Carturia

Pentru iubitorii de carti.

Tag: al doilea razboi mondial

Bibliotecara de la Auschwitz – Antonio G. Iturbe

Titlu in romana: Bibliotecara de la Auschwitz

Titlu in spaniolă: La bibliotecaria de Auschwitz

Autor: Antonio G. Iturbe

Apariție: 18 august 2012

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Bibliotecara de la Auschwitz este o poveste tristă în care o cunoaștem pe Dita, în lagărul nazist unde a fost dusă alături de familia ei. Antonio G. Iturbe s-a documentat extrem de bine pentru această carte și a avut ocazia să o cunoască pe adevărata Dita Krauss. Pentru că da, bibliotecara de la Auschwitz chiar există și trăiește și astăzi.

În locul unde fiecare moment putea fi ultimul, Fredy Hirsch a reușit să întemeieze o școală. Dar fiindcă erau interzise cărțile, totul trebuia să se desfășoare în cel mai mare secret. Dita ajunge bibliotecară și se folosește de tot ce poate pentru a ascunde cărțile. Va ajunge să poarte volumele ascunse în niște buzunare pe sub rochie, riscând astfeș oricând să fie prinsă și să-și piardă viața. Dar în ciuda tuturor riscurilor la care este supusă, nu încetează să ne dea o lecție de curaj și putere.

Alături de Dita se mai află și Fredy Hirsch, omul care a pus la cale totul, pentru a putea aduce puțină lumină în sufletele pline de suferință ale oamenilor de la Auschwitz. Pentru el, copii care se bucurau de orele predate de profesorii din blocul 31, sunt totul și ar face orice pentru ei.

Părinții Ditei au reprezentat pentru ea elementele care au ținut-o pe linia de plutire. Tatăl ei a fost cel care i-a făcut cunoștință cu școala și cu cărțile, iar de la mama ei a luat puterea. Și indiferent de piedicile la care a fost supusă, Dita nu a renunțat să creadă în oamenii care i-au fost alături în perioada petrecută la Auschwitz. Pe lângă povestea Ditei, mai cunoaștem și poveștile altor personaje, care se îndrăgostesc în ciuda obstacolelor pe care le au.

Bibliotecara de la Auschwitz este o lecție despre dăruire, despre puterea de a renunța la tine pentru ceilalți, despre curaj, sensibilitate și dragoste. Și așa cum am afirmat de multe ori atunci când am scris despre cărți ce au ca subiect holocaustul, trebuie să nu uităm niciodată ce s-a întâmplat, pentru că am risca să repetăm istoria tristă a acelor ani.

A fost uimitor să o însoțesc pe Dita de la 14 ani până la maturitate și vă recomand și vouă să-i citiți povestea. Unele dintre problemele voastre vor părea mici în comparație cu tragedia pe care au trăit-o victimele naziștilor.

Privighetoarea – Kristin Hannah

Titlu in romana: Privighetoarea

Titlu in engleza: Nightingale

Autor:  Kristin Hannah

Apariție: 8 octombrie 2015

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

În Franța anilor 1939, într-un mic sat numit Carriveau, Vianne Mauriac locuiește alături de soțul ei, Antoine, și de fiica ei, Sophie. Curând bărbatul trebuie să plece pe front și deși femeia nu crede că nemții vor invada țara, aceștia o vor face. Între timp, Isabelle, sora lui Vianne este alungată de la un alt internat dupa ce, în timpul adolescenței a schimbat numeroase internate, din cauza faptului că niciodată nu și-a mai găsit loc în viața sorei sale sau a tatălui, după moartea mamei. Neavând altă opțiune, Isabelle merge la apartamentul tatălui său, în Paris, dar acesta o trimite în Carriveau, la Vianne.

În drumul spre casa sorei sale, Isabelle în cunoaște pe Gaeton și între ei se creează o legătură frumoasă dar la finalul celor câteva ore petrecute împreună, tânăra se trezește singură și părăsită. Ajunge la Vianne și la puțin timp după aceea, în casa acesteia se instalează un comandant german, pe care nu îl pot alunga.

Vianne se vede nevoită să facă o serie de compromisuri pentru a-și putea proteja fiica. Sătulă să nu facă nimic, Isabelle decide să se întoarcă în Paris și să încerce să lupte cu armele pe care le are, nu doar cu naziștii ci și cu încăpățânarea tatălui său. Asta după ce în timpul cât a locuit in sat, a împărțit pliante, punându-și în pericol viața și în același timp punând în pericol viața nepoatei sale și a lui Vianne.

Odată întoarsă în Paris descoperă un nou chip al tatălui său și se împlică într-un grup ce ajută piloții țărilor ce îi atacă pe naziști să scape cu viață. Trece de nenumărate ori Pirineii și se transformă în privighetoarea pe care naziștii o caută cu disperare.

