Cărți populare #1

Ce au în comun Taylor Jenkins Reid, Alex Michaelides și Agnès Martin-Lugand? Ei bine, au scris trei cărți care au fost iubite de cititori dar care mie mi-au cam înșelat așteptările. De aceea, de cele mai multe ori aștept puțin înainte de a cumpăra cărți atât de intens promovate și lăudate (hype fiind termenul folosit).

În astfel de cazuri ne întrebăm dacă problema e la noi sau la carte. Iar eu v-aș spune că nu e nici o problemă de nici o parte pentru că, poate nu a fost momentul potrivit pentru lectura respectivă, poate aștepările au fost prea mari, generate de experiența anterioară cu romanele autorului sau de lauda din online, sau pur și simplu suntem deja experimentați cu privire la un anumit gen și cartea respectivă e mai slabă decât altele din același gen pe care le-am citit.

În cazul autorilor menționați mai sus, am citit Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo, Pacienta tăcută și Oamenii fericiți citesc și beau cafea și la ele mă voi referi mai jos. Apoi, pe principiul “dacă nu ți-a plăcut asta, citește asta” o să vă recomand și câte o carte pe care eu o găsesc similară dar care mi-a plăcut mult mai mult.

Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo încă face vâlvă în online și eu nu am reușit încă să înțeleg de ce. Autoarea nu are neapărat un stil deosebit de a expune povestea iar legătura fostei vedete de la Hollywood cu ziarista este, din punctul meu de vedere, destul de previzibilă. Mi-a plăcut însă adevărata poveste de dragoste a vedetei, sau ceea ce cred eu că a fost adevărata poveste de dragoste.

Pacienta tăcută a făcut și ea destul de multă vâlvă în online și îmi amintesc că aveam așteptări destul de mari atunci când am început să o citesc. Însă prin mâna mea mai trecuseră destul de multe thrillere și cărți de mister și a fost previzibilă, într-atât încât am fost chiar dezamagită de faptul că m-am lăsat impresionată de vorbele care o situau ca o poveste surprinzătoare, cu legături la care nimeni nu se aștepta.

Oamenii fericiți citesc și beau cafea are un titlu foarte frumos, care-l păcălește pe orice cititor. Și spun că păcălește pentru că nu prea e vorba despre nici un fel de citit sau băut de cafea. Ideea e bună dar titlul ar fi trebuit să fie diferit sau povestea modificată astfel încât să ne îndeplinească și nouă, cititorilor, așteptările. Protagonista acestui roman fuge din Paris ca să se vindece, pe cât posibil, de trauma prin care a trecut. M-a dezamăgit pentru că nu a pus mai mult accent pe cafeneaua din Paris.

Nu spun că au fost cărți proaste ci că pe mine nu m-au impresionat. Și dacă sunteți într-o situație similară sau chiar dacă voi iubiți aceste trei cărți, vă recomand să încercați și propunerile următoare.

Femei de Oscar de Melanie Benjamin ar fi recomandarea care ar înlocui Cei șapte soți ai lui Evelyn Hugo. Spune povestea a două femei, două prietene care au făcut parte dintre cei care au pus bazele industriei filmului. Și se axează și pe poveștile de dragoste și legăturile de familie pe care cele două le au.

Văduva de Fiona Barton mi se pare o carte de mister destul de interesantă. Din greșeală, eu am citit întâi volumul doi al seriei din care face parte și apoi am citit acest prim volum, cunoscând astfel punctul de vedere al soției un bărbat bănuit de crimă, după ce cunoșteam deja cazul. Nu mi se pare că e destul de prezentă printre cititori și de aceea aș recomanda-o în locul cărții Pacienta tăcută.

E cineva acolo? de Marian Keyes. Aceasta e o carte ce a rămas în mintea mea de când am citit-o, în liceu. Spune povestea Annei, o tânără care se trezește practic pe canapeaua părinților ei în Dublin și vrea să se întoarcă în New York la viața ei și la soțul ei. Doar că el nu-i răspunde oricâte mesaje îi trimite ea. E tot despre vindecare și cred că acesta e aspectul pentru care am ales-o ca recomandare în locul cărții Oamenii fericiți citesc și beau cafea.


Acestea sunt cărțile populare despre care m-am gândit să scriu. Sunt sigură că fiecare dintre noi are astfel de cărți care sunt populare și iubite dar care nu crează neapărat aceleași impresii și sentimente și în noi, și rămânem puțin dezamăgiți. Dacă vrei, te invit să – mi spui și tu câteva astfel de titluri.

