Mici focuri pretutindeni – Celeste Ng

Titlu în română: Mici focuri pretutindeni

Titlu în engleză: Little fires everywhere

Autor: Celeste Ng

Apariție: 12 septembrie 2017

Nota: 2/5

Încăperi ferecate

Această carte a fost una dintre puținele audio cărți pe care am încercat să le ascult în 2018. Am observat că anul trecut audiobook-urile au început să prindă din ce în ce mai tare la cititori și am fost curioasă să le încerc și eu. Prima dată am încercat acest tip de cărți prin martie dar nu am rezistat mai mult de câteva minute. Nu mă puteam obișnui cu vocea altcuiva citind pentru mine.

Apoi, în partea a doua a anului, am testat o altă aplicație și am ascultat vreo două sau trei cărți, una dintre ele fiind Little fires everywhere de Celeste Ng, tradusă la noi cu numele Mici focuri pretutindeni și apărută la editura Litera.

Acțiunea se petrece în orașul Shaker Heights, o suburbie din Cleveland unde totul este într-o ordine de necrezut: culorile caselor, mașinile spectaculoase, înălțimea gazonului și culoarea acestuia și chiar viețile oamenilor. Asta până când Mia Warren, o artistă și mamă singură, ajunge în mica suburbie alături de fiica ei adolescentă, Pearl.

Cele două închiriază o casă de la una dintre familiile perfecte din oraș, familia Richardson. Pentru toată lumea este clar că Mia și Pearl nu se pot integra în mediul perfect ordonat al Shaker Heights, pentru că ele sunt împotriva respectării regulilor și au un fel de a fi total diferit de al celorlați.

Cei patru copii ai familiei Richardson simt o atracție către cele două noi venite și asta nu poate fi un lucru potrivit în contextul dat. Problemele capătă proporții nebănuite în momentul în care o altă familie din oraș dorește să înfieze o fetiță de origine chineză. Mama Richardson și Mia Warren se vor afla în tabere diferite în acest mic război ce se iscă, iar Elena Richardson ia lucrurilee foarte personal și este dispusă să facă orice pentru a câștiga bătălia.

Mi s-a părut că autoarea a încercat să scoată în evidență mai multe aspecte negative ale societății curente, dar acest lucru a dus la tratarea cu superficialitate a tuturor subiectelor. Dacă s-ar fi limitat la mai puține probleme, poate ar fi fost mai ușor de tratat și ar fi făcut povestea și personajele ceva mai credibile.

Pe de altă parte, dacă nu aveți prea multe așteptări de la această carte și vreți să o tratați ca pe o lectură ușoară, superficială dar plăcută, o puteți alege, pentru că veți fi repede cuprinși de poveste.

Colivia regelui (Regina rosie #3) – Victoria Averyard

Titlu in romana: Colivia regelui

Titlu in engleza: King’s cage

Autor:  Victoria Averyard

Apariție: 7 februarie 2017

Proceded by: Regina Rosie, Sabia de sticla

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Cred ca multi dintre cei care au placut-o pe fetita cu fulgerele au asteptat cu sufletul la gura aparitia si mai apoi traducerea celui de-al treilea volum al seriei “Regina rosie” de Victoria Aveyard. Cei de la Libris mi-au oferit “Colivia regelui“, o carte de fictiune ce face parte din seria Regina rosie, care a cucerit o multime de oameni, care a atras si o multime de critici dar cred ca asta este inevitabil, indiferent despre ce fel de carte este vorba.

Finalul cartii “Sabia de sticla” a fost unul care ne-a lasat cu gura cascata. Autoarea si-a jucat bine cartea, mai ales  pentru ca actiunea din acea parte nu mi-a placut prea mult. Dupa avantul creat cu primul volum, cel de-al doilea volum a avut cateva lipsuri dar Victoria Aveyard a recuperat teren in “Colivia regelui”.

