Carturia

„Citeşte pentru a deveni mai deştept! Pentru a judeca mai puţin. Pentru a fi mai capabil de a înţelege comportamentul nebun al prietenilor, sau şi mai bine, pe al tău.” – John Waters

Tag: al doilea razboi mondial

Printre tonuri cenusii – Ruta Sepetys

Titlu in romana: Printre tonuri cenusii

Titlu in engleza: Between shades of grey

Autor: Ruta Sepetys

Apariție: 22 martie 2011

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Nu stiu exact sa explic de ce am amanat atat de mult lectura acestui roman. Am fost la lansarea oficiala a ¨Printre tonuri cenusii¨ de Ruta Sepetys prin toamna lui 2016 si am ramas placut surprinsa atat de autoare cat si de subiectul cartii. Acesta din urma este o tema ce-mi atrage atentia din ce in ce mai mult, si am tot citit in ultimul an carti pe aceeasi linie. Imediat dupa lansare am vazut ca toata lumea citea romanul si nu stiu daca are legatura sau nu, dar in acel moment am intrat intr-un fel de blocaj ce nu mi-a permis sa citesc cartea pana de curand.

Protagonista acestui roman este Lina, o fata de 16 ani, din Lituania. Viata ei se va schimba cu totul atunci cand, intr-o noapte de vara din 1941, in miezul noptii ea impreuna cu mama si fratele ei sunt obligati sa paraseasca locuinta familiei, din cauza faptului ca sunt considerati antisovietici. Despre tatal lor nu mai stiu nimic incepand cu acea zi.

Cei trei ajung intr-un vagon al unui tren cu destinatie necunoscuta si traiesc acolo in conditii greu de imaginat, alaturi de oameni pe care nu i-au vazut niciodata. Pe masura ce trenul inainteaza spre destinatie, nu toti oamenii reusesc sa supravietuiasca traiectului. Celor care mor, trupurile le sunt tratate fara mila iar cei care supravietuiesc abia primesc apa si paine. Pe parcursul intregii calatorii avem parte de descrieri a emotiilor si sentimentelor pe care le experimenteaza oamenii in asemenea conditii.

Lina il cunoaste pe Andrius, un baiat care datorita mamei lui a ramas in vagonul lor. Intr-una din opririle trenului, Andrius reuseste sa faca rost de ceva informatii despre tatal Linei si incepand din acel moment Lina se foloseste de talentul ei, in incercarea de a-i transmite mesaje parintelui ei despre unde i-ar putea gasi. Sfarsitul calatoriei celor care reusesc sa supravietuieasca va fi la Polul Nord, acolo unde au parte de aceleasi conditii grele, unde au sanse minime de supravietuire.

Dintre personaje, Elena Vilkas, mama Linei este cea care mi-a atras cel mai mult atentia. Este o femeie extrem de puternica si de curajoasa, care-si iubeste atat familia cat si aproapele.

Este incredibil ce a putut sa faca Uniunea Sovietica in tarile baltice. Aceasta este o bucatica de istorie despre care nu stiam. Auzisem despre deportari si stiam ca si Romania a avut parte de asa ceva, dar nu mi-am imaginat niciodata ce fel de viata au avut oamenii aceia. Iar Ruta Sepetys, prin ¨Printre tonuri cenusii¨nu ne spune doar o poveste dura, ci ne expune o poveste de viata adevarata, o poveste a supravietuirii in iad. Iar cei care au reusit sa supravietuiasca Siberiei, la intoarcerea acasa si-au dat seama ca nimic din ce au avut inainte, nu mai exista. Totul apartinea altcuiva acum. A fost mai mult decat un cosmar.

Desi nu e o lectura tocmai usoara, inocenta Linei subtiaza putin duritatea lucrurilor care se petrec in carte. Va recomand sa cititi aceasta carte daca nu ati facut-o pana acum, deoarece nu veti avea nimic de pierdut, doar de castigat. Trecutul trebuie cunoscut.

 

O cale ingusta spre nordul indepartat – Richard Flanagan

Titlu in romana: O cale ingusta spre nordul indepartat

Titlu in engleza: The Narrow Road to the Deep North

Autor: Richard Flanagan

Apariție: 23 septembrie 2013

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

¨O cale ingusta spre nordul indepartat¨ ne aduce in prim plan viata unor barbati, prizioneri ai japonezilor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si obligati sa construiasca o cale ferata care sa mearga din Bangkok, prin Birmania pana in India. Daca va imaginati ca situatiile in care sunt pusi oamenii in timpul razboiului sunt grele, mai cu seama pentru cei care participa in mod direct la lupte, romanul lui Richard Flanagan depaseste orice putere de imaginatie. Din punct de vedere al conditiilor traite de soldati si de prizionieri cred ca aceasta carte este cea mai dura pe care am citit-o pana acum, si cea care trateaza cu mari detalii acest subiect.

