Carturia

Pentru iubitorii de carti.

Ura cu care lovesti – Angie Thomas

Titlu in romana: Ura cu care lovești

Titlu in engleza: The hate u give

Autor: Angie Thomas

Apariție: 28 februarie 2017

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Simt nevoia să menționez că am terminat cartea sâmbătă noaptea iar dimineață, când m-am trezit și am deschis televizorul, am văzut fix o știre despre protestul unor oameni dintr-un oraș din SUA. Aceștia erau furioși pentru decesul unui tânăr de culoare ce fusese  împușcat după ce, spun autoritățile, ar fi devenit violent atunci când poliția l-a luat la întrebări, pe stradă.

Ura cu care lovești de Angie Thoms este un roman young adult ce mi-a fost oferit de către cei de la Libris la sfârșitul lunii iunie. Este o carte extrem de lăudată de către bloggerii și vloggerii de carte din străinătate și cred că nici la noi nu va fi o excepție.

Angie Thomas ne arată o realitate cu care SUA se confruntă din ce în ce mai des în ultimii ani, o realitate ce nouă, în România, nu ne este foarte cunoscută sau căreia nu îi acordăm suficientă atenție, din punctul meu de vedere.

Starr Carter este o tânără de șaisprezece ani care, în fiecare zi se împarte între două lumi: liceul celor bogați, unde ea merge și unde este printre puținii elevi de culoare și cartierul unde locuiește, ce se află în antiteză cu locul unde studiază.

La o petrecere, Starr îl reîntâlnește pe prietenul său cel mai bun din copilărie, Khalil. Deoarece lucrurile se complică și lumea se ia la bătaie, cei doi pleacă împreună, cu mașina băiatului. În drumul spre casă, o mașină de poliție îi oprește. Dat fiind locul unde a crescut, Starr a fost învățată de părinții săi cum ar trebui să se poarte în preajma polițiștilor, dar Khalil uită un lucru esențial și asta îl va costa viața.

Din acel moment, traiul în cartierul traficanților de droguri devine și mai agitat și foarte dificil pentru Starr, care s-a văzut pusă în această situație dureroasă pentru a doua oară în viața ei de până atunci. Pentru ea devine din ce în ce mai greu să fie aceeași Starr la liceul Williamson în timp ce, înfruntă realitatea cartierului său și pericolul la care este expusă.

Ador familia protagonistei noastre. Cred că părinții sunt cei mai faini, dar nici copii nu se lasă mai prejos. Iar Chris cred că va fi preferatul multora dintre cititoare, din spate venind DeVante.

Parcurgem alături de Starr toți pașii pe care are nevoie să îi străbată până la dezvoltarea ei și găsirea curajului de a lupta și mai mult pentru oamenii pe care îi iubeste, indiferent de culoarea pielii lor. În același timp, învață să îi lase să plece pe cei ce nu-și mai au locul alături.

Despre asta este vorba în Ura cu care lovești: despre luptă, putere și lecții. Despre folosirea vocii și a cuvintelor ce ne stau în gât. Despre strigătul pe care trebui să-l scoatem atunci când ne întâlnim cu nedreptatea. Despre lectia că viața-i uneori nedreaptă.

Este un must read atât pentru adolescenți cât și pentru părinții acestora. Și dacă unii dintre cititori strâmbă din nas și se simt contrariați de tema aleasa și de modul cum a fost expusă, ar trebui să afle că viața nu e doar roz și că aceasta este realitatea. Și că romanele, dulci sau dure, din viață sunt inspirate.

Abia aștept să aflu mai multe păreri despre carte și sper să vedem curând și adaptarea cinematografică.

 

 

Catedrala marii – Ildefonso Falcones

Titlu in romana: Catedrala marii

Titlu in spaniola: La catedral del mar

Autor: Ildefonso Falcones

Apariție: 2006

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Romanul Catedrala mării se află de câțiva ani în biblioteca mea dar m-am tot ferit să îl citesc deși îmi doream, pentru că mă simțeam alungată de dimensiunile sale deloc reduse. Dar atunci când am aflat că s-a făcut și o mini serie după carte, nu am mai ezitat și am pus mâna pe ea.