Cartea incepe acolo unde s-a terminat cel de-al doilea volum, cu Mare prizoniera a lui Maven. Acesta isi propune sa o foloseasca pentru a atrage oamenii din Garda Stacojie care au puteri ca cele ale lui Mare, in timp ce isi doreste sa o tina si cat mai aproape de sufletul sau, desi ii face rau. Puterile fetei cu fulgerele au disparut, ea fiind inchisa intr-un loc plin de pietre speciale care-i reduc sau chiar ii elimina puterea.

Maven se afla pe marginea prapastiei si lupta cu toate puterile pentru a-si pastra tronul. Urmeaza sa se casatoreasca cu fosta logodnica a fratelui sau, Evangeline Samos. Familia acesteia este principalul aliat al noului rege si ar face orice pentru a se mentine acolo.

Prima parte a romanului e ceva mai lenta dar odata cu reintalnirea lui Mare cu prietenii ei, lucrurile devin ceva mai alerte. Aceasta reintalnire are loc cu ocazia casatoriei lui Maven cu noua regina, una care nu este Evangeline ci o fata dintr-un alt regat, iar prin aceasta casatorie se obtine o noua alianta.

Chiar acest moment a fost cel ce mi-a placut cel mai mult, a dat mai multa substanta cartii. Imi place si transformarea pe care o are Evangeline si rolul pe care il va juca apoi in actiunea cartii, si sunt curioasa cum va evolua pe mai departe, tinand cont de final, care este cel putin la fel de surprinzator ca cel al celui de-al doilea volum. Ea este personajul meu preferat in “Colivia regelui”.

Si Cal imi place, e ceva mai matur, dar sa vedem ce ii va rezerva viitorul. Pentru el situatia este cea mai grea, este prins tot timpul intre ciocan si nicovala, intre Mare si tronul sau.

Va recomand “Colivia regelui” chiar de ati fost dezamagiti de “Sabia de sticla”. Va veti recupera entuziasmul in legatura cu aceasta serie si cred ca va veti dori sa cititi si cel de-al patrulea volum al seriei “Regina Rosie”, care apare anul acesta.

Regina adevarata (#1 Regina tinutului Tearling) – Erika Johansen

Titlu in romana: Regina adevarata

Titlu in engleza:  The Queen of the Tearling

Autor:  Erika Johansen

Apariție: 8 iulie 2014

Followed by: The invasion of the Tearling, The fate of the Tearling

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

“Regina adevarata” a fost o reala surpriza placuta pentru mine. Desi este o carte pentru adolescenti, este foarte bine construita, personajele sunt bine conturate si subiectul este interesant.

Tearling este un tinut format dupa “Trecere”, un cataclism care a distrus toata tehnologia moderna si a intors lumea intr-o epoca feudala, dar in viitor. Tara este condusa de un barbat pe care il manevreaza Regina Rosie, cea care stapaneste tinutul vecin, Mortmesne. Din cauza egoismului si a nevoii de putere a conducatorului si a familiilor bogate ale tinutului, populatia este saracita si transformata in sclavi ai vecinilor tarii.

Insa pentru Tearling mai exista o speranta in persoana lui Kelsea Raleigh, o tanara de 19 ani mostenitoarea tronului. Fata a fost crescuta de doi apropiati ai mamei sale, dupa moartea acesteia si a fost ascunsa de unchiul sau, care-si dorea sa scape de concurenta la tron.

Kelsea cunoaste doar lumea cartilor si istoria tinutului inainte de Trecere si momentul urcarii ei pe tron o ia prin surprindere. Este total nepregatita pentru sosirea Garzii mamei sale, transformata acum in aparatorii ei. Se desparte de cei care au crescut-o, promitandu-si revederea si pleaca spre orasul unde-si va castiga tronul. Calatoria in sine are un parcurs periculos, la care se adauga si o multime de ucigasi care sunt pe urmele reginei si a barbatilor care o insotesc.

Din poveste nu putea lipsi si un strop de magie, asa ca tanara noastra regina are puteri deosebite, care o vor ajuta in momentele cand va avea cea mai mare nevoie.

Romanul m-a captat de la primele pagini si desi are multe pagini, mi-a mentinut treaza atentia pana la final.

Evolutia reginei tinutului Tearling este una surprinzatoare si m-a uimit cum autoarea a reusit sa o contureze atat de frumos si de credibil in acelasi timp. Cred ca imi place atat de mult pentru ca lui Kelsea ii place foarte mult sa citeasc. Din pacate, cartile sunt extrem de rare in timpurile sale, dar are de gand sa schimbe asta. Oamenii din garda reginei imi plac si ei, sunt haiosi.

Regina Rosie m-a intrigat, inca nu stiu daca o plac sau nu. Tind sa cred ca ascunde o istorie trista si sunt curioasa sa vad cum va evolua in urmatorul volum.

Se impletesc si o multime de mistere careinsa nu vr fi lamurite in acest volum, si care mie mi-au trezit dorinta de a citi cat mai repede si al doilea volum, dar acesta nu a aparut inca in limba romana. Sper sa apara anul acesta si mai apoi si finalul, cel de-al treila volum al acestei serii.

Trebuie sa mai mentionez ca mi-a adus putin aminte de Urzeala Tronurilor. Nu e atat de sangeroasa si complexa, desigur dar, ca ambianta m-a dus cu gandul acolo.

 

Labirintul spiritelor (# 4 Cimitirul cartilor uitate) – Carlos Ruiz Zafón

Titlu in spaniola: El laberinto de los espíritus

Autor:  Carlos Ruiz Zafón

Apariție: 17 noiembrie 2016

Proceded by: Umbra vantului, Jocul ingerului, Prizonierul cerului

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Inca de la inceput trebuie sa va spun ca am citit acest ultim roman al seriei Cimitirul cartilor uitate in limba spaniola, deoarece la noi inca nu s-a tradus, lucru care sper sa se intampla curand. Eu am imprumutat cartea de la o colega si trebuie sa va spun ca mi se pare ca este cea mai mare ca numar de pagini de pana acum: are nu mai putin de 900 si ceva de pagini pline de magie si mister. Eu am pus titlul articolului in limba romana, dar nu stiu daca acesta va fi cel ales de editura care va traduce cartea (pana acum celelalte carti au aparut la Polirom).

Ca de  obicei personajele sunt Daniel Sempere, matur, casatorit si cu copii, tatal lui Daniel in rol de bunic de aceasta data, Bea, inteligenta si frumoasa sotie a lui Daniel si nelipsitul Fermin, care pare-mi-se ca are un rol si mai important decat in cartile anterioare. Romanul chiar incepe cu povestea lui Fermin, cum a ajuns in Barcelona si cum a intalnit-o pe Alicia, cea care are si ea un rol extrem de important, poate cel mai important din carte.

Cel mai mult am empatizat cu Alicia. Este un personaj foarte bine construit, puternic dar si sensibil. A suferit enorm de-a lungul vietii si asta a transformat-o in personajul pe care il cunoastem in cartea aceasta cu o actiune complicata. Daniel este urmarit de amintirea mamei sale, Isabel, si ceea ce s-a intamplat cu ea  il urmareste pe intreaga desfasurarea a povestii.

Actiunea se petrece in anii ´60, atat in Barcelona cat si in Madrid. Nelipsit este si Cimitirul cartilor uitate, atat de misterios si de magic. Nu de putine ori traiesc cu impresia ca acest loc chiar exista in minunata Barcelona.

Cel mai mult mi-a placut ultima parte a romanului, unde actiunea devine mai rapida si ceva mai incurcata, dar unde se descurca si multe din misterele acestui roman dar si al anterioarelor.

