Jumatate de viata – Care Santos

Titlu in romana: Jumătate de viață

Titlu in spaniolă: Media vida

Autor: Care Santos

Apariție: februarie 2017

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Jumătate de viață este cel mai recent roman al lui Care Santos tradus la noi și nu l-am putut rata. Am fost la lansare, apoi am așezat frumos cartea în biblioteca mea, alături de suratele sale,  până în ziua când m-am hotărât să o citesc. Mi-a plăcut atât de atre și am fost atât de captivată încât nu m-am lăsat până nu am terminat-o, chiar în aceeași zi în care am început-o.

Aceasta ne prezintă întâi de toate o întâmplare din anul 1950 când cinci fete joacă, în timpul nopții, “adevăr  sau provocare” sau așa cum îl numesc ele, “jocul cu gajuri”. Va fi ultima noapte petrecută acolo, împreună, întrucât gemenele Viñó, Olga și Marta, urmează să părăsească internatul a doua zi. Jocul lor, condus de grăsuța Olga, se va termina așa cum niciuna dintre ele nu ar fi bănuit.

Treizeci de ani mai târziu, viața le aduce din nou împreună pe Olga, Marta, Lolita, Nina și Julia. Vor organiza o cină pentru a se pune la curent cu tot ceea ce s-a întâmplat în viața lor în ultimii ani. Vor ieși la suprafață secrete, sentimente și cuvinte nespuse la momentul potrivit.

Este o poveste fascinantă, bine construită, misterioasă, care te ține cu sufletul la gură, pentru că cititorii, dar și o parte dintre personaje vor afla adevărul abia la final. Si credeți-mă că va fi unul pe care nici nu îl bănuiți.

Cunoaștem poveștile de viață ale acestor cinci femei, ale căror destine au avut trasee diferite. Sunt cinci stiluri de viață specifice perioadei în care are loc acțiunea romanului. Dintre toate cinci, preferata mea este Marta, pentru puterea de care dă dovadă și pentru că ne demonstreză că nu e niciodată prea târziu pentru a face ce ne place. De fapt, fiecare dintre cele cinci ar putea fi una dintre noi. Și cred că la asta ar trebui să ne gândim mult atunci când citim Jumătate de viață dar și după ce închidem cartea și o punem la loc în raft.

Acest roman este despre puterea de a merge mai departe și de a-ți face loc într-o lume a bărbaților, este despre rolul femeii, care se schimbă în funcție de dorințele acesteia și de evoluția societății, este despre prietenie, iertare, libertate și dragoste.

Așa cum spuneam și pe Goodreads îndată ce am terminat-o de citit, nu mai știu să spun care este cartea mea preferată dintre toate cele scrise de Care Santos. Mă recucerește cu fiecare nouă apariție și abia aștept să descopăr ce ne mai pregătește.

O recomand pentru că avem atât de multe de învățat din ea și pentru că este o lectură fascinantă, originală, emoționantă și care te face să stai cu sufletul la gură de la început până la ultimul rând.

Lecturi de vara

Mi-aș dori să am suficient timp și curaj să particip la un maraton de lectură dar cum nu mă prea încumet (momentan), am ales o varianta mai ușoară și m-am provocat să mai citesc o parte din cărțile necitite din biblioteca mea dar și cărți ce mi-au trezit interesul.

În lista de mai jos nu veți găsi neapărat noutățile verii ci mai degrabă continuări ale unor serii începute anul trecut și anul acesta, serii faimoase pe care eu încă nu le-am citit, cărți fantasy și distopii dar și o carte de non ficțiune.

Iată despre ce este vorba:

  • Seria Jocurile foameide Suzanne Collins pe care  nu am citit-o deși am vrut, dar nu am văzut nici filmele și nici nu am de gând să le văd până nu reușesc să termin întreaga serie. Dacă nu reușesc să citesc toate  cele 3 cărți anul acesta, măcar una în acestă vară.
  • Bibliotecara de la Auschwitz de Antonio G. Iturbe – nu este prima dată când includ acest roman într-un reading challenge, dar sper ca de această dată să mă țin de treabă.

  • Viață după viață de Kate Atkinson este o carte pe care am cumpărat-o de la Bookfest 2018 și care mi-a atras atenția atunci. Pare extrem de interesantă.

  • Caraval de Stephanie Garber – o altă carte pe care o am de ceva timp în bibliotecă și pe care m-am hotărât să o citesc în sfârșit.

  • Orașul pustiu de Ransom Riggs, este al doilea volum al seriei Miss Peregrine și îmi doresc să aflu ce s-a îmtâmplat cu protagoniștii noștri.

  • Jumătate de viață  de Care Santos – dupa cum puteți observa, pătrățelul din dreptul acesti cărți este colorat, ceea ce înseamnă că am citit-o deja. Ceea ce vă pot menționa deocamdată este că am început-o dimineața pe la 11 și până seara a fost gata (are vreo 300 și un pic de pagini). Mi-a plăcut atât de mult și m-a prins atât de tare încât categoric o recomand pentru vara asta.

  • Orașul oaselor  de Cassandra Clare. Primul volum al seriei Instrumente mortale se află și el în biblioteca mea și deșl poate că nu mai sunt la vârsta la care să ma prindă foarte tare, sunt curioasă și vreau să văd ce impresie îmi va lăsa. Știu că este o serie foarte iubită și m-am săturat să se vorbească despre personaje și eu să nu știu despre cine este vorba 🙂

  • Silozul. Începuturile de Hugh Howey este cel de-al doilea volum al seriei Silozul. Pe primul l-am terminat de lecturat în urmă cu câteva săptămâni și mi-a plăcut tare mult.

  • Oryx și Crake de Margaret Atwood. Prima dată m-a atras autoarea, apoi descrierea. Daca-i la fel de bună ca Povestea slujitoarei o va urma curând și cel de-al doilea volum.

