Carturia

Pentru iubitorii de carti.

Tag: fictiune

Povestea slujitoarei – Margaret Atwood

Titlu in romana: Povestea slujitoarei

Titlu in engleza: The Handmaid’s Tale

Autor:  Margaret Atwood

Apariție: 1985

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Despre acest roman am auzit de la Carti+Alina, atunci cand Alina i-a facut o recenzie pe canalul ei de Youtube, in martie anul acesta. Povestea m-a atras foarte mult si cand am prins ocazia am cumparat cartea. Pentru mine, romanul lui Margaret Atwood reprezinta o cruda idee despre ce cale ar putea urma omenirea daca religia va prelua fraiele societatii.

Actiunea se petrece in Statele Unite, intr-un viitor nu foarte indepartat in care femeile fertile devin proprietate a societatii si sunt folosite pentru a facilita perpetuarea speciei. Acest lucru transforma femeile in obiecte si le imparte in sotii, matusi, care se ocupa de educarea femeilor fertile, servitoare, care se ocupa de curatenie si mancare si slujitoare, acestea din urma fiind cele care vor da copii atat de doriti de familiile bune. In plus, acestea nu mai au numele de dinainte de instaurarea acestui nou sistem, ci folosesc parte din numele familiei carora le-au fost repartizate.

Cunoastem toate lucrurile din perspectiva lui Offred, care ne povesteste prezentul si trecutul ei.  Inainte, aceasta a avut propria ei familie, un sot, un copil, prietene, un serviciu dar, rand pe rand, a asistat neputincioasa la rapirea tuturor lucrurilor si oamenilor importanti pentru ea.

M-a uimit brutalitatea cu care sunt tratate femeile in cadrul institutiilor unde matusile le invata noua randuiala. Ca sa nu mai spun despre ceremoniile ce au loc in fiecare familie, pentru reproducere sau cum sunt spanzurati oamenii, cu cate un sac in cap pentru a nu li se vedea chipul.

Ce mi s-a parut extrem de enervant este ca aceasta randuiala afecteaza in special femeile, desi si barbatilor li s-au impus anumite restrictii. Iar vina infertilitatii ce a afectat societatea este pusa tot in carca sexului feminin, desi probabil multi dintre barbati sunt si ei afectati de infertilitate.

Mai presus de scenele greu de digerat pentru multi cititori si mai ales pentru multi dintre cei care au vazut si serialul (pentru ca da, avem si un serial super, pe care vi-l recomand), Margaret Atwood transmite, din punctul meu de vedere, o serie de semnale legate atat de puterea religiei, cat si a anumitor aspecte legate de rolul femeii in familie si in societate. Desi a fost scrisa in anul 1985, povestea e de actualitate si nu pare departe de a fi pusa in aplicare.

Pentru ca este unul din cele mai bune romane citite de mine anul acesta, va recomand aceasta distopie.

Soapta inimii – Jan-Philipp Sendker

Titlu in romana: Soapta inimii

Titlu in engleza: The Art of Hearing Heartbeats

Autor:  Jan-Philipp Sendker

Apariție:  2002

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Aceasta carte m-a surprins. Nu aveam mari asteptari de la ea, deoarece nu am mai citit nimic scris despre acest autor, dar descrierea de pe site-ul celor de la Bookster m-a atras. Imi pare una din cele mai frumoase povesti de dragoste pe care eu le-am citit pana acum.

Julia Win este cea care ne introduce in aceasta frumoasa poveste. Este din New York dar calatoreste in Birmania, condusa fiind de singura pista pe care tatal ei a lasat-o in urma atunci cand a disparut: o scrisoare de dragoste veche de 40 ani.

Ajunsa in sat, Julia intalneste un barbat misterios care stie povestea tatalui ei. Identitatea acestuia ne va fi dezvaluita la sfarsitul cartii si va garantez ca veti fi surprinsi.

Pana una alta, barbatul incepe sa ii povesteasca intreaga viata a lui Tin Win, chiar si cea despre care mama Juliei nu a stiut niciodata nimic.

Copil fiind, Tin Win a fost abandonat de catre mama lui, dupa ce tatal sau a decedat. Aceasta il considera aducator de ghinion pe baiat, doar pentru ca s-a nascut intr-o zi considerata nefasta.

Plin de durere, tot asteptand intoarcerea mamei, baietelul orbeste. In aceasta perioada, cea care are grija de el este Suu Kyi, o vecina care ramasese fara familie. Ajunge la o manastire unde il va avea ca dascal pe U May care il va invata o multime de lucruri, indeosebi sa-si utilizeze celelalte simturi cat mai bine pentru a simti mediul inconjurator si pentru a se putea descurca singur.

Tot la manastire o cunoaste intamplator pe Mi Mi, o fata cu probleme de sanatate, dar care va devenii ochii lui Tin Win, in timp ce el va deveni mijlocul prin care fata se poate deplasa mai usor, data fiind problema ei la picioare.

Iubirea dintre cei doi este de neimaginat, m-a impresionat foarte tare. M-am intristat odata cu ei, atunci cand unchiul lui Tin Win il ia pe baiat in grija sa, si m-a enervat motivul pentru care face asta. Baiatul isi recapata vederea in urma unei operatii si este trimis la studii in strainatate, unde o va cunoaste si pe viitoarea sa sotie.

Poate va intrebati de ce nu s-a intors la Mi Mi. Motivul e legat tot de unchiul sau si te simti revoltat de tot ce li s-a intamplat celor doi indragostiti. Asa se intampla si in viata de zi cu zi: unele iubiri se pierd din cauza celorlalti si putine au ocazia sa se regaseasca dupa ani si ani.

Dincolo de povestea de dragoste incredibila, cartea lui Jan-Philipp Sendker ne ilustreaza o lectie de viata.

[Top]

O regina pe esafod – Hilary Mantel

Titlu in romana: O regina pe esafod

Titlu in engleza: Bring up the bodies

Autor:  Hilary Mantel

Apariție: 2012

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Imi place sa citesc sau sa vad documentare despre istorie, indeosebi in ultima vreme, despre historia Regatului Unit, atractie alimentata putin si de serialul Games of Thrones (Urzeala Tronurilor) despre care stiu ca are influente din istoria Angliei.

“O regina pe esafod” are in centru domnia lui Henric al VIII-lea, intr-o perioada in care el a rupt legatura cu Biserica Catolica, odata cu divortul de Catalina de Aragon. Dupa aceasta ruptura, Henric se casatoreste cu Anne Boleyn, lucru care accentueaza cearta lui cu Biserica Catolica.

Totusi, un Henric al VIII-lea este personajul principal al acestei carti, ci Tomas Cromwell, principalul sfetnic al regelui. Tomas a fost doar fiul unui fierar, care a luptat mult sa ajunga unde este acum.

Regele isi doreste tare mult sa aiba un fiu care mai apoi sa il urmeze la tron, dar pana in momentul in care se desfasoara actiunea in cartea noastra nu are prea mult succes. Incet, lui Henric ii atrage atentia Jane Seymour, iar Tomas Cromwell se implica in aceasta noa nebunie a regelui, tradand-o astfel pe Anne, in incercarea de a ramane langa Henric in continuare.

“O regina pe esafod” este o carte greoaie din punctul meu de vedere, incarcata de descrieri, mai ales in prima parte a romanului, dar are ceva care m-a atras: poate pe de o parte bucatica de istorie si intrigi, si poate pe de alta parte si felul de a scris al lui Hilary Mantel.

Trebuie sa mentionez ca autoarea a primit de doua ori premiul Man Booker. Daca va place si voua historia, si nu va deranjeaza lecturile cu multe descrieri, va invit sa cititi acest roman.

[Top]

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici – Care Santos si Francesc Miralles

Titlu in romana: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici

Titlu in spaniola: El mejor lugar del mundo es aquí mismo

Autor:  Care Santos si Francesc Miralles

Apariție: 2008

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

La sfarsitul lunii martie am primit de la cei de la Libris cartea „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” scris de Care Santos si Francesc Miralles in 2008 si recent lansata in Romania.

Aceasta carte face parte din categoria fictiune, si desi e scrisa intr-un mod simplu, usor de citit, are putine pagini si un scris foarte mare (eu am citit-o in cateva ore), transmite mai mult decat o simpla poveste de magie.

Nu-mi aduc aminte sa fi citit vreo carte de-a lui Francesc Miralles, dar pe Care Santos, asa cum probabil stiti, o citesc de multi ani si-mi place la nebunie. Si nici acest roman nu se abate de la regula. M-a fermecat de la primele pagini.

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” ne spune povestea lui Iris, o femeie de 36 ani care se afla intr-un moment crucial al vietii sale. De curand si-a pierdut parintii intr-un accident si traieste printre amintiri in casa acestora. Singuratatea cu care se confrunta si durerea pe care o simte dupa pierderea celor mai importante persoane din viata ei, o imping in pragul sinuciderii.

Se salveaza in ultima clipa si din acel moment, viata ei capata o alta turnura. La intoarcerea spre casa, vede pentru prima data reclama luminoasa a unei cafenele pe care nu a mai zarit-o pana atunci: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici. Intrigata, intra in cafea si o noua lume i se dezvaluie. Magia incepe sa-si faca prezenta atunci cand il cunoaste pe proprietarul cafenelei si pe Luca, un barbat misterios care se aseaza la masa ei.

Zilele trec si Iris, prin discutiile pe care le are cu Luca, isi da seama de importanta vietii si porneste incet spre indeplinirea viselor sale. In fiecare dupa amiaza este nelipsita din cafenea, unde se pare ca mediul e altfel de fiecare data. Va las mai jos un fragment dintr-una din discutiile lui Iris cu barbatul misterios de care se indragosteste nebuneste.

“Si la fel de reala ca viata insasi. Ne invata ceva despre fericire: o por percepe cu toata intensitatea doar cei care au avut si suisuri, si coborasuri, caci este vorba despre un joc de contraste. Cei care traiesc caldicel, navigand printre emotii moderate, un vor cunoaste nicicand esenta vietii. Asta e invatatura povestii cu putul:uneori trebuie sa atingi fundul prapastiei ca sa intelegi maretia cerului.”

Un alt fragment care imi place la nebunie este cel care urmeaza. Mi-a placut atat de mult, incat mi l-am notat in agenda, sa-l citesc de fiecare data cand simt nevoia.

Nu uita niciodata: orice sentiment isi are si reversul.

Cand te simti nefericit:asta e dovada ca poti fi si fericit. Iar asta e o veste buna.

Cand te simti singur, iti dai seama ce bine ar fi sa fii cu cineva.

Iar asta e o veste buna.

Trebuie sa te doara ceva ca sa apreciezi fericirea de a nu te durea nimic.

Iar asta e o veste buna.

De aceea, nu trebuie sa te temi niciodata de tristete, de singuratate sau de durere. Ele sunt dovada ca exista bucuria, iubirea si linistea.

Iata niste vesti bune.”

Totodata Iris isi aduce aminte de o iubire de-a ei din adolescenta, Olivier. Il reintalneste 20 ani mai tarziu, in timp ce-si indeplineste unul din vise, doar ca de aceasta data, Iris este indragostita de Luca si orice incercare a lui Olivier de a se apropia de ea pare sortita esecului.

O replica pe care am intalnit-o de cateva ori in carte, si care o insoteste pe Iris pe tot parcursul ei spre fericire este si ea de tinut minte: “Cateodata, cainele necunoscut al fericirii imi linge mana, iar eu nu stiu unde am lasat lesa.”

Mi-a placut mult de tot aceasta carte, cred ca cea mai importanta idee pe care mi-a transmis-o este legata de a doua sansa, pe care fiecare om trebuie sa si-o acorde si in acelasi timp sa o ofere si celorlati. Rolul pe care il joaca Luca in viata lui Iris este extrem de important deoarece dincolo de magia pe care i-o ofera, acesta are legatura cu parintii ei. In acelasi timp, si povestea sa de viata este una induiosatoare.

Tot cu ocazia trioului format din Iris, Luca si Olivier am aflat si ce este un haiku, un elemente care mi s-a parut extrem de interesant: “…un haiku e compus din trei versuri scurte care capteaza un anumit moment. Acest gen poetic e atent la detaliile cotidiene, fie din natura, fie din ambianta urbana a poetului. De asemenea, poate reda o emotie sau o stare sufleteasca concreta.”

Va recomand aceasta carte, mai ales daca treceti printr-un moment mai dificil, cred ca poate avea o influenta pozitiva asupra voastra. Mie mi-a dat o stare de bine, ca o speranta.

[Top]