Dorrigo Evans este cel prin ochii caruia vedem mai toata actiunea acestui roman. Este medic de profesie dar este indragostit de cuvinte, de literatura. Are iubita, dar se indragosteste nebuneste de Amy, o femeie cu o floare rosie in par, pentru ca mai apoi sa descopere ca ea este casatorita cu unchiul lui, mai in varsta. Razboiul ii desparte, cu promisiunea sa se revada, dar cine stie daca vor reusi.

Barbatul ajunge sa profeseze ca medic intr-un camp de prizionieri, unde incearca sa le imbunatateasca viata oamenilor, nu doar salvandu-i de la moarte sau facandu-le moartea mai usoara atunci cand nu mai au nici o sansa, dar si negociind cu japonezii pentru conditii mai bune, pentru mancare, pentru o sansa de supravietuire in plus.

Dincolo de a fi o carte despre atrocitatile din razboi, ¨O cale ingusta spre nordul indepartat¨ ne prezinta si schimbarile prin care trec oamenii atunci cand sunt in mijlocul unui razboi, transformarile pe care bolile, foamea si lipsa conditiilor minime de igiena le genereaza in fiecare dintre ei.

Cartea nu se centreaza insa numai pe perioada razboiului, ci merge si dincolo de ea, atunci cand il regasim pe Dorrigo faimos, considerat erou de razboi, admirat de o gramada de oameni, dar cu un sentiment permanent de nemultumire.

Toate lucrurile traite in timpul perioadei petrecute in campul japonezilor isi lasa adanc amprenta in sufletul supravietuitorilor si, indiferent ca reusesc sa se adapteze lumii noi pe care o regasesc, indiferent ca isi gasesc jumatatea, se casatoresc si au copii, raman marcati pentru totdeauna.

¨O cale ingusta spre nordul indepartat¨ este o carte despre dragoste, durere, razboi, lupta, prietenie, tradare, amintiri si istorie. Este o carte care reflecta bucati de realitate, o carte greu de citit, cu scene incredibile, dar o carte care merita cu siguranta sa faca parte din biblioteca voastra.

[Top]

Toata lumina pe care nu o putem vedea – Anthony Doerr

Titlu in romana: Toata lumina pe care nu o putem vedea

Titlu in engleza: All the light we cannot see

Autor: Anthony Doerr

Apariție: 2014

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Toata lumina pe care nu o putem vedea este una din cele mai impresionante carti pe care le-am citit in ultimele luni. Romanul ne ilustreaza povestile lui Marie-Laurie, o fetita din Franta si a lui Werner, un baiat din Germania. Destinele lor se vor intalni in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.

Marie-Laurie locuieste cu tatal sau la Paris, unde acesta lucreaza ca lacatus la Muzeul de Istorie Naturala. Zi de zi ea il insoteste pe tatal sau la munca, in timp ce invata sa citeasca de pe carti speciale pt copii nevazatori. Dintr-o intamplare bizara fetita ramane oarba, iar tatal ei o invata un sistem pentru ca ea sa se descurce si singura. Doar ca mai tarziu cei doi trebuie sa plece din oras, intrucat nazistii au invadat orasul iar lacatusului i s-a incredintat un obiect ce poate fi foarte important. Este vorba despre o piata, care are 3 duplicate, fiecare impartite la alte persoane, astfel incat nimeni nu stie unde se afla piatra adevarata.

Werner este orfan si locuieste cu sora lui mai mica, la un orfelinat din Germania. Este pasionat de tot ce inseamna radio, face si desface aparatele, si asta il va duce mai departe in Razboi. Intai merge la o academie militara, unde indura o gramada de greutati, isi face si un prieten, dar care nu va avea acelasi noroc ca al lui, sa scape cu bine din academie. Poate ca noroc e mult spus, caci va fi trimis la razboi, si intr-un final ajunge in orasul unde se afla si Marie-Laurie.

In timp ce Werner are parte de tot felul de aventuri, Marie Laurie ramane fara tatal ei si va fi pusa in pericol prin simplul fapt ca are in continuare piatra de la tatal ei. Tot ce a invatat-o el si unchiul ei o salveaza, precum si aparitia unui baiat de al carui destin ii este legata viata.

Cele doua personaje principale sunt extrem de bine conturate, si mi-au placut foarte mult. Ea e isteata, cuminte, linistita, el e putin rebel, luptator, face lucruri cu care poate nu am fi de acord, dar in fond are un suflet bun iar la finalul romanului ni se dovedeste asta. Cei doi evolueaza frumos, in ciuda tuturor mizeriilor care ii inconjoara. Unchiul Etienne e mai apoi urmatorul personaj preferat din carte, m-a fascinat.

Mi-a placut cum au alternat capitolele, unul cu Marie Laurie, unul cu Werner. In acest fel nu am simtit ca am uitat anumite detalii despre unul sau despre celalalt si am fost practic in contact permanent cu amandoi.

Nu e o poveste cu happy end-ul pe care mi l-am dorit, dar o carte foarte frumoasa si va recomand sa o cititi.

[Top]