  • Adunarea umbrelor de V.E. Schwab este și ea a doua carte din seria Culorile magiei. Mi-a plăcut extrem de mult primul volum și m-am bucurat atunci când am văzut că a apărut și cel de-al doilea volum în limba română.

  • Sapiens. Scurtă istorie a omenirii de Yuval Noah Harari este singura carte de non fincțiune din lista mea. Sper să am timp să o răsfoiesc.

  • Crucea de foc de Diana Gabaldon este cel de-al cincilea volum al seriei Călătoarea și pentru că nu mai citisem de ceva timp continuarea aventurilor lui Jamie și Clare, am adăugat-o la finalul listei. De altfel, deja o citesc.

Îmi dau seama că sunt destul de multe cărți și nu-s deloc scurte, dar voi încerca să citesc cât mai multe dintre ele. Voi ce vreți să citiți în acestă vară?

Jpeg

Book haul si ce am mai citit Q1 2018

Anul acesta imi doresc sa continui seria de articole trimestriale cu rezumatul cartilor citite si cumparate la fiecare trei luni. Si cum prima parte a anului a trecut foarte repede, iata ca a sosit momentul primei retrospective a lui 2018. Si doar aruncand o privire asupra titlurilor ce au facut parte din lista mea de lecturi, pot sa afirm ca thrillerele au predominat.

Ce am citit:

In primele zile ale lunii ianuarie am terminat de citit ¨Tobele toamnei¨ cel de-al patrulea volum al seriei Calatoarea de Diana Gabaldon. A urmat ¨Ruta subterana¨ de Colson Whitehead pe care am primit-o de la Libris. Luna ianuarie nu a fost prea productiva si scurta lista de lecturi a fost incheiata de ¨Castelul din nori s-a sfaramat¨ (#3 Millenium) de Stieg Larsson si ¨Fata dinainte¨ de J.P. Delaney.

In luna februarie am capatat mai mult timp liber si astfel m-am putut bucurat de mai multe carti: am continuat cu volumul patru din Millenium ¨Prizoniera in panza de paianjen¨ de David Lagercrantz si volumul 5 ¨Dintre pentru dinte¨ de acelasi autor, care a continuat seria inceputa de Stieg Larsson. Am continuat cu ¨Cenusa Angelei: o copilarie irlandeza¨ de Frank McCourt si cu ¨Splendida cetate a celor o mie de sori¨ de Khaled Hosseini si am terminat luna cu ¨El día que se perdió la cordura¨ de Javier Castillo si ¨Un sir infinit de testoase¨ de John Green, un roman atat de laudat in ultima vreme.

Martie a sosit cu zapezi, si eu am citit o carte pe masura: ¨Printesa gheturilor¨  de Camilla Läckberg. O noutate pentru mine a fost reprezentata de primul roman grafic pe care mi l-am cumparat: ¨Persepolis¨ volumul I de Marjane Satrapi. Am citit si cele doua carti primite de la Libris in prima luna a primaverii: ¨Partea intunecata a magiei¨ de V.E. Schwab pe care mi-am dorit-o din suflet si care nu m-a dezamagit, si ¨Iubita locotenentului francez¨ de John Fowles. Pentru cea de-a doua tura de zapada, am continuat cu ¨Sacrificiul din miezul iernii¨ de Mons Kallentoft. Spre finalul lunii, m-am bucurat de doua carti extrem de interesante: ¨Se numea Sarah¨de Tatiana de Rosnay si ¨Castelul de sticla¨ de Jeannette Walls.

Carti noi in biblioteca mea

Pentru inceputul acestui an mi-am dorit sa incep sa citesc mai multe carti din biblioteca mea inainte de a cumpara altele noi. M-am tinut cu greu de aceasta pseudo provocare pe care mi-am impus-o, in asteptarea titlurilor pe care mi le doresc.

Asadar, in luna ianuarie am cumparat de pe Emag trei carti: ¨Un sir infinit de testaose¨ de John Green, ¨Castelul de sticla¨  de Jeannette Walls si ¨Vremuri second-hand¨ de Svetlana Aleksievici. La acestea am primit cadou cartea ¨Amo(u)r¨ de Maxim Crocer. Tot in prima luna a lui 2018 am primit de la Libris cartea ¨Cenusa Angelei: o copilarie irlandeza¨ de Frank McCourt.

In februarie, cei de la Libris mi+au trimis doua carti: ¨Iubita locotenentului francez¨ de John Fowles si ¨Partea intunecata a magiei¨ de V.E. Schwab. Tot atunci mi-am cumparat din nou de pe Emag primul meu roman grafic ¨Persepolis¨ in doua volume, de Marjane Satrapi, ¨Sapiens Scurta istorie a omenirii¨ de Yuval Noah Harari si ¨Femeia-cameleon¨ de Taylor Stevens.

In martie mi-am cumparat doar o carte, la lansarea careia am participat pe 1 martie. Este vorba despre ¨Jumatate de viata¨ de Care Santos.

Voi ce carti ati citit si v-ati cumparat pana acum in 2018?

 

Cele mai frumoase carti citite in 2017

Mai sunt doar cateva zile pana vine 2018 si vreau sa impart cu voi cele mai frumoase carti citite anul acesta, asa cum am facut si anul trecut. Si tot de cateva zile Goodreads mi-a facut un rezumat a ceea ce am lecturat.

De data aceasta am impartit in categorii cele mai frumoase carti citite anul acesta, dar mi-a fost la fel de greu sa aleg, ca si anul trecut. Am constatat ca desi avem impresia ca am dat mai putine note de 5, m-am inselat. Cred ca peste 30 din cele 88 de carti citite au o asemenea nota. M-am pus pe taiat titluri si am aplicat un fel de metoda Konmari dar fara succes. Ordinea este aleatorie.v

Thrillere sau cartile care nu-s pentru stomacul tuturor.

  • Jocul lui Gerald – Stephen King. 