Acțiunea romanului se desfășoară în secolul XIV în Barcelona. Frumosul oraș a crescut și s-a întins spre cartierul pescarilor, ai căror locuitori participă, fiecare cum poate, la ridicarea cele mai mari catedrale de până atunci: Santa Maria del Mar. Construcția acesteia merge în paralel cu viața lui Arnau, un bărbat a cărei soartă a fost grea de la început. Fugit de pe pământurile natale împreună cu tatăl său, Arnau ajunge în Barcelona, în casa unor rude unde va munci alături de părintele său pentru fiecare fărâmă de pâine. Iar lucrurile devin încă și mai complicate odată cu un accident nefericit al unuia dintre verișorii lui Arnau.

În această viață atât de grea, băiatul reușește să se împrietenească cu un alt băiat, cu o soartă cel puțin la fel de grea, și împreună cresc pentru o vreme sub aripa lui Bernat Estanyol, tatăl lui Arnau, și cu ajutorul oamenilor buni pe care i-au cunoscut în Barcelona.

Catedrala mării este o carte care are tot ce și-ar putea dori un cititor: este ambientată într-o perioadă istorică interesantă, în Barcelona, un oraș iubit și de turiști și de cititori deopotrivă, are povești de dragoste complicate, interzise, sinceritate și onestitate dar și hoție și răutate gratuită, suspans, dramă, durere și dăruire. Este un roman al contrastelor, te poartă pe valurile vieții lui Arnau, te ridică și te coboară atunci când te aștepți mai puțin.

Cred că nu mai are sens să spun că abia aștept să văd ecranizarea acestui roman, să văd chipurile celor despre care am citit și mai ales să văd cum au ales să pună în scenă construcția catedralei, un loc de neratat în Barcelona, mai ales după această lectură.

Închei aici deoarece nu vreau să dau spoilere. Ar fi multe de spus, dar fiecare mic lucru v-ar putea da indicii. Se simte că această carte a fost foarte bine documentată și-și merită toate premiile. Personajele sunt realiste, foarte bine conturate, Arnau te face să te simți alături de el pe parcursul întregului roman.

Se zice că se aseamănă mult cu Stâlpii Pământului de Ken Follet dar cum eu nu am citit-o și nu aș avea cum să le compar. Pentru mine Catedrala mării de Ildefonso Falcones este o carte minunată și o recomand. Voi ați citit-o?

[Top]

Galerista – Wendy Holden

Titlu in romana: Galerista

Titlu in engleza: Gallery Girl

Autor: Wendy Holden

Apariție: 1 august 2010

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Îmi era dor de  o carte chick-lit și pentru că o aveam de ceva timp în bibliotecă, am pus mâna pe Galerista de Wendy Holden, o carte ce mi-a atras atenția atât cu titlul cât și cu ideea de a intra puțin în lumea artei.

Protagonista este Alice, o tânără ce lucrează la Galeria Palladio, un loc ce nu este considerat la modă în lumea în care trăiește, întrucât vinde obiecte de artă aparținând perioadelor dinaintea anului 1950. Ea și cel pentru care lucrează nu apreciază deloc arta contemporană atât de bine vândută dar atât de stupidă. Bănuiesc că însuși autoarea disprețuiește arta contemporană, sentiment ce mi-a fost creat prin toată ironia cu care se referă la aceasta.

Punctul culminant al nebuniei cuprinse de acest tip de artă este acela în care, celebrul Zeb Spaw vinde la o licitație cea mai nouă lucrare a sa: “Protezeu înlănțuit”, reprezentând cinci proteze de plastic vopsite în auriu și legate între ele cu o sfoară. Opera este câștigată de Fuchsia Slump, o femeie bogată care împarte bani în stânga și în dreapta pentru cele mai ciudate lucrări contemporane. Aceasta a plătit nu mai puțin de 20 milioane de lire pentru lucrarea favoritului său. Pe lângă “Protezeu înlănțuit”, Fuchsia se va bucura și de creatorul acesteia, când și cum are ea chef.

Îl cunoaștem și pe Dan, un alt artist, dar total diferit de Zeb. El este portetist și predă ore de desen pentru locuitorii unui mic oraș de lângă Londra, unde s-a retras și unde locuiește cu o tânără cel puțin ciudată. De altfel, Dan și Zeb au în comun, pe lângă faptul că sunt amândoi artiști și faptul că locuiesc în același oraș. Tot acolo trăiește și Maeve împreună cu faimosul eu soț, solistul trupei Boyfriend.

