de la inceput pana la final, si cand zic final un ma refer la divort. A fost dedicata, cred ca acesta este cuvantul care o descrie cel mai bine in contextul relatiei lor.

Sotia din Paris este cu atat mai fascinanta cu cat este inspirata din fapte reale, din vieti reale si unul dintre ele este unul dintre cei mai cunoscuti scriitori. Mie una mi-a trezit interesul si sper sa gasesc ceva care sa-mi schimbe parerea despre personajul fictiv Ernest Hemingway.

As numi haotica casatoria lor si plina de actiune in acelasi timp. Poate ca de prea mult bine s-a ajuns unde s-a ajuns.

Recunosc ca cel mai mult am dispretuit personajul lui Pauline, atat de fals si de nebun, si atat de real in acelasi timp. Este un personaj pe care il vedem adesea reincarnat in tinere din ziua de azi. La fel si pe cei doi soti.

Tot acest triunghi amoros este foarte bine pus in scena. Este admirabil respectul pe care si l-au purtat pana la final si in ciuda faptului ca nu avem parte de tipicul happy end, il consider insa unul frumos si potrivit pentru astfel de poveste si personaje.