    Prima carte a autorului pe care am citit-o si care m-a facut sa ma indragostesc de stilul sau. In plus are si ecranizare, una destul de buna daca ar fi sa ma intrebi pe mine. Dar nici nu se putea altfel cu o astfel de carte. Recenzia ei o puteti gasi aici. Am primit o multime de recomandari legate de Cimitirul animalelor si o voi include pe lista mea pentru anul urmator.

  • Locuri intunecate – Gillian Flynn.

    Tocmai am terminat-o de citit de doar cateva zile si mi se pare geniala! am vanat-o cateva luni si mi-era putin teama ca nu o sa se ridice la inaltimea asteptarilor, dar efectiv autoarea este si ea printre cei mai buni scriitori de acest gen, din punctul meu de vedere. Efectiv nu mi-am dat seama cine a fost vinovatul! Si trebuie sa va spun ca autoarea mai are un titlu printre favoritele de anul acesta.

  • Fata din Brooklyn – Guillaume Musso.

    Ceva mai soft de aceasta data. Acest roman te tine cu sufletul la gura pana la final iar modul in care a fost construit inceputul iti trezeste interesul inca de la primele pagini. Recenzia aici.

  • Cariera malefica (#3 Cormoran Strike) – Robert Galbraith.

    Trisez putin incluzand aceasta carte aici, deoarece face parte dintr-o serie si ar trebui sa o mentionez acolo dar, subiectul m-a facut sa aleg sa o pun aici. Trebuie sa va spun de asemenea ca ar trebui sa cititi intreaga serie dedicata lui Cormoran Strike. Si ca sa va conving o sa va mai spun ca Robert Galbraith este pseudonimul lui J.K. Rowling (daca nu stiati deja). Recenzia acestui volum o puteti gasi aici, si pentru partea I si a IIa a seriei aici si aici.

  • Obiecte ascutite – Gillian Flynn.

    Asa cum spuneam si mai sus, mai am o carte a autoarei inclusa in acest top si asta pentru ca mi-a fost imposibil sa aleg intre cele doua titluri ale acesteia. Recenzia obiectelor ascutite se afla aici.

  • Barbati care urasc femeile (#1 Millenium) – Stieg Larsson.

    Inca o trisare pentru includerea acestui titlu in aceast categorie, dar am facut-o pentru ca romanele seriei Millenium se pot citi si separat, din punctul meu de vedere. Stieg Larsson a devenit la fel ca si Stephen King, un clasic al thrillerelor si desi nu am terminat de citit intregul roman (am facut rost de varianta impartita in doua parti), mi-a placut atat de mult pana acum incat categoric trebuie sa faca parte din lecturile preferate ale acestui an.

Lecturi obligatorii

  • Fahrenheit 451 – Ray Bradbury.

    Nu a primit neaparat 5/5 ci mai degraba un 4/5 pentru ca mi se pare ca a fost prea scurta si la subiect, dar cartea are o tema extrem de faina si de interesanta. Indicii? E cu pompieri, dar nu unii care sting focul ci unii care-l aprind.

  • Colectionarul – John Fowles.

    Acest roman te va tulbura, pot sa garantez. John Fowles ne arata pana unde poate ajunge o minte bolnava. Recenzia aici.

  • Ferma animalelor – George Orwell.

    Nu este despre ferma din Guvernul Romaniei din zilele astea, dar nu degeaba li s-a facut unora cadou aceasta carte. Si daca nu ati citit-o trebuie sa o faceti! Reflecta foarte bine unde se poate ajunge si unde ne aflam noi acum, in ciuda faptului ca a fost scris in 1945. Recenzia aici.

  • Povestea slujtoarei – Margaret Atwood.

    Chiar stiu oameni care nu au putut vedea serialul si categoric nu pot citi cartea si inteleg ca ideea ii oripileaza. Pe mine mai degraba ma ingrijoreaza pentru ca am impresia ca spune mai mult din realitate si poate viitor decat vrem sa credem. Recenzia.

Serii

  • Regina Rosie (#1 Regina Rosie) – Victoria Aveyard.

    O vom cunoaste pe fetita cu fulgerele, cea care va rasturna societatea impartita intre argintii si rosii, intre puternici si slabi, intre conducatori si condusi. Mi-era dor de o carte asa, si cum am mentionat si in recenzie, daca v-au placut eroinele din Delirium, Cronicile Lunare sau Divergent, va veti indragosti si de Mare Barrow.

  • Iuresul sabiilor si Festinul ciorilor (#3 si #4 Un cantec de gheata si foc) – George R.R. Martin.

    Nu puteau sa lipseasca aceste carti nici din topul anului acesta. Nu va lasati descurajati de marimea cartilor sau de faptul ca ati vazut serialul. Merita! Si la fel cum ii spuneam cuiva pe Facebook zilele trecute, nici eu nu intelegeam ce vede toata lumea la serial&carti, pana nu am citit si pana nu am vazut serialul. Dar este mult prea bine construita lumea din cartile astea ca sa o ratezi.

  • Defecti (#1 Defecti) – Cecelia Ahern.

    Da, Cecelia Ahern s-a apucat de serii young adult. Si chiar de unora nu le place, mie mi-a placut atat de mult incat imediat am pus mana si pe volumul doi. E chiar o poveste din care avem ce invata. Recenzia aici.

  • Trei coroane intunecate (#1 Trei coroane intunecate) – Kendare Blake.

    S-ar putea ca primele 50-100 de pagini sa nu vi se para deloc extraordinare. Dar stiti cand devine super? In ultimele 10 pagini. DA! Finalul m-a lasat masca, si desi am avut tendinta de a-mi contura o parere similara, nu m-a dus gandul chiar pana acolo. Imediat am cautat volumul doi, care nu aparuse inca. A aparut intre timp dar deocamdata nu este tradus in limba romana. Recenzia aici.

  • Jocul coroanei (#1 Jocul coroanei) – Evelyn Skye.

    Una din cele mai bune serii pe care le-am citit vreodata. Da, are trio amoros, dar nu intr-acolo mi se pare ca se centreaza povestea. Actiunea se petrece in Rusia si e fascinant. Iar volumul doi a aparut deja si la noi si se numeste Destinul coroanei.

