Simon si planul Homo Sapiens – Becky Albertalli

Titlu in romana: Simon si planul Homo Sapiens

Titlu in engleza: Simon vs. the Homo Sapiens Agenda

Autor: Becky Albertalli

Apariție: 7 aprilie 2015

Followed by: Leah on the Offbeat

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Pe 15 mai am avut ocazia să particip, la invitația celor de la Editura Epica, la avanpremiera filmului Cu drag, Simon, care are la bază cartea Simon și planul Homo Sapiens. Cu această ocazie, cei de la Epica Publishing House au scos a doua ediție a cărții, care conține și câteva imagini din timpul filmării, precum și alte materiale extra.

După cum știți, mie îmi place să citesc întâi cartea și apoi aleg să văd ecranizarea dar, de această dată am făcut un schimb. A fost unul din rarele cazuri când am văzut întâi filmul și nu îmi pare rău deloc. În plus am avut ocazia să cunosc oameni faini la eveniment.

Îndată ce am terminat de vizionat pelicula, am început să citesc cartea, mânată fiind de curiozitatea de a vedea diferențele. Și pentru că tocmai aseară am terminat-o de citit, o să vorbesc întâi despre ea, pentru că până la urmă este și fundația scenariului filmului.

Simon este un adolescent ca oricare altul, merge la liceu, are un grup de prieteni foarte buni, o familie frumoasă, formată din doi părinți foarte înțelegători și moderni și două surori, una mai mare, Alice, și una mai mică, Nora. Dar în spatele tuturor acestor lucruri, se află un secret pe care nu l-a împărtășit cu niciunul dintre apropiații săi: este homosexual.

Băiatul își trimite email-uri cu Blue, un tânăr din școala sa, a cărei identitate reală îi este total necunoscută. Într-un moment de neatenție, Martin, un coleg al lui Simon va avea acces la mesajele dintre Blue si Simon și va începe să îl șantajeze, cerându-i să îl ajute să se combine cu Abby, una din cele mai bune prietene ale sale, a cărei atracție față de Nick (cel mai bun prieten al său) este evidentă și e reciprocă. Nedorindu-și să-l pună într-o situație neplăcută pe Blue, Simon acceptă șantajul lui Martin, cu riscul de a strica relațiile cu cei mai buni prieteni ai săi.

Vorbind despre relații, legătura care se formează între Blue și Jacques (numele cu care se semnează Simon) este una foarte frumoasă și specială. Avem parte pe parcursul lecturii de schimbul de mailuri între cei doi, în care vedem încet cum se deschid unul față de celălalt și cum se cunosc.

Dar nereușita planului lui Martin cu Abby va atrage după sine razbunarea acestuia împotriva lui Simon, ceea ce va duce la o schimbare în viața protagonistului nostru, pentru care nu era tocmai pregătit.

Cum vor evolua lucrurile după aflarea adevărului puteți afla citind cartea sau vizionând filmul. Nu aș vrea să dau mai multe spoilere decât am dat până acum.

Despre ecranizare pot spune că este destul de fidelă acțiunii cărții deși conține o serie de elemente diferite. De exemplu, în film Simon are doar o soră,  nu două, reacția tatălui său la aflarea adevărului este ceva mai diferită de cea din carte, suspiciunile despre cine este Blue se îndreaptă pe rând spre mai multe persoane, comportamentul lui Simon față de Martin este diferit la final, una din scenele de la Waflle House cu Martin și Abby este atât de diferită față de cea din carte. Mi-a plăcut mult mai mult cum a fost întâlnirea dintre cei doi îndrăgostiți în film, fiind mult mai emoționantă. Leah este cea mai bună prietenă a lui Simon, dar cea din carte este totalmente diferită de cea din film, rolul său fiind, din punctul meu de vedere, mult mai restrâns în carte.

Subiectul cărții poate să nu fie unul agreat de toată lumea și este în regulă cât timp nu se trec anumite limite. Mie mi se pare perfect normal și cred că este alegerea și dreptul fiecăruia să iubească pe cine dorește. Este important să învățăm să îi acceptăm pe ceilalți, să acceptăm alegerile lor și să nu ne schimbăm relația cu ei din cauza preferințelor lor sexuale.

În concluzie, cu toții avem multe de învățat de la cartea lui Becky Albertalli și vă invit și pe voi să descoperiți atât cartea cât și filmul și să îmi povestiți părerea voastră. Mie amandouă mi-au plăcut extrem de mult.