Băiatul de pe pod (#2 Fata cu toate darurile) – M.R. Carey

Titlu în engleză: The boy on the bridge

Autor: M.R. Carey

Serie: Fata cu toate darurile

Alte cărți în serie: 1.Fata cu toate darurile

Apariție: 2 mai 2017

Notă: 3/5

Am citit primul volum al seriei Fata cu toate darurile prin 2019 și 3 ani mai târziu, în aceeași lună, ianuarie, am citit și cel de-al doilea volum al seriei scrise de M.R. Carey, Băiatul de pe pod. Îmi doream să închid seria, fiind și parte din seriile mele începute și neterminate, la care lucrez anul acesta 🙂

Așadar, acțiunea romanului se întâmplă în același context al Marii Britanii decimate de virusul Cordyceps, un virus care atacă creierul oamenilor și îi transformă în înfometați, adică un fel de zombies. Supraviețuitorii, cei care încă nu au fost atinși de acest virus sunt grupați în Beacon, și speră să găsească un remediu împotriva acestui virus. Din punct de vedere al perioadei, acțiunea din Băiatul de pe pod se petrece cu ceva timp înaintea celei din primul volum al seriei, transformând-o astfel în ceea ce se numește prequel.

Un grup de oameni de știință și soldați pornesc pe urmele unei alte expediții făcute de colegii lor cu ceva timp înainte pentru a descoperi ce ascund probele plasate de aceștia în diferite orașe sau alte locații din țara înțesată de înfometați și junkers. La bordul lui Rosie, tancul care îi adăpostește, se află și Stephen Greaves, un băiat cu autism care a fost luat în această expediție la cererea doctorului Samrina Khan, care l-a luat cumva sub aripa ei de când a fost salvat.

Deși Stephen și Samrina ar putea fi considerați personajele principale în această carte, și numeroasele personaje care îi însoțesc au povești cel puțin la fel de interesante și formează legături frumoase sau mai puțin frumoase, care cauzează schimbări în evoluția acțiunii din roman. Stephen este probabil personajul meu favorit din roman, cu el am empatizat cel mai tare deși nu am fost mereu de acord cu alegerile sale.

Turnura pe care o iau lucrurile la final m-a dezamăgit puțin și asta m-a făcut să îi dau 3 stele din 5 pe Goodreads. Tot ce a fost construit pe parcursul lecturii a făcut să pară lipsit de sens pentru mine, să pară de umplutură acest al doilea volum.

Serii pe care as vrea sa le termin în 2022

Odată cu noul an, am făcut o actualizare a seriilor pe care le-am început și am realizat că sunt nu mai puțin de treizeci și trei la număr. Și dacă în cazul unora abia am citit un volum sau două, pe listă se află și serii unde trebuie să mai citesc doar o carte pentru a considera seria respectivă încheiată sau completă.

Așadar, am ales douăsprezece dintre ele pentru a le citi anul acesta, câte una pentru fiecare lună. Mi-am schițat și o idee despre ce carte aș vrea să citesc în fiecare lună dar am ales să le prezint aleatoriu deoarece multe se pot schimba în cursul anului și poate nu o să mai țin cont de acea ordine.

Fără alte introduceri, iată lista seriilor pe care vreau să le termin de citit anul acesta:

  1. Regina tinutului Tearling – Erika Johnson: volumul 3. The fate of the Tearling
  2. Calaretul de arama – Paullina Simons: volumul 3. Gradina de vara
  3. Arc of a Scythe – Neal Shusterman: volumul 3. The toll
  4. Caraval – Stephenie Garber: volumul 2. Legendar și volumul 3. Final
  5. Walsh Family – Marian Keyes: volumul 6. Mammy Walsh’s A-Z of the Walsh family
  6. La catedral del mar – Ildefonso Falcones: volumul 2. Los herederos de la tierra
  7. Trilogia Moscova – Simon Sebag Montefiore: volumul 3. Intr-o noapte de iarna
  8. Millenium – David Lagercrantz: volumul 6. Fata care trebuia sa moara
  9. The Devil wears Prada – Lauren Weisberger: volumul 3. When life gives you lululemons
  10. Liliac girls – Martha Hall Kelly: volumul 3. Florile soarelui
  11. Cormoran Strike – Robert Galbraith: volumul 5. Troubled blood
  12. Jocurile foamei – Suzanne Collins: Balada șerpilor și a pasarilor cantatoare, care este cel mai recent volum al seriei, dar acțiunea se petrece înainte de evenimentele din Jocurile foamei.