  • Regina adevarata (#1 Regina tinutului Tearling) – Erika Johansen.

    Este cea mai recenta serie pe care am inceput-o si imi place mult de tot, intr-atat incat nu stiu daca voi mai astepta sa apara volumul doi si in limba romana. Povestea mi se pare una originala si intriganta.

  • Outlander (#1 Outlander) – Diana Gabaldon.

    In realitate sunt pe la volumul 4 al seriei, dar cred ca primul volum este cel care mi-a ramas cel mai aproape pana acum. Pentru cei care nu stiu nimic despre seria asta: Claire calatoreste in timp. Daca va pasioneaza subiectul, istoria si va plac povestile de dragoste o sa iubiti si seria aceasta. Recenziile: volumul 1, volumul 2, volumul 3.

Non fictiune

  • Arsa de vie – Souad. Titlul este unul sugestiv, nu? Povestea este una cat se poate de reala si dincolo de asta, cartea este despre puterea de a lupta si despre cum e viata in unele colturi de lume. Recenzia aici.
  • Soldatii de zinc – Svetlana Aleksievici.

    Autoarea este una dintre preferatele mele in ceea ce priveste bucati de istorie si carti de non fictiune. Fiecare carte a ei are un subiect diferit dar la fel de important. In acest roman Svetlana Aleksievici aduce in prim plan marturii cutremuratoare ale victimelor unui razboi despre care eu nu stiam. Recenzia aici.

  • Auschwitz. Alive 70 de ani coord. Romeo Couti.

    O carte despre care stiu prea putini oameni, dar care reuneste marturii ale catorva dintre supravietuitorii holocaustului. Asa cum am mai spus-o, mi se pare important sa citim astfel de carti pentru a incerca sa intelegem ceea ce s-a intamplat si sa facem tot ce putem pentru a nu se repeta greselile.  Recenzia aici.

  • Un baiat pe lista lui Schindler – Leon Leyson.

    Un alt supravietuitor al dezastrului nazist si-a pus pe hartie povestea. O carte scurta, dar pe care nu o poti uita usor. Recenzia aici.

  • Lista lui Schindler – Thomas Keneally.

    Povestea reala a omului care a reusit sa salveze evrei riscand totul. Am auzit ca are si ecranizare.

Restul – diverse

  • O mare de lacrimi – Ruta Sepetys.

    Fictiune istorica ce ne spune povestea cutremuratoare a celei mai mari tragedii maritime din istorie. Recenzia aici.

  • Ultima scrisoare de dragoste – Jojo Moyes.

    Cea mai frumoasa carte de dragoste pe care am citit-o anul acesta. Au fost cateva titluri deosebite, mai ales in prima parte a anului dar aceasta a castigat. Recenzia aici.

  • Circul noptii – Erin Morgenstern.

    Cel mai plin de magie roman al anului. Recenzia aici.

  • Toate acele locuri minunate – Jennifer Niven.

    Cred ca e o carte pe care o iubesti sau o urasti. Stiti cum sunt notele pe Goodreads? Are fie o stea fie cinci stele. Dar sunt mai multe de cinci, deoarece media este 4.19.  “O emoţionantă poveste de dragoste despre o fată care învaţă să trăiască de la un băiat care vrea să moară.” Recenzia aici.

  • Pofta de ciocolata – Care Santos.

    Iar trisez putin, deoarece aceasta carte a fost printre ultimele, sau chiar ultima pe care am citit-o la final de decembrie 2016 dar nu am mai apucat sa o includ in articolul de anul trecut. Ce poate fi mai bun decat ciocolata bauta dintr-o ciocolatiera si povestile a trei femei din trei epoci diferite? Recenzia aici.

Inchei aici aceasta lista si va invit sa-mi spuneti si voi care au fost preferatele voastre de anul acesta.

Diamante azul – Care Santos

Titlu in spaniola: Diamante azul

Autor:  Care Santos

Apariție: 27 Octombrie 2015

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Imi pare ca ¨Diamante azul¨este singura carte scris de Care Santos pe care am inteles-o cel mai putin. Finalul insa a salvat-o, sau mai degraba m-a salvat pe mine de la a considera lectura aproape de un dezastru, mai mult datorita sau din cauza perioadei in care am ales sa o citesc.

Povestea in sine este extrem de interesanta si pastreaza o serie de elemente cu care Care Santos deja ne-a obisnuit: intoarcerea in timp in 3 epoci diferite: jumatatea secolului XX, a secolului XIX si inceputul secolului XVIII. Insa spre deosebite de ¨Pofta pentru ciocolata¨ de exemplu, de aceasta data povestile alterneaza, secolul se schimba de la un capitol la altul si asta mi-a creat o intreaga nebunie in cap.

Familia in jurul careia se contureaza intreaga carte este Pujola, si din cate am aflat ar fi vorba chiar despre povestea familiei autoarei. Fascinant, nu? Teresa Pujola este chiar bunica lui Care.

Lectura nu este totusi prea usoara, aceasta carte necesita timp si multa atentie din punctul meu de vedere. Din ce am mai citit, unii compara stilul din aceasta carte cu cel din ¨Incaperi ferecate¨ dar mie mi se pare mult mai greoi acesta.

Cunoastem o serie de personaje extrem de interesante, incepand cu Teresa Pujola si Teresa Marques si continuand cu Silvestre Pujola, Florian Pujola si Margarita Gomis, aceasta din urma fiind cea mai nesuferita femeie despre care am citit vreodata. Este extrem de enervanta, si cred ca autoarea a facut o treaba excelenta cu ea, deoarece pare destul de greu sa creezi un astfel de personaj. Nu de putine ori mi-am dorit ca Florian sa fie mai dur cu ea, sa nu o lase asa de capul ei, cu ideile ei. Cred ca atat fetele cat si Teresa Marques ar fi avut un alt destin de-ar fi fost asa. Seria pesonajelor este completata de profesorul de muzica, de laptar si chiar de pisica cu numele Pisica.