Între timp Vianne vede transformările prin care trec oamenii din Carriveau, dar mai ales vede cum se schimbă fiica ei. Persoane dragi dispar peste noapte și ea nu poate face nimic pentru ei. Comandantul care locuiește în casa ei nu este o persoană atât de ingrozitoare și un fel de atracție apare între ei, ceea ce mie personal mi-a adus aminte de o situație similară cu cea din cartea Fata pe care ai lăsat-o în urmă de Jojo Moyes (cunoscută și sub numele Jertfa iubirii).

Deși a întins coarda, riscând prea mult, am apreciat curajul lui Isabelle și mi-a plăcut caracterul ei. Vianne este un personaj ce mi-a fost puțin antipatic la început. Ea așteaptă ca soțul ei să se întoarcă de la război și să îi rezolve problemele, nefiind conștientă (până la un anumit moment) de gravitatea situației. Există însă un moment în care femeia se schimbă total și de atunci va lupta și ea așa cum va putea, deși de multe ori va trebui să-și sacrifice trupul și sufletul.

Războiul schimbă oamenii și putem vedea asta prin familia formată din Isabelle, Vianne și tatăl lor. Răniți după decesul mamei fetelor, nu au știut să se ajute reciproc și au fost despărțiți de tăcerea ce apusese între ei. Dar au reușit să se regăsească și m-a impresionat gestul pe care tatăl l-a făcut pentru Isabelle.

Privighetoarea este o carte despre sacrificii, război, distrugere, dar și despre speranță și despre puterea iubirii. Este despre curaj și despre oameni care au riscat totul pentru a ajuta alți oameni. Cred că nici nu are sens sa mai menționez că recomand din suflet cartea. M-a impresionat atât de tare încât la final am plâns, lucru care mie nu prea mi se întâmplă.  Și așa cum o spun adesea, avem multe de învățat de la fiecare dintre personajele din carte.

 

[Top]

O mare de lacrimi – Ruta Sepetys

Titlu in romana: O mare de lacrimi

Titlu in engleza: Salt to the sea

Autor: Ruta Sepetys

Apariție: 2 februarie 2016

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Bine cunoscuta Ruta Sepetys ne aduce si de aceasta data in prim plan o poveste extraordinara cu modul ei deosebit de a scrie, care ne-a atras de la primele randuri. La fel ca si ¨Printre tonuri cenusii¨, ¨O mare de lacrimi¨ ne spune o poveste inspirata din realitate, cutremuratoare dar frumoasa in acelasi timp.

Personajele principale sunt patru de aceasta data: Joana, Alfred Frick, Florian Beck si Emilia iar actiunea se petrece in timpul cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Joana este o tanara asistenta medicala, din Lituania, care-si doreste sa se reintalneasca cu familia ei. O intalnim cand face parte dintr-un grup de oameni care incearca sa supravietuiasca si sa ajunga cu bine in Germania. Printre ei o intalnim si pe Ingrid, o fata oarba dar extrem de speciala, un copil pierdut si un batran care-l adopta ca pe nepotul sau si Eva care pare tot timpul nemultumita.

Intr-o zi, grupului li se alatura alte doua persoane: o adolescenta de 15 ani, insarcinata si un soldat. Emilia l-a intalnit pe Florian intr-un moment de cumpana pentru ea si se agata de el pana la final, intrucat il considera salvatorul ei. Florian este extrem de misterios, dar are o poveste de viata din care reiese cat de puternic este de fapt.

Alfred este cel mai ciudatel dintre cei patru protagonisti. Initial nu am inteles prea bine care-i este adevarata poveste, dar pe masura ce treceau paginile l-am inteles si rolul lui este la fel de important ca al celorlalti.

¨O mare de lacrimi¨ ne arata drumul pana la vaporul care ar trebui sa le salveze vietile si care le da speranta. Este vorba despre Wilhelm Gustloff.

Posibil ca numele sa va sune cunoscut. Si daca nu, atunci va spun eu ca numele acestui vas este si el real si acesta, la fel ca si Titanicul sau Louisitania a avut parte de o tragedie. Din pacate cazul nu este aproape deloc cunoscut sau cel putin eu nu auzisem deloc despre ceea ce a fost cea mai mare tragedie maritima din istorie.

In lupta pentru suprematie si putere nu s-a mai tinut cont ca pe vas erau copii, raniti si refugiati. Si din pacate astfel de victime sunt si astazi in aceleasi situatii, tot din cauza dorintei de putere.

¨O mare de lacrimi¨ este o lectie pe care fiecare dintre noi trebuie sa o invete, o carte pe care toti trebuie sa o citim.  O recomand din suflet si ar fi un minunat cadou de Craciun atat pentru adolescenti cat si pentru adulti.

 

[Top]

Un baiat pe lista lui Schindler – Leon Leyson

Titlu in romana: Un baiat pe lista lui Schindler

Titlu in engleza: The boy on the wooden box

Autor:  Leon Leyson

Apariție: 27 august 2013

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

La inceput am crezut ca aceasta carte este fictiune si ca se va asemana cu Baiatul cu pijamalele in dungi dar, pe masura ce o citeam, m-am documentat si am aflat ca este chiar povestea autorului, Leib Lezjon (numele Leon Leyson fiind numele sau american).