O zi din sapte – Lauren Oliver

Titlu in romana: O zi din sapte

Titlu in engleza: Before I fall

Autor:  Lauren Oliver

Apariție: 2 martie 2010

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Nu stiam exact la ce sa ma astept de la aceata carte atunci cand am ales sa o citesc. Daca ar fi sa ma iau dupa coperta ar fi trebuit sa fie o poveste cu final fericit, si poate dintr-un anumit punct de vedere ar putea fi privit asa, dar pe mine m-a intristat teribil sfarsitul si m-a infuriat intr-atat incat sa ii dau doar 3 stele din 5, pentru ca a fost printre putinele dati cand imi doream din suflet sa fie un final asa cum mi-l imaginam eu.

Samantha Kingston este personajul principal al acestei carti. Impreuna cu cele trei prietene ale sale, Lindsay, Ally si Elody formeaza grupul celor mai populare fete din scoala. Impreuna cu ele, Sam isi retraieste ultima zi din viata de nu mai putin de 7 ori. Fiecare repetitie e diferita, in functie de cum trateaza fata ziua respectiva. La inceput aceasta crede ca e doar un vis, dar dupa trei zile isi da seama ca e mai mult de atat. Ziua de vineri, 12 februarie se repeta. Cosmarul accidentului pe care Sam il are cu prietenele sale o ingrozeste pe aceasta in fiecare noua zi.

In ciuda faptului ca toate personajele acestui roman sunt tineri, colegi de scoala, unii dintre ei sunt extrem de cruzi. Un exemplu de acest fel este Lindsay, pe care eu nu am placut-o deloc, in niciuna dintre cele 7 zile. Poate ca sunt subiectiva cand spun ca din cauza ei toate celelalte fete se poarta urat, ca scoate ce e mai urat din oameni si ca din cauza frustrarilor si fricilor ei, multe alte persoane vor avea un destin pe care nimic nu-l mai poate schimba, dar este ceea ce am simtit citind.

Cartea asta te intoarce pe toate partile: urasti personajele, le dispretuiesti pentru ca mai apoi sa simti simpatie si sa suferi alaturi de ele. Sa le intelegi si sa le accepti felul si caracterul. E ca in viata reala.

Dar, pur si simplu nu am inteles de ce asa. De ce s-a chinuit atatea zile, de ce a primit lectia de atatea si atatea ori. Dur si prea mult. Prea multa suferinta ascunde cartea asta. Rupe aripi si salveaza oameni care cel mai probabil nu vor invata nimic din aceasta experienta si pe care nu ii mai intoarce nimeni din drum: adauga o vina prea mare in carca unui singur personaj s-asa chinuit.

O carte extrem de reala, plina de lectii. Un roman pe care il recomand indeosebi adolescentilor, deoarece cred ca e un bun exemplu despre unde se poate ajunge de la o minciuna sau de la o gluma si o rautate despre un coleg sau colega. Este o buna lectie, chiar de se citeste repede si usor, te trece prin multe stari si te face sa iti pui anumite intrebari.

Carrie – Stephen King

Titlu in romana: Carrie

Titlu in engleza: Carrie

Autor: Stephen King

Apariție: 5 aprilie 1974

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Mi se pare ca Stephen King se joaca cu mintea noastra cu fiecare carte noua pe care o citesc. Imi place la nebunie ce a creat, chiar de cartile sale nu pot fi  placute de toata lumea. Scrie lucruri atat de infricosatoare, dar atat de reale. Categoric este scriitorul meu preferat descoperit anul acesta si ma-ntreb ce am pazit pana acum, de ce nu am citit nimic scris de el.

“Carrie” este cea de-a doua carte a lui Stephen King pe care o citesc. Asa cum ne indica si numele, cartea este despre o fetita pe nume Carrie. Ea locuieste impreuna cu mama ei in Chamberlain, Maine, aceasta din urma fiind extrem de religioasa si cu un caracter foarte dificil. E chiar ciudata si nu de putine ori isi maltrateaza fizic si phisic copilul, in numele religiei si impotriva pacatului.

Cred ca mama lui Carrie este vinovata de turnura pe care o iau lucrurile in viata fetei. Aceasta nu stie nimic despre viata ei de adolescenta si nu face fata presiunilor la care este pusa la scoala. In afara presiunilor la care este supusa de mama ei acasa, fata este si victima colegilor rai si  a profesorilor care nu stiu cum sa o ajute si chiar ii fac mai mult rau.

Carrie este o fata speciala, are puteri telekinetice, dar in perioada in care se desfasoara povestea noastra nimeni din micul oras nu stia cum sa gestioneze ciudatenia lui Carrie.

Din razbunare, una din colegele fetei pune la cale un plan diabolic prin care tanara noastra sa fie aleasa regina balului. Surpriza nu este insa aceea de a o pune in evidenta pe Carrie ci o galeata cu sange de porc de la care porneste o intreaga tragedie in micul oras. Carrie nu-si mai poate stapani nervii in urma acestui eveniment si puterile ei se dezlantuie, provocand evenimente greu de imaginat si greu de lecturat.