Sunt indragostita iremediabil de felul in care scrie Carlos Ruiz Zafón si stiu sigur ca oricine a citit cel putin una din cartile sale, il apreciaza la fel de mult. E minunat felul cum a conturat aceasta poveste a cimitirului cartilor uitate intr-o Barcelona dintr-o epoca magica si plina de mistere.

Recomand din suflet seria si daca ati citit cel putin una dintre cartile din serie, va invit sa-mi impartasiti opiniile voastre.

 

6 carti pana la Craciun

Probabil titlul nu va este deloc necunoscut. Mi-a venit ideea pentru aceasta provocare  dupa ce am vazut clipul Irinei de la Coffentropy  si pe cel al Irinei de la Irina Citeste, care a facut si anul trecut acest clip.

Am decis sa preiau si eu ideea, eu fiind o persoana care nu isi alege dinainte cartile pe care le citeste. Ma iau mai degraba dupa ce am pofta sa citesc atunci cand termin o carte, dupa starea de spirit si dupa anotimp.

Mi-a fost foarte greu sa aleg doar sase carti din biblioteca mea, asa ca am si un bonus, asta daca reusesc sa termin provocarea la timp. Sa incepem:

  1. Prima carte pe care am ales-o este un ebook: ¨Más allá del invierno¨ de Isabel Allende, pe care mi-o doream inca din toamna. As fi vrut cartea in format fizic pentru ca are o coperta superba dar nu am reusit sa o gasesc in Madrid in timpul scurt petrecut acolo in luna octombrie. Si, asa cum ii spune titlul, este in spaniola, contine cuvantul iarna si cred ca va fi potrivita pentru friguroasele zile care ne asteapta.
  2. ¨Bibliotecara de la Auschwitz¨ de Antonio G. Iturbe este si ea pe lista mea. Si nu e prima data cand imi propun sa o citesc, dar de data asta nu ma las pana nu reusesc. Imi plac foarte mult povestile reale sau inspirate din cel De-al Doilea Razboi Mondial.

  3. ¨Regina adevarata¨ de Erika Johansen este prima carte a seriei Regina Tinutului Tearling, un tinut saracit din epoca feudala. Protagonista este o tanara de 19 ani care cunoaste lumea cartilor. Suna bine, nu? Si coperta acestui roman este superba.

  4. ¨Locuri intunecate¨de Gillian Flynn este cea de-a patra alegere a mea pentru ca nu putea sa lipseasca un thriller de pe lista mea si pentru ca am cautat foarte mult cartea aceasta pana am gasit-o si am reusit sa fac rost de ea.

  5. ¨Oryx si Crake¨ de Margaret Atwood este prima parte a unei trilogii, care ne pune in vedere un viitor apocaliptic. Dupa ¨Povestea slujitoarei¨  care mi-a placut foarte mult, sunt curioasa cum va fi aceasta trilogie.
  6. ¨Destinul coroanei¨ de Evelyn Skye este al doilea volum al seriei ¨Jocul coroanei¨ si abia astept sa il citesc deoarece mi-a placut foarte mult primul volum si aparitia in limba romana a celui ce-al doilea volum a venit la fix. Vika e mag imperial si Pasa se pregateste de incoronare. Dar unde este Nikolai?

Bonusul pe care l-am ales, si deci cea de-a saptea carte pe care o voi include in provocare daca reusesc sa termin cele 6 carti mai repede, este ¨Poveste de iarna¨ de Mark Helprin, o frumoasa poveste de dragoste, intr-un New York inghetat si magic. Am vazut deja filmul cred ca acum doi ani dar sunt sigura ca o sa imi placa mult mai mult cartea.

Daca voi ati citi vreuna din cartile mentionate de mine va invit sa imi spuneti parerea voastra. Ce va doriti sa cititi in acest decembrie magic?