Vrabia roșie (Vrabia roșie #1)- Jason Matthews

Titlu: Red Sparrow

Autor: Jason Matthews

Apariție: 4 iunie 2013

Alte cărție din serie: Palatul trădărilor, Candidatul Kremlinului

Notă: 4/5

Dominika Egorova este o tânără balerină din Rusia care, după moartea tatălui său și după un tragic accident care o scoate de pe scenă pentru totdeauna, este recrutată de către serviciile secrete pentru o acțiune care o va duce pe drumul spre scoala Vrăbiilor, un loc unde va învăța arta spionajului cu ajutorul seducției. Pentru Dominika calea pe care a fost îndrumată cu sau fără voia ei, este fără bilet de întoarcere așa că, tot ce are de făcut este să continue cu studiul și să devină cea mai bună.

Una din misiunile ce îi vor fi încredințate este accea de a descoperi cine este persoana din vârful serviciilor secrete care vinde informații clasificate americanilor. Iar pentru asta, va trebui să se transforme în umbra lui Nate Nash, un spion american ce trebuie să-și protejeze sursele și să încerce să o recruteze pe Dominika, și să o convingă să lucreze pentru CIA.

Odată cu întâlnirea celor doi la Helsinki, povestea se transformă într-una de spionaj împletit cu iubire și trădare. Un joc dublu, periculos, care le poate aduce pierirea foarte ușor.

Cele două personaje sunt cele care te fac să iubești cartea asta, nu atât prin povestea lor de dragoste ci pentru felul lor de a fi și pentru transformarea lor. Iar finalul, este foarte bun, cu o răsturnare de situație care te lasă cu gura căscată.

Cartea are și ecranizare dar este destul de diferită, pornind cu multe elemente care lipsesc și continuând cu o serie de detalii diferite, dintre care, pot menționa orașul unde se întânesc cei doi protagoniști.

Este o carte care face parte dintr-o serie pe care vreau să o continui pentru a descoperi ce se mai întâmplă cu Dominika. O recomand mai ales celor cărora le plac poveștile cu spioni, mai ales că autorul este fost angajat al CIA și deci partea ce ține de spionaj cred că este mai mult decât bine documentat.

Cea mai norocoasă fată – Jessica Knoll

Titlu în engleză: Luckiest Girl Alive

Autor: Jessica Knoll

Apariție: 12 mai 2015

Notă: 3/5

‘Cea mai norocoasă fată’ de Jessica Knoll este un roman de mister, asemănat cu ‘Fata dispărută’ de Gillian Flynn și chiar cu ‘Fata din tren’ de Paula Hawkins dar, mie mi s-a părut un pic mai slabă din cauza faptului că pare mai puțin probabil ca lucrurile să fie chiar așa, din punctul meu de vedere, mai ales la final.

O cunoaștem pe TifAni FaNelli, o femeie în vârstă de 28 ani care lucrează la o revistă pentru femei. Este sigură pe ea, modernă, rece și logodită cu un bărbat bogat. Dar, ascunde un secret pe care aproape nimeni nu-l mai cunoaște, din trecutul ei. Și spun că aproape nimeni pentru că, reîntâlnește pe cineva care o cunoaște cu adevărat și, încet, încet, ne sunt dezvăluite și nouă elementele ce au dus la crearea lui TifAni așa cum ea e astăzi.

Avem așadar parte de o acțiune desfășurată pe două planuri: cel din prezent și cel de acum 14 ani, ambele narate de protagonistă.

Adolescenta de 14 ani este copilul despre care am mai auzit și pe care l-am mai văzut de multe ori, chiar și printre apropiații mei: deși nu are o situație materială care să-i permită orice, este încurajată de mamă să se prefacă, cu scopul de a reuși să intre în anumite grupuri sus-puse. Toate acestea sunt condimentate de un tată mai mult absent, chiar și atunci când este prezent fizic. Iată rețeta perfectă pentru p situație dezastruoasă care, poate lăsa urme adânci în viața unui adolescent.

Se pare că, autoarea a dat vocea sa lui Ani, întrucât episodul umilitor prin care aceasta a trecut a fost inspirat și din viața lui Jessica Knoll. Acest lucru a fost dezvăluit la aproximativ un an după apariția cărții, printr-un articol publicat pe site-ul Lenny Letter.

Toate lucrurile faine pe care le-am avea de învățat din această carte sunt umbrite la final, din punctul meu de vedere. Acesta este și motivul pentru care i-am dat doar 3 din 5 stele pe Goodreads. Aș recomanda cartea, îndeosebi tinerilor, indiferent de gen. Cred că ei, mai mult ca oricine altcineva, ar înțelege mai multe despre cercurile în care se învârt și situațiile în care sunt puși uneori.