Ceea ce condimenteaza intreaga carte sunt intrigile, atat de reale si pe care le putem intalni si noi in viata de zi cu zi, in istoria familiilor noastre.

Spre sfarsitul cartii toate intamplarile din fiecare perioada se leaga intre ele si poti avea o imagine de ansamblu a ceea ce s-a intamplat, intrucat atunci cand citesti doar bucatele din trecut iti e greu sa iti imaginezi ce s-a intamplat. Cred ca e un mod extrem de curios de a scrie un roman dar si greu.

Daca va fascineaza povestile de viata ale familiilor, va recomand aceasta carte si va invit sa descoperiti cine este acest diamant albastru al intregului roman.

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici – Care Santos si Francesc Miralles

Titlu in romana: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici

Titlu in spaniola: El mejor lugar del mundo es aquí mismo

Autor:  Care Santos si Francesc Miralles

Apariție: 2008

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

La sfarsitul lunii martie am primit de la cei de la Libris cartea „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” scris de Care Santos si Francesc Miralles in 2008 si recent lansata in Romania.

Aceasta carte face parte din categoria fictiune, si desi e scrisa intr-un mod simplu, usor de citit, are putine pagini si un scris foarte mare (eu am citit-o in cateva ore), transmite mai mult decat o simpla poveste de magie.

Nu-mi aduc aminte sa fi citit vreo carte de-a lui Francesc Miralles, dar pe Care Santos, asa cum probabil stiti, o citesc de multi ani si-mi place la nebunie. Si nici acest roman nu se abate de la regula. M-a fermecat de la primele pagini.

Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” ne spune povestea lui Iris, o femeie de 36 ani care se afla intr-un moment crucial al vietii sale. De curand si-a pierdut parintii intr-un accident si traieste printre amintiri in casa acestora. Singuratatea cu care se confrunta si durerea pe care o simte dupa pierderea celor mai importante persoane din viata ei, o imping in pragul sinuciderii.

Se salveaza in ultima clipa si din acel moment, viata ei capata o alta turnura. La intoarcerea spre casa, vede pentru prima data reclama luminoasa a unei cafenele pe care nu a mai zarit-o pana atunci: Cel mai frumos loc din lume e chiar aici. Intrigata, intra in cafea si o noua lume i se dezvaluie. Magia incepe sa-si faca prezenta atunci cand il cunoaste pe proprietarul cafenelei si pe Luca, un barbat misterios care se aseaza la masa ei.

Zilele trec si Iris, prin discutiile pe care le are cu Luca, isi da seama de importanta vietii si porneste incet spre indeplinirea viselor sale. In fiecare dupa amiaza este nelipsita din cafenea, unde se pare ca mediul e altfel de fiecare data. Va las mai jos un fragment dintr-una din discutiile lui Iris cu barbatul misterios de care se indragosteste nebuneste.

“Si la fel de reala ca viata insasi. Ne invata ceva despre fericire: o por percepe cu toata intensitatea doar cei care au avut si suisuri, si coborasuri, caci este vorba despre un joc de contraste. Cei care traiesc caldicel, navigand printre emotii moderate, un vor cunoaste nicicand esenta vietii. Asta e invatatura povestii cu putul:uneori trebuie sa atingi fundul prapastiei ca sa intelegi maretia cerului.”

Un alt fragment care imi place la nebunie este cel care urmeaza. Mi-a placut atat de mult, incat mi l-am notat in agenda, sa-l citesc de fiecare data cand simt nevoia.

Nu uita niciodata: orice sentiment isi are si reversul.

Cand te simti nefericit:asta e dovada ca poti fi si fericit. Iar asta e o veste buna.

Cand te simti singur, iti dai seama ce bine ar fi sa fii cu cineva.

Iar asta e o veste buna.

Trebuie sa te doara ceva ca sa apreciezi fericirea de a nu te durea nimic.

Iar asta e o veste buna.

De aceea, nu trebuie sa te temi niciodata de tristete, de singuratate sau de durere. Ele sunt dovada ca exista bucuria, iubirea si linistea.

Iata niste vesti bune.”

Totodata Iris isi aduce aminte de o iubire de-a ei din adolescenta, Olivier. Il reintalneste 20 ani mai tarziu, in timp ce-si indeplineste unul din vise, doar ca de aceasta data, Iris este indragostita de Luca si orice incercare a lui Olivier de a se apropia de ea pare sortita esecului.

O replica pe care am intalnit-o de cateva ori in carte, si care o insoteste pe Iris pe tot parcursul ei spre fericire este si ea de tinut minte: “Cateodata, cainele necunoscut al fericirii imi linge mana, iar eu nu stiu unde am lasat lesa.”

Mi-a placut mult de tot aceasta carte, cred ca cea mai importanta idee pe care mi-a transmis-o este legata de a doua sansa, pe care fiecare om trebuie sa si-o acorde si in acelasi timp sa o ofere si celorlati. Rolul pe care il joaca Luca in viata lui Iris este extrem de important deoarece dincolo de magia pe care i-o ofera, acesta are legatura cu parintii ei. In acelasi timp, si povestea sa de viata este una induiosatoare.

Tot cu ocazia trioului format din Iris, Luca si Olivier am aflat si ce este un haiku, un elemente care mi s-a parut extrem de interesant: “…un haiku e compus din trei versuri scurte care capteaza un anumit moment. Acest gen poetic e atent la detaliile cotidiene, fie din natura, fie din ambianta urbana a poetului. De asemenea, poate reda o emotie sau o stare sufleteasca concreta.”

Va recomand aceasta carte, mai ales daca treceti printr-un moment mai dificil, cred ca poate avea o influenta pozitiva asupra voastra. Mie mi-a dat o stare de bine, ca o speranta.