O zi din sapte – Lauren Oliver

Titlu in romana: O zi din sapte

Titlu in engleza: Before I fall

Autor:  Lauren Oliver

Apariție: 2 martie 2010

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Nu stiam exact la ce sa ma astept de la aceata carte atunci cand am ales sa o citesc. Daca ar fi sa ma iau dupa coperta ar fi trebuit sa fie o poveste cu final fericit, si poate dintr-un anumit punct de vedere ar putea fi privit asa, dar pe mine m-a intristat teribil sfarsitul si m-a infuriat intr-atat incat sa ii dau doar 3 stele din 5, pentru ca a fost printre putinele dati cand imi doream din suflet sa fie un final asa cum mi-l imaginam eu.

Samantha Kingston este personajul principal al acestei carti. Impreuna cu cele trei prietene ale sale, Lindsay, Ally si Elody formeaza grupul celor mai populare fete din scoala. Impreuna cu ele, Sam isi retraieste ultima zi din viata de nu mai putin de 7 ori. Fiecare repetitie e diferita, in functie de cum trateaza fata ziua respectiva. La inceput aceasta crede ca e doar un vis, dar dupa trei zile isi da seama ca e mai mult de atat. Ziua de vineri, 12 februarie se repeta. Cosmarul accidentului pe care Sam il are cu prietenele sale o ingrozeste pe aceasta in fiecare noua zi.

In ciuda faptului ca toate personajele acestui roman sunt tineri, colegi de scoala, unii dintre ei sunt extrem de cruzi. Un exemplu de acest fel este Lindsay, pe care eu nu am placut-o deloc, in niciuna dintre cele 7 zile. Poate ca sunt subiectiva cand spun ca din cauza ei toate celelalte fete se poarta urat, ca scoate ce e mai urat din oameni si ca din cauza frustrarilor si fricilor ei, multe alte persoane vor avea un destin pe care nimic nu-l mai poate schimba, dar este ceea ce am simtit citind.

Cartea asta te intoarce pe toate partile: urasti personajele, le dispretuiesti pentru ca mai apoi sa simti simpatie si sa suferi alaturi de ele. Sa le intelegi si sa le accepti felul si caracterul. E ca in viata reala.

Dar, pur si simplu nu am inteles de ce asa. De ce s-a chinuit atatea zile, de ce a primit lectia de atatea si atatea ori. Dur si prea mult. Prea multa suferinta ascunde cartea asta. Rupe aripi si salveaza oameni care cel mai probabil nu vor invata nimic din aceasta experienta si pe care nu ii mai intoarce nimeni din drum: adauga o vina prea mare in carca unui singur personaj s-asa chinuit.

O carte extrem de reala, plina de lectii. Un roman pe care il recomand indeosebi adolescentilor, deoarece cred ca e un bun exemplu despre unde se poate ajunge de la o minciuna sau de la o gluma si o rautate despre un coleg sau colega. Este o buna lectie, chiar de se citeste repede si usor, te trece prin multe stari si te face sa iti pui anumite intrebari.

Povestea slujitoarei – Margaret Atwood

Titlu in romana: Povestea slujitoarei

Titlu in engleza: The Handmaid’s Tale

Autor:  Margaret Atwood

Apariție: 1985

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Despre acest roman am auzit de la Carti+Alina, atunci cand Alina i-a facut o recenzie pe canalul ei de Youtube, in martie anul acesta. Povestea m-a atras foarte mult si cand am prins ocazia am cumparat cartea. Pentru mine, romanul lui Margaret Atwood reprezinta o cruda idee despre ce cale ar putea urma omenirea daca religia va prelua fraiele societatii.

Actiunea se petrece in Statele Unite, intr-un viitor nu foarte indepartat in care femeile fertile devin proprietate a societatii si sunt folosite pentru a facilita perpetuarea speciei. Acest lucru transforma femeile in obiecte si le imparte in sotii, matusi, care se ocupa de educarea femeilor fertile, servitoare, care se ocupa de curatenie si mancare si slujitoare, acestea din urma fiind cele care vor da copii atat de doriti de familiile bune. In plus, acestea nu mai au numele de dinainte de instaurarea acestui nou sistem, ci folosesc parte din numele familiei carora le-au fost repartizate.

