Jane Eyre – Charlotte Bronte

Titlu in romana: Jane Eyre

Titlu in engleza: Jane Eyre

Autor:  Charlotte Bronte

Apariție: 16 octombrie 1847

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

In ultimii ani nu am prea citit clasici, desi imi doream dar parca nu gaseam niciodata momentul potrivit. Asa ca am profitat de provocarea lansata pe un grup de Facebook (Lorelei’s Book Club) in luna septembrie, si am citit aceasta carte care reprezinta una din cele mai recomandate romane clasice.

In liceu am citit o varianta mai scurta a acestui volum, in limba engleza asa ca stiam ce voi gasi intre paginile ei. Dar asta nu a insemnat ca nu m-am putut bucura de aceasta poveste.

La inceput, o cunoastem pe Jane ca o fetita de 10 ani, orfana, care a ajuns sa locuiasca cu matusa ei, doamna Reed, care dupa moartea sotului ei se poarta foarte urat cu copilul si face o multime de diferente intre ea si copii ei. Vedem cat de urat se poarta ceilalti copii cu ea, iar cand se apara tot ea este pedepsita. Curand ajunge la o scoala pentru fetite orfane, unde nu o duce mai bine dar cel putin nu mai este la fel de chinuita ca in casa matusii sale.

M-a impresionat prietenia pe care o are cu una din celelalte fetite, Helen Burns. Jane Eyre simte pentru Helen afectiune, tandrete si respect si amintirea acesteia va fi cu ea intotdeauna.

La implinirea varstei de optsprezece ani, protagonista noastra devine profesoara  chiar in orfelinatul unde a crescut si curand paraseste institutia si ajunge in casa domnului Rochester Edward ca si guvernanta a micutei Adele. De-aici inainte viata ei capata un alt sens.

Nu m-am atasat prea mult de nici un personaj, majoritatea fiindu-mi chiar antipatice: de la matusa si copii acesteia pana la insusi Dl Rochester sau John Rivers, acesta din urma parandu-mi lunatic. Singurul personaj care m-a intrigat si m-a atras, care m-a facut curioasa a fost Helen Burns.

M-a amuzat teribil o scena dintre Jane si domnul Rochester, cand barbatul recunoaste ca vrea sa se casatoreasca, iar fata ii marturiseste ca isi doreste sa paraseasca casa cand asta se va intampla. Rochester ii spune: “O sa te cocoti pe piramidele din Egipt” si ii cere banii inapoi, atunci cand Jane ii spune ca va da un anunt pt a-si cauta un nou loc.

Charlotte Bronte nu e degeaba preferata multora dintre cititori. Are un fel deosebit de a scrie si de a aseza o astfel de poveste atragandu-ne in lumea lui Jane Eyre. Finalul este deosebit si va recomand si voua cartea. Cred ca face parte dintre romanele pe care trebuie neaparat sa le citim cel putin o data in viata.

Pecetea mortii – Veronica Roth

Titlu in romana: Pecetea mortii

Titlu in engleza: Carve the mark

Autor:  Veronica Roth

Apariție: 17 ianuarie 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Pecetea mortii este una dintre cele mai misterioase carti pe care le am in biblioteca mea. Copertile nu contin nici un indiciu despre ce ar putea fi cartea, dar prin design te atrag si te fac sa iti doresti sa-i rasfoiesti paginile.

La fel ca in seria Divergent, Veronica Roth ne introduce intr-o lume fantastica dar de aceasta data doza de magie predomina povestea. Actiunea are loc pe diverse planete, iar personajele sunt care mai de care mai fermecate: intalnim oracoli, oameni care nu simt durere, oameni care provoaca durere si o simt mai mult decat alte persoane.

Personajele principale pe care le insotim in calatoria prin paginile cartii sunt Cyra si Akos. Cyra are darul de a provoca durere celorlalti doar la simpla atingere a lor, ceea ce o face sa se tina cat mai departe de oameni. In plus, poarta in suflet povara durerii pe care o provoaca si tot ceea ce  poate face cu puterea ei. Akos este unul din cei doi fii ai unuia dintre oracolii din Thuvhe. Fiecare dintre cei doi frati au un destin pe care mama lor il cunoaste dar pe care nu doreste sa il impartaseasca. Doar ca oameni extrem de periculosi afla destinul lor si lupta spre putere porneste, lasand in urma o multime de victime si scotand la iveala la fel de multe secrete.

Universul creat de Veronica Roth este extrem de complicat de inteles de la inceput, avem parte de o multime de rasturnari de situatie mai ales in cea de-a doua parte a cartii, pentru ca prima parte a cartii ne ofera sansa de a cunoaste personajele si care este momentul izbucnirii intregii aventuri.

Nu am stiut la ce sa ma astept de la acesta carte, am luat-o ca atare, m-a plictisit in prima parte mai ales din cauza tuturor termenilor fantastici folositi si pentru ca actiunea este extrem de liniara, dar cea de-a doua parte a fost mult mai interesanta. Se formeaza o legatura frumoasa intre Akos si Cyra, iar capitolele sunt impartite intre cele doua personaje, dandu-ne ocazia sa cunostem povestea din punctul amandurora de vedere.

Apreciez ca acesta carte nu e doar o poveste de dragoste, ba chiar iubirea e cred ca ultimul subiect tratat. Aflam mai degraba detalii despre razboiul dintre thuvesiti si shoteti, despre cele 10 planete, despre destine si implinirea lor, despre lupta pentru putere, cum e viata pe fiecare planeta si ce don predomina pe fiecare. Cred ca autoarea a preferat sa dea atat de multe detalii inca de la inceput pentru a exploata mai bine urmatoarele volume, intrucat stim ca va fi vorba despre o serie dar, pentru moment nu am detalii despre aparitia urmatorului volum.

Trebuie sa mentionez ca cele mai antipatice personaje din aceasta carte sunt fratele lui Akos si fratele Cyrei. Daca de la inceput ma asteptam ca fratele Cyrei sa-mi fie antipatic, de la fratele lui Akos nu ma asteptam sa aiba acel parcurs. Nu va dau mai multe detalii ci va invit sa ii descoperiti pe fiecare in parte si sa-mi impartasiti parerea voastra despre ei.

Va recomand cartea daca va plac seriile fantastice, daca va place cum scrie Veronica Roth si chiar daca ati fost dezamagiti de seria Divergentpentru ca Pecetea mortii este diferita. Porniti in aventura alaturi de Cyra si Akos!