Pofta de ciocolata – Care Santos

Titlu in romana: Pofta de ciocolata

Titlu in catalana: Desig de xocolata

Autor: Care Santos

Apariție: 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Acum aproape un an de zile am participat la lansarea oficiala a cartii Pofta de ciocolata, la libraria Humanitas Cismigiu, unde a fost prezenta si autoarea, Care Santos, pe care am avut in sfarsit placerea sa o cunosc, si sa-i spun ca o citesc de la liceu, cartea ei, Te dire quien eres fiind prima carte in spaniola pe care am citit-o. M-am indragostit inca de pe atunci de stilul ei de a scris, si nu am piedut nici o ocazie de a o citi. Asa cum v-am mentionat aici, aici si aici, Care Santos este de departe unul dintre autorii mei preferati, iar la capitolul contemporani spanioli, se bate cu Carlos Ruiz Zafón.

Cartea Pofta de ciocolata care face parte din biblioteca mea s-a transformat intr-o autentica comoara pentru mine, pentru ca autoarea mi-a scris si cateva cuvinte in limba ei materna, pe care si eu o vorbesc: catalana, si mi-a urat sa nu-mi lipseasca niciodata nici ciocolata nici literatura, doua lucruri pe care eu le iubesc enorm.

Pofta de ciocolata ne conduce prin viata a trei femei din epoci diferite, care au in comun doua lucruri: toate trei au locuit in Barcelona, acest minunat oras pe care cu siguranta toti cei care l-au vizitat il iubesc, si o ciocolatiera ce a trecut prin mainile fiecareia dintre protagonistele noastre.

Sara traieste in prezent si face parte dintr-o familie cu mare renume in domeniul ciocolatei, renume pe care ea il duce mai departe cu mandrie. Si-a cunoscut sotul, si pe prietenul cel mai bun al celor doi soti, Oriol Pariot, tocmai la un curs de ciocolata si odata cu prietenia lor a aparut si ciocolatiera in viata lor, in acest mic obiect incapand exact trei cesti de ciocolata.

Aurora a trait in secolul XIX, si a fost fiica unei servitoare ce a murit la nasterea ei. A avut norocul sa fie crescuta in familia pe care o servea mama ei, dar tot pentru a o servi pe fiica acestora, nascuta in aceeasi perioada cu Aurora.

Mariana a trait in secolul XVIII iar sotul ei este cel mai faimos ciocolatier din oras. Acesta a creat si o masina pentru a face ciocolata, o masina care este ravnita de ceilalti ciocolatieri din oras, de catre englezi si de catre francezi.

Povestea este una originala si foarte frumos legata, pentru ca pana la urma sunt 3 povesti separate dar care au acest punct de legatura pe care il descoperi pe masura ce trec paginile. Pentru ca ciocolatiera nu a ajuns intamplator in mainile fiecareia dintre cele trei femei, ci in spatele aventurii se afla povestea ciocolatierei.

Dintre toate cele trei povesti, cea a Sarei m-a atras cel mai mult si mi s-a parut cea mai interesanta si intriganta. Rolul foarte important pe care il are Oriol in viata ei si a sotului ei a fost punctul culminant pentru mine si implicarea ciocolatierei in acest amestec de intrigi ofera si deznodamantul, dupa ce tot ea ne-a oferit inceputul.

¨… ai cumparat un obiect incarcat de povesti. Daca-ti apleci urechea, vei putea sa le-asculti, sunt sigur. E clar ca tu esti omul pe care il asteptam de douazeci si cinci de ani. Zic eu ca lucrurile se-ntampla cum si cand trebuie sa se-ntample, nici o secunda mai devreme¨.

Trebuie sa cititi aceasta frumoasa carte, insotiti sau nu de o ciocolata calda si incalziti de razele soarelui de primavara. Va fi savuroasa, va garantez!

Cele mai frumoase carti citite in 2016

Pentru ca se apropie sfarsitul de an si Goodreads mi-a creat deja raportul cu tot ce am citit anul acesta, pe care il puteti vedea accesand linkul acesta, m-am gandit sa fac un articol despre cele mai frumoase carti pe care le-am citit eu in anul ce se pregateste de incheiere.

Fiecare din cartile prezentate mai jos, m-au impresionat si mi-au atins o coarda sensibila, chiar de a fost vorba de fantasy sau de carti inspirate din viata reala. Pe acestea din urma o sa le includ oarecum intr-o categorie separata, ca sa fie cifra rotunda. Am ales foarte greu, din cele 67 carti citite si fiecare dintre ele a primit 5/5 pe Goodreads. Ordinea este aleatorie intrucat ar fi fost foarte greu sa fac un top, nu m-as fi putut decide care din ele a fost mai buna ca alta.