Cunoastem toate lucrurile din perspectiva lui Offred, care ne povesteste prezentul si trecutul ei.  Inainte, aceasta a avut propria ei familie, un sot, un copil, prietene, un serviciu dar, rand pe rand, a asistat neputincioasa la rapirea tuturor lucrurilor si oamenilor importanti pentru ea.

M-a uimit brutalitatea cu care sunt tratate femeile in cadrul institutiilor unde matusile le invata noua randuiala. Ca sa nu mai spun despre ceremoniile ce au loc in fiecare familie, pentru reproducere sau cum sunt spanzurati oamenii, cu cate un sac in cap pentru a nu li se vedea chipul.

Ce mi s-a parut extrem de enervant este ca aceasta randuiala afecteaza in special femeile, desi si barbatilor li s-au impus anumite restrictii. Iar vina infertilitatii ce a afectat societatea este pusa tot in carca sexului feminin, desi probabil multi dintre barbati sunt si ei afectati de infertilitate.

Mai presus de scenele greu de digerat pentru multi cititori si mai ales pentru multi dintre cei care au vazut si serialul (pentru ca da, avem si un serial super, pe care vi-l recomand), Margaret Atwood transmite, din punctul meu de vedere, o serie de semnale legate atat de puterea religiei, cat si a anumitor aspecte legate de rolul femeii in familie si in societate. Desi a fost scrisa in anul 1985, povestea e de actualitate si nu pare departe de a fi pusa in aplicare.

Pentru ca este unul din cele mai bune romane citite de mine anul acesta, va recomand aceasta distopie.

Soapta inimii – Jan-Philipp Sendker

Titlu in romana: Soapta inimii

Titlu in engleza: The Art of Hearing Heartbeats

Autor:  Jan-Philipp Sendker

Apariție:  2002

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte m-a surprins. Nu aveam mari asteptari de la ea, deoarece nu am mai citit nimic scris despre acest autor, dar descrierea de pe site-ul celor de la Bookster m-a atras. Imi pare una din cele mai frumoase povesti de dragoste pe care eu le-am citit pana acum.

Julia Win este cea care ne introduce in aceasta frumoasa poveste. Este din New York dar calatoreste in Birmania, condusa fiind de singura pista pe care tatal ei a lasat-o in urma atunci cand a disparut: o scrisoare de dragoste veche de 40 ani.

Ajunsa in sat, Julia intalneste un barbat misterios care stie povestea tatalui ei. Identitatea acestuia ne va fi dezvaluita la sfarsitul cartii si va garantez ca veti fi surprinsi.

Pana una alta, barbatul incepe sa ii povesteasca intreaga viata a lui Tin Win, chiar si cea despre care mama Juliei nu a stiut niciodata nimic.

Copil fiind, Tin Win a fost abandonat de catre mama lui, dupa ce tatal sau a decedat. Aceasta il considera aducator de ghinion pe baiat, doar pentru ca s-a nascut intr-o zi considerata nefasta.

Plin de durere, tot asteptand intoarcerea mamei, baietelul orbeste. In aceasta perioada, cea care are grija de el este Suu Kyi, o vecina care ramasese fara familie. Ajunge la o manastire unde il va avea ca dascal pe U May care il va invata o multime de lucruri, indeosebi sa-si utilizeze celelalte simturi cat mai bine pentru a simti mediul inconjurator si pentru a se putea descurca singur.

Tot la manastire o cunoaste intamplator pe Mi Mi, o fata cu probleme de sanatate, dar care va devenii ochii lui Tin Win, in timp ce el va deveni mijlocul prin care fata se poate deplasa mai usor, data fiind problema ei la picioare.

Iubirea dintre cei doi este de neimaginat, m-a impresionat foarte tare. M-am intristat odata cu ei, atunci cand unchiul lui Tin Win il ia pe baiat in grija sa, si m-a enervat motivul pentru care face asta. Baiatul isi recapata vederea in urma unei operatii si este trimis la studii in strainatate, unde o va cunoaste si pe viitoarea sa sotie.

Poate va intrebati de ce nu s-a intors la Mi Mi. Motivul e legat tot de unchiul sau si te simti revoltat de tot ce li s-a intamplat celor doi indragostiti. Asa se intampla si in viata de zi cu zi: unele iubiri se pierd din cauza celorlalti si putine au ocazia sa se regaseasca dupa ani si ani.

Dincolo de povestea de dragoste incredibila, cartea lui Jan-Philipp Sendker ne ilustreaza o lectie de viata.

O regina pe esafod – Hilary Mantel

Titlu in romana: O regina pe esafod

Titlu in engleza: Bring up the bodies

Autor:  Hilary Mantel

Apariție: 2012

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Imi place sa citesc sau sa vad documentare despre istorie, indeosebi in ultima vreme, despre historia Regatului Unit, atractie alimentata putin si de serialul Games of Thrones (Urzeala Tronurilor) despre care stiu ca are influente din istoria Angliei.

“O regina pe esafod” are in centru domnia lui Henric al VIII-lea, intr-o perioada in care el a rupt legatura cu Biserica Catolica, odata cu divortul de Catalina de Aragon. Dupa aceasta ruptura, Henric se casatoreste cu Anne Boleyn, lucru care accentueaza cearta lui cu Biserica Catolica.

Totusi, un Henric al VIII-lea este personajul principal al acestei carti, ci Tomas Cromwell, principalul sfetnic al regelui. Tomas a fost doar fiul unui fierar, care a luptat mult sa ajunga unde este acum.

Regele isi doreste tare mult sa aiba un fiu care mai apoi sa il urmeze la tron, dar pana in momentul in care se desfasoara actiunea in cartea noastra nu are prea mult succes. Incet, lui Henric ii atrage atentia Jane Seymour, iar Tomas Cromwell se implica in aceasta noa nebunie a regelui, tradand-o astfel pe Anne, in incercarea de a ramane langa Henric in continuare.

“O regina pe esafod” este o carte greoaie din punctul meu de vedere, incarcata de descrieri, mai ales in prima parte a romanului, dar are ceva care m-a atras: poate pe de o parte bucatica de istorie si intrigi, si poate pe de alta parte si felul de a scris al lui Hilary Mantel.

Trebuie sa mentionez ca autoarea a primit de doua ori premiul Man Booker. Daca va place si voua historia, si nu va deranjeaza lecturile cu multe descrieri, va invit sa cititi acest roman.

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici – Care Santos si Francesc Miralles

Titlu in romana: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici

Titlu in spaniola: El mejor lugar del mundo es aquí mismo

Autor:  Care Santos si Francesc Miralles

Apariție: 2008

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

La sfarsitul lunii martie am primit de la cei de la Libris cartea „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” scris de Care Santos si Francesc Miralles in 2008 si recent lansata in Romania.

Aceasta carte face parte din categoria fictiune, si desi e scrisa intr-un mod simplu, usor de citit, are putine pagini si un scris foarte mare (eu am citit-o in cateva ore), transmite mai mult decat o simpla poveste de magie.

Nu-mi aduc aminte sa fi citit vreo carte de-a lui Francesc Miralles, dar pe Care Santos, asa cum probabil stiti, o citesc de multi ani si-mi place la nebunie. Si nici acest roman nu se abate de la regula. M-a fermecat de la primele pagini.

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” ne spune povestea lui Iris, o femeie de 36 ani care se afla intr-un moment crucial al vietii sale. De curand si-a pierdut parintii intr-un accident si traieste printre amintiri in casa acestora. Singuratatea cu care se confrunta si durerea pe care o simte dupa pierderea celor mai importante persoane din viata ei, o imping in pragul sinuciderii.