Romanele bazate pe istorii adevarate sau inspirate din cel de-al Doilea Razboi Mondial si din Holocaust imi plac mult, deoarece ne dau sansa de a cunoasta bucati din istorie pe care nu le aflam la orele de la scoala. Ele vin in completarea cunostintelor pe care le dobandim mai mult sau mai putin in anii de studiu si consider ca este foarte important sa nu uitam niciodata ce s-a intamplat.

Leon ne prezinta familia sa si tot ce au patimit acestia, cum era viata lor inainte de razboi, cum s-a transformat aceasta in timpul razboiului, cum l-a cunoscut pe Oskar Schindler si ce rol va juca acesta in viata sa. Prin ochii copilului si mai apoi al tanarului Leon vedem si cum a fost viata evreilor dupa eliberarea din lagare, cat de greu le-a fost sa o ia de la inceput si sa-si continue viata dupa toate ororile prin care au trecut si pe care le-au vazut, dupa ce au pierdut oameni dragi.

Un baiat pe lista lui Schidler nu e o carte pe care sa o uiti usor nici daca vrei, pentru ca reprezinta povestea reala de viata a lui Leon, dura, dar cu speranta ca inca mai exista oameni buni, care indiferent de natia careia apartin ii ajuta pe ceilalti. Este o carte pe care o recomand atat tinerilor cat si adultilor pentru ca limbajul nu este unul greoi ci este la indemana tuturor si in plus, nu e o carte cu un numar mare de pagini.

[Top]

La marginea apei – Sara Gruen

Titlu in romana: La marginea apei

Titlu in engleza: At the water´s edge

Autor:  Sara Gruen

Apariție: 31 martie 2015

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

De indata ce am auzit despre acest roman, mi-am dorit sa il citesc din doua motive: pentru ca mai citisem ¨Apa pentru elefanti¨ scrisa de Sara Gruen si mi-a placut foarte mult si datorita locului si perioadei in care se desfasoara actiunea. Libris mi-a oferit aceasta carte din categoria literaturii universale de care m-am bucurat de la prima pana la ultima pagina.

Ellis si Maddie sunt un tipic cuplu bogat, obisnuiti cu toate facilitatile oferite de banii castigati de catre parinti dar pe care nu ii menajeaza de rusinea in fata societatii. Parintii lui Ellis sunt ingrijorati in permanenta de cum se comporta fiul lor in prezenta sotiei acestuia si il rasfata in continuare in ciuda faptului ca este suficient de matur sa-si ia viata in maini.

Intamplarile de la petrecerea din seara de Revelion sunt cireasa de pe tort in relatia si-asa tensionata dintre socrii si tanarul cuplu. Lucrurile degenereaza intr-o cearta mai aprinsa ca oricand si un subiect delicat este pus pe masa: minciuna pusa la cale de tatal lui Ellis referitoare la existenta monstrului din lacul Ness.

Ramasi fara suportul finanaciar din partea familei, tinerii casatoriti si Hank vesnicul prieten prezent intre cei doi pleaca intr-o calatorie tocmai in Europa, traversand Atlanticul intr-o perioada deloc prielnica unei calatorii: in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Maddie nu isi doreste aceasta calatorie dar, decizia a fost deja luata de Hank si Ellis. Cei doi isi doresc sa demonstreze ca monstrul pe care tatal lui Ellis l-a fotografiat chiar exista, reusind sa recastige increderea oamenilor in tatal lui si sa isi recupereze libertatea de a cheltui banii fara probleme.

Momentul cand ajung in Scotia mi-a adus putin aminte de farmecul scotienilor pe care i-am cunoscut in seria Calatoarea de Diana Gabaldon. Personajele erau parca din acelasi tablou si am stiut din primul moment cum se va desfasura povestea lui Maddie in acest frumos peisaj.

Hank si Ellis imi sunt antipatici si am banuit la un moment dat ca intre cei doi ar putea fi mai mult decat o relatie de prietenie, lucru pe care il puteti afla spre finalul romanului. Ellis este un barbat slab, las, manipulator si care i-a mintit pe cei din jur si si-a creat o imagine de victima. Maddie se redescopera si invata tot ce nu a reusit sa invete in anii petrecuti alaturi de Ellis. Personajele mele preferate sunt de departe scotienii. Imi place puterea pe care o au, taria de caracter, indiferent de sunt femei sau barbati.

Va recomand acest roman pentru atmosfera pe care a creat-o Sara Gruen si pentru a descoperi ca speranta unui nou inceput se poate transforma in realitate. Recunosc ca deznodamantul de care va avea parte fiecare dintre personajele noastre nu va fi cel pe care il asteptam, dar fiecare pagina din carte merita citita.

[Top]