  1. Incaperi ferecate de Care Santos – am citit cartea in ianuarie, intr-o saptamana si trebuie sa recunosc ca am fost inca o data fermecata de Care. Pur si simplu combinatia de istorie, Barcelona si mister m-a cucerit iremediabil. Recenzia cartii o puteti vedea dand click aici. Chiar acum 2-3 zile ma intreba Alexandra (profa mea de suedeza) despre cartea asta, caci isi dorea sa o cumpere si nu o gasea nicaieri si am facut si eu un search pe internet, de pe unde mai cumpar eu carti si nu reusesc sa o gasesc. Pare ca a disparut in mod misterios, asa ca daca cineva stie unde putem gasi cartea, il rog sa imi spuna si mie. Pana una alta, cei care au Bookster la job, o pot imprumuta de acolo, sigur este.
  2. Trenul orfanilode Christina Baker Kline – odata cu venirea primaverii am citit o gramada de carti frumoase. Aceasta este o poveste mai trista, daca ma intrebati pe mine, dar mai multe puteti afla citind recenzia. Christina Baker Kline a creat aceasta impresionanta carte plecand de la fapte reale: trenul orfanilor chiar a existat in SUA, in perioada cuprinsa intre 1854 si 1929 si calatorea din oras in oras, plin cu copii ce asteptau sa fie infiati si crescuti de o familie, daca aveau noroc, fie sa fie luati si pusi sa munceasca si sa traiasca in conditii greu de imaginat. Cartea poate fi gasita aici.
  3. Proiectul Rosie de Graeme Simsion – asa cum spun si in recenzie  nu am mai ras de mult timp asa de tare citind o carte. Este pur si simplu savuroasa. Don Tillman este extrem de destept si organizat si viata ii este complet data peste cap de Rosie si proiectul Sotia. Putesti gasi cartea aici.
  4. Fata din trenFata din tren de Paula Hawkins – m-a tinut cu sufletul la gura de la inceput pana la final, si asta inseamna mai putin de 24 de ore 🙂 Nimic nu-i ceea ce pare e marea lectie a acesti carti. Despre cum mi s-a parut mie puteti afla accesand recenzia si daca doriti sa o cumparati o puteti gasi aici.
  5. Memoriile unei gheise  de Arthur Golden – este o carte inspirata din viata reala a unei gheise desi, nu a fost ocolita de un scandal intre aceasta si autor. Este impresionanta lumea pe care o descoperim: frumoasa dar atat de dura. Mai multe puteti citi in recenzie si o puteti cumpara de aici.
  6. Apa pentru elefanti de Sara Gruen – impreuna cu urmatoarea cartea reprezinta cartile lunii mai. Descoperim o lume a circului, despre care eu nu stiam nimic, o poveste de viata deosebita care fara elefantica nu ar fi fost la fel. Mai multe puteti descoperi in recenzie. Cartea poate fi gasita si aici.
  7. Sotia din Paris de Paula McLain – superba poveste de dragoste dintre Ernest Hemingway si prima lui sotie. Recenzia spune mai multe. Cartea poate fi gasita aici.
  8. Teama inteleptului de Patrick Rothfuss – am descoperit acest autor anul acesta si pot spune cu mana pe inima ca e pe acelasi loc cu creatoarea lui Harry Potter, J.K. Rowling. Mentionez aici cel de-al doilea volum al Cronicilor unui ucigas de regi, un volum de nu mai putin de 1248 pagini, pe care l-am citit in aproximativ o luna de zile. Inca nu i-am facut recenzia, dar va aparea curand pe blog. Cartea o puteti gasi la Carturesti, dar are un pret maricel, asa ca daca aveti Bookster la job, o puteti imprumuta de acolo. Sau poate vine Mos Craciun cu cele doua volume din serie…de pana acum 🙂
  9. 1984 de George Orwell – abia am terminat aceasta carte si reactia la cald este de usoara infricosare. In mintea mea, cred ca scenariul este unul care s-a intamplat cu adevarat, si care se poate intampla oricand de acum incolo. Societatea pe care Orwell a creat-o este cea pe care mi se pare adesea ca o regasesc in Romania zilelor noastre. Poate ca pare exagerat ce spun, dar e o carte care pe mine m-a marcat. O puteti lua de aici.
  10. Urzeala Tronurilor de George RR Martin – probabil o carte care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Este vorba despre primul volum din seria Un cantec de gheata si foc. Mi-am facut curaj sa incep si eu monstruozitatile astea de carti, dupa ce m-am hotarat sa vad serialul care m-a cucerit iremediabil, si nici cartile nu se lasa mai prejos, ba chiar sunt mai bune. Sunt deja la prima parte din cel de-al doilea volum, urmeaza sa incep cea de-a doua parte, dar editiile pe care le imprumut eu de la Bookster, au un scris mic mic si cartea e atat de detaliata ca toata treaba merge greu. Sa vedem cat voi reusi sa citesc anul viitor.

Acestea au fost cele 10 carti frumoase pe care le-am citit eu in 2016. Asa cum va spuneam mai sus, avem si o categorie speciala, carti inspirate din vietile oamenilor. Asadar:

  1. Jurnalul Annei Frank de Anne Frank – cartea lunilor februarie si martie, despre care am scris aici. Jurnalul acestei fetite ne arata putin din viata pe care ea si familia ei au fost nevoiti sa o petreaca ascunsi, intre 1942 si 1944 cand au fost descoperiti de nazisti.
  2. Eu sunt Malala de Malala Yousafzai – cred ca nici Malala nu are nevoie de mari prezentari, caci stim cu totii ca ea este fetita care a supravietuit atacului talibanilor si ca, a castigat Premiul Nobel pentru Pace in anul 2014 si este o militanta pentru drepturile fetelor la educatie. Povestea si curajul ei sunt impresionante, asa ca va recomand cartea. Puteti gasi cartea aici.
  3. Dezastrul de la Cernobil de Svetlana Alexsievici – o alta castigatoare a Premiului Nobel, de aceasta data pentru Literatura in anul 2015, Svetlana ne aduce marturii ale supravietuitorilor. Aceasta este si ea o carte cutremde la inceput pana la final, si cu greu imi gasesc cuvintele pentru a exprima sentimentul ce ma incerca atunci cand treceam paginile cartii. Este o carte pe care trebuie sa o cititi. O puteti gasi  aici.

Eu ma opresc aici, dar as fi curioasa sa imi spuneti cateva dintre cartile pe care le-ati citit voi anul acesta si v-au ramas in minte si in suflet si daca vreuna din ele se regaseste si in lista mea.