Se salveaza in ultima clipa si din acel moment, viata ei capata o alta turnura. La intoarcerea spre casa, vede pentru prima data reclama luminoasa a unei cafenele pe care nu a mai zarit-o pana atunci: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici. Intrigata, intra in cafea si o noua lume i se dezvaluie. Magia incepe sa-si faca prezenta atunci cand il cunoaste pe proprietarul cafenelei si pe Luca, un barbat misterios care se aseaza la masa ei.

Zilele trec si Iris, prin discutiile pe care le are cu Luca, isi da seama de importanta vietii si porneste incet spre indeplinirea viselor sale. In fiecare dupa amiaza este nelipsita din cafenea, unde se pare ca mediul e altfel de fiecare data. Va las mai jos un fragment dintr-una din discutiile lui Iris cu barbatul misterios de care se indragosteste nebuneste.

“Si la fel de reala ca viata insasi. Ne invata ceva despre fericire: o por percepe cu toata intensitatea doar cei care au avut si suisuri, si coborasuri, caci este vorba despre un joc de contraste. Cei care traiesc caldicel, navigand printre emotii moderate, un vor cunoaste nicicand esenta vietii. Asta e invatatura povestii cu putul:uneori trebuie sa atingi fundul prapastiei ca sa intelegi maretia cerului.”

Un alt fragment care imi place la nebunie este cel care urmeaza. Mi-a placut atat de mult, incat mi l-am notat in agenda, sa-l citesc de fiecare data cand simt nevoia.

Nu uita niciodata: orice sentiment isi are si reversul.

Cand te simti nefericit:asta e dovada ca poti fi si fericit. Iar asta e o veste buna.

Cand te simti singur, iti dai seama ce bine ar fi sa fii cu cineva.

Iar asta e o veste buna.

Trebuie sa te doara ceva ca sa apreciezi fericirea de a nu te durea nimic.

Iar asta e o veste buna.

De aceea, nu trebuie sa te temi niciodata de tristete, de singuratate sau de durere. Ele sunt dovada ca exista bucuria, iubirea si linistea.

Iata niste vesti bune.”

Totodata Iris isi aduce aminte de o iubire de-a ei din adolescenta, Olivier. Il reintalneste 20 ani mai tarziu, in timp ce-si indeplineste unul din vise, doar ca de aceasta data, Iris este indragostita de Luca si orice incercare a lui Olivier de a se apropia de ea pare sortita esecului.

O replica pe care am intalnit-o de cateva ori in carte, si care o insoteste pe Iris pe tot parcursul ei spre fericire este si ea de tinut minte: “Cateodata, cainele necunoscut al fericirii imi linge mana, iar eu nu stiu unde am lasat lesa.”

Mi-a placut mult de tot aceasta carte, cred ca cea mai importanta idee pe care mi-a transmis-o este legata de a doua sansa, pe care fiecare om trebuie sa si-o acorde si in acelasi timp sa o ofere si celorlati. Rolul pe care il joaca Luca in viata lui Iris este extrem de important deoarece dincolo de magia pe care i-o ofera, acesta are legatura cu parintii ei. In acelasi timp, si povestea sa de viata este una induiosatoare.

Tot cu ocazia trioului format din Iris, Luca si Olivier am aflat si ce este un haiku, un elemente care mi s-a parut extrem de interesant: “…un haiku e compus din trei versuri scurte care capteaza un anumit moment. Acest gen poetic e atent la detaliile cotidiene, fie din natura, fie din ambianta urbana a poetului. De asemenea, poate reda o emotie sau o stare sufleteasca concreta.”

Va recomand aceasta carte, mai ales daca treceti printr-un moment mai dificil, cred ca poate avea o influenta pozitiva asupra voastra. Mie mi-a dat o stare de bine, ca o speranta.