Ca cititor trebuie sa fii puternic pentru a putea citi o astfel de carte, dar daca sunteti obisnuiti cu Stephen King probabil stiti deja asta.

Am empatizat cu Carrie dar nu de putine ori am simtit mila pentru ea. Pentru ca nu a gasit pe absolut nimeni care sa ii explice ce se intampla cu ea si care sa o ajute. Din pacate nici nu prea avea cum sa gaseasca, data fiind relatia cu mama ei.

Cartea te mentine in suspans, avem parte de actiune in mod constant si ramai consternat de turnura pe care o iau lucrurile. E extrem de interesanta si incarcata de tensiune si al propriu si la figurat.

De veghe in lanul de secara – J.D. Salinger

De veghe in lanul de secara  JD Salinger

Titlu in romana: De veghe in lanul de secara

Titlu in engleza: The Catcher in the rye

Autor: J.D. Salinger

Apariție: 16 Iulie 1951

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

O carte ce la prima vedere poate parea usoara si scurta ascunde in paginile ei mult mai multe lucruri importante. De veghe in lanul de secara ne spune povestea lui Holden Caulfield, in orasul New York, un oras care abia se recupereaza dupa razboi.
Holden face o serie de confesiuni sincere, fara nici o ezitare, despre esecul sau in scoala, despre regulile stricte impuse de familia sa traditionalista si despre experienta sa sexuala.
Mi se pare ca desi a fost scrisa in urma cu mai bine de 60 ani, are putea fi considerata aplicabila si azi, pentru ca trateaza subiecte actuale ale societatii, ale individului si ale vietii in general.
Holden e un baiat de doar 17 ani care, nu intelege societatea in care traieste si care la randu-i nu este inteles. Vede o gramada de oameni falsi care formeaza aceasta societate si care nu reusesc sa fie fericiti in adevaratul sens al cuvantului. Cred ca fiecare dintre noi ne-am regasit in persoana lui Holden, cel putin o data in viata.
Totusi, atunci cand am terminat cartea, mi s-a parut ca imi lipsea ceva, ca ar mai fi fost ceva de adaugat la povestea lui Holden, parca a fost lasata neterminata si asta m-a facut sa ii scad nota la final.
Cartea e foarte bine scrisa, fara sa ne dam seama contine multe idei filozofice dar care nu incarca fara rost si care nu dau impresia unei lecturi greoaie. Te invita la reflectare si este scrisa intr-un limbaj juvenil, usor.
In functie de asteptarile pe care le ai de la aceasta carte, ti se poate parea monotona si fara multa actiune, dar trebuie sa fi dispus sa intelegi ce se afla in spatele rebufnirii lui Holden si in spatele comportamentului lui.

Love letters to the dead – Ava Dellaira

love-letters-to-the-deadTitlu engleza: Love letters to the dead

Autor: Ava Dellaira

Apariție: 2014

Nota: 5/5

Love letters to the dead

Despre Love letters to the dead am avut impresia ca va fi o carte amuzanta la inceput. Nu mai auzisem despre ea si nici nu am cautat date atunci cand m-am hotarat sa o citesc, dar titlul mi-a atras atentia si mi s-a parut interesant. Ideea in sine e foarte ingenioasa: te simti mai aproape de ei  atunci cand le scrii artistilor tai preferati, mai ales cand implici si versuri de-ale lor in gandurile tale.

Apoi am crezut ca e doar despre adolescenti nu foarte diferiti de cei din ziua de azi: incearca senzatii noi tot timpul, chiulesc, petrec, beau si asa mai departe. Trecand  de jumatatea cartii insa, mi-am dat seama ca e mai mult de-atat. E o poveste trista in care mici greseli sau minciuni pot duce la schimbari mari si ireversibile  in viata oamenilor. Pana aproape de jumatatea cartii nu mi-am dat seama  de ce Laurel se simtea atat de vinovata de ceea ce patise sora ei, May si eram intrigata si foarte curioasa.

Mi s-a parut o poveste reala, mai ales prin cum a fost expusa si trairile pe care le avea Laurel, pe care le vedem si simtim si noi cititorii, in fiecare scrisoare catre Jonis Joplin, Heath Ledger, Amelia Earhart, Amy Winehouse dar mai ales Kurt Cobain.

Si totul porneste de la o tema primita la engleza, pe care pana la urma fata nu o mai prezinta, dar care ajunge sa ii schimbe viata. Avem parte de un final foarte emotional, desi nu este surprinzator. Este o carte care se citeste usor si repede, foarte buna pentru a completa zilele ploioase si melancolice de toamna.