Aerul pe care il respiri – Care Santos

aerul-pe-care-il-respiriTitlu in spaniola: Aerul pe care il respiri

Titlu original: El aire que respiras

Autor: Care Santos

Apariție: 2013

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Am amanat momentul inceperii lecturii acestei carti pentru ca vroiam sa o savurez cum se cuvine si m-am convins ca momentul potrivit a fost acela al lansarii in Romania al cartii „Pofta de ciocolata” („Desig de xocolata” in catalana orig.), cand am avut ocazia sa o cunosc personal pe autoare, lucru care m-a bucurat enorm. Am mai spus si in alte recenzii cat de mult imi place Care Santos.
S-a vorbit in termeni foarte frumosi despre acest roman si mi-am zis gata, trebuie, asa ca m-am pierdut pret de cateva zile in filele incarcate de istorie catalana ale lui Care Santos. Ce poate fi mai frumos decat o carte despre carti (cel putin pentru mine este un subiect minunat).
Si pentru ca e atat de speciala, nu pot sa trec cu vederea urmatoarele cuvinte de pe insasi coperta romanului, si care au fost puse acolo cu un anume rol, zic eu, pe care nu il pot dezvalui: „ Cartile ne vorbesc… dar nu toata lumea stie sa le asculte!”. As mai adauga „si sa le inteleaga”.
Si de aceasta data Barcelona este orasul in care are loc actiunea cartii. Virginia tocmai a mostenit o afacere de familie, un anticariat pe care i l-a lasat mosternire tatal sau, Antoni Roges. Ea este putin coplesita de toate lucrurile detinute de tatal sau, asa ca ii cere ajutorul unei prietene, devenita scriitoare, atunci cand gaseste o serie de documente care au apartinut unui anume Guillot.
Va fi prietena Virginiei care care va pune cap la cap lucrurile si va scoate la iveala tot ce ascund aceste documente.
Astfel, ne intoarcem in Barcelona secolului XIX, in casa lui Guillot, de unde s-au furat 13 carti foarte importante din punct de vedere al continutului lor. Acestea reprezinta o colectie speciala si disparitia lor nu poate iesi la iveala pentru ca nu se stie cu adevarat despre existenta lor. Viata mai multor personaje din carte va fi strans legata de una dintre cartile din colectia disparuta.
Acest roman are o multime de personaje importante si uneori e dificil de urmarit si de tinut minte toata povestea fiecaruia dintre ele dar, in acelasi timp, da un aspect aparte povestii din „Aerul pe care il respiri”.
Care Santos ne incanta cu acelasi stil frumos de a scrie, ca intotdeauna si acest roman se citeste la fel de usor si cu drag ca si celelalte.

Incaperi ferecate – Care Santos

incaperi-ferecateTitlu in romana: Incaperi ferecate

Titlu original: Habitaciones cerradas

Autor: Care Santos

Apariție: 2011

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Inca de la inceput trebuie sa recunosc ca sunt un fan a lui Care Santos. Pe langa faptul ca e din Spania, tara de care ma leaga niste amintiri extraordinare din adolescenta mea, a fost prima scriitoare a carei carte am citit-o in spaniola, in liceu. Ceva mai tarziu, m-a cucerit iremediabil prin Moartea lui Venus (“La muerte de Venus”), care mi-a dat fiori. Din cate stiu, aceasta nu e tradusa la noi, dar mai multe despre ea puteti citi aici. Ulterior, am citit tot ce am prins in mana scris de catre ea.

Si intr-o zi, a venit randul incaperilor ferecate. Mi-este greu sa exprim in cuvinte ce m-a facut sa simt acest roman. Este extraordinar! Si daca va place Barcelona (si cred ca multi iubesc acest oras), va va placea si mai mult cartea.

Se zice ca acest roman aminteste de “Umbra vantului” de Carlos Ruiz Zafón, despre care am scris aici, si de “Orasul minunilor” de Eduardo Mendoza, pe care nu am apucat sa-l citesc.

Incaperi ferecate ne duce in Barcelona anilor 30, intr-o lume fascinanta, unde-l vom cunoaste pe Amadeo Lax, un renumit pictor al acelor vremuri. Ajungem la el si totodata in acea epoca cu ajutorul Violetei, nepoata lui Amadeo. Aceasta se intoarce in Barcelona, orasul unde s-a nascut, pentru a participa si pentru a se ocupa de cateva renovari la casa ce a apartinut familiei ei.

Odata incepute lucrarile, secretele vor iesi la iveala si vor dezvalui atat adevarata fata a lui Amadeo Lax cat si a sotiei sale, Teresa, a carei disparitie misterioasa imediat dupa nasterea singurului lor copil, ridica multe semne de intrebare cu privire la moralitatea acesteia.

Tot timpul s-a crezut ca Teresa, care era indragostita de Amadeo de cand era doar un copil, a fugit cu cel mai bun prieten al acestuia, Octavio Conde, proprietar al faimoaselor magazine El Siglo. Indurerat, Amadeo a pictat-o pe Teresa pe un intreg perete. Dar ce se ascunde de fapt dincolo de durerea sa?

Incaperi ferecate are de toate: mister, istorie, dragoste, Barcelona. Este foarte bine scrisa si mi-a placut mult ca avem posibilitatea sa cunoastem intreaga istorie a familiei Lax.

Iar implicarea faimoaselor magazine El Siglo, care chiar au existat si chiar au avut sfarsitul pe care  si Care Santos l-a mentionat in cartea sa, m-a facut sa cred ca aceasta poveste poarte fi una reala. M-a tinut tot timpul cu sufletul la gura.

Personajele sunt multe si frumos conturate; printre ele ii avem pe Maria del Roser si pe Rodolfo Lax, strabunicii Violetei, pe Amadeo si Teresa, pe Modesto, baiatul lor, care s-a casatorit cu Valerie si au avut-o pe protagonista noastra, Violeta. Avem parte si de personaje politice ale vremii cum sunt Güell si Macia. Alte doua personaje importante sunt Octavio Conde si Conchita, servitoarea din casa Lax.

Care Santos a creat un roman complex si foarte dificil de scris din punctul meu de vedere, cu un stil ce imbina trecutul si prezentul, cu diverse ramificatii, dar la care nu a lasat intrebari fara raspuns. A reusit in acelasi timp sa creeze o carte care sa te mentina interesat, iar eu nu am putut efectiv sa o scap din mana, si nu de putine ori am ramas cu gura cascata.

Avem si ecranizare, eu inca un am vazut filmul, dar va las mai jos trailerul. Acesta a castigat premiul pentru cel mai bun film in Tokyo la Latin Beat Film Festival.