Alice și Dan se vor cunoaște chiar în galeria unde aceasta lucrează dar mai apoi, se vor reîntâlni pe Gold Street, bulevardul galeriilor de top. Alice lucrează acum la o galerie ce vinde tot ceea ce ea disprețuiește iar Dan este în căutarea unei galerii ce l-ar putea reprezenta, doar că norocul nu-i surâde. Alice trebuie să se ocupe singură de întreaga galerie și trebuie să găsească un super artist și o super temă pentru o petrecere care să-i lase pe toți cu gura căscată. Toate astea în timp ce viața ei personală se prăbușește.

Personajele nu sunt neapărat pe gustul meu dar pentru o carte chick-lit sunt numai bune: amuzante pe ici pe colo, fiecare cu dramele lor, cu problemele lor de oameni bogați.

Galerista este o satiră la adresa artei contemporane și se simte din plin, îndeosebi prin numele date operele făcute de toți artiștii cool ai momentului. Ca în orice poveste frumoasă, binele învinge răul, așa că Alice va demonstra că nu-ți trebuie o toaletă aurită sau paturi de spital și vibratoare pentru a șoca lumea și pentru a atrage atenția celor interesați de artă adevărată. Până la urmă soarele iese pe strada tuturor personajelor noastre și noi, cititorii, ne putem relaxa și citi ceva ușor, de vară.

[Top]

Book haul si ce am mai citit Q2 2018

Pentru că luna iunie tocmai se încheie și odată cu ea se termină și trimestrul 2 al anului 2018, a sosit momentul pentru o nouă retrospectivă a cărților citite în acestă perioadă și a celor mai noi achiziții pentru biblioteca mea. Și dacă în articolul trecut spuneam că au predominat thrillerele, de această dată mai degrabă cărțile fantasy au fost mai multe.

Ce am citit

La început de primăvară cu greu am reuși să termin patru cărți deoarece am avut o perioadă aglomerată pe alte planuri și nu am prea avut poftă de citit. Dar pentru că eram curioasă să aflu ce s-a mai întâmplat cu Mare Barrow, am citit Colivia regelui, al treilea volum al seriei Regina Roșie de Victoria Aveyard.  A urmat Testamentul lui Abraham de Igor Bergles, roman care mi-a plăcut mai mult decât Biblia pierdută dar care mi s-a părut destul de lung. Tot o carte pe care îmi doream mult să o văd tradusă a fost Un tron întunecat de Kendare Blake, cea de-a doua carte a seriei Trei coroane întunecate. Am încheiat luna cu sfârșitul seriei Înainte să te cunosc de Jojo Moyes. Este vorba despre Eu, și totuși alta.

Luna mai a fost ceva mai productivă, cinci cărți fiind cele pe care am reușit să le încep și să le termin în florar. Întâi a fost vorba despre Șarpele din Essex de Sarah Perry, care s-a potrivit de minune grădinii unde am citit-o. A urmat Bookends de Jane Green, un ebook, pentru că îmi era dor de Kindle-ul meu. A treia carte a fost Simon și planul Homo Sapiens de Becky Albertalli pe care am citit-o imediat dupa ce am văzut filmul, pentru că îmi doream să descopăr diferențele dinte cele două. Am continuat cu Privighetoarea de Hannah Kristin, o carte ce m-a impresionat și am încheiat cu cel de-al doilea volum al Persepolis de Marjane Satrapi, acesta din urmă fiind primul meu roman grafic.

Luna iunie a început cu Afaris. Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru, un SF/Fantasy care m-a uimit. Am mers mai departe alături de protagoniștii romanului Puterea de Naomi Alderman, o carte cu adevărat electrizantă. Trioul puternic al lunii cireșar a fost închis de Silozul de Hugh Howey, care este primul volum al seriei cu același nume. Am încheiat cu ceva simplu și lejer, Galerista de Wendy Holden și în prezent citesc Catedrala mării de Ildefonso Falcones.

Cărți noi în biblioteca mea

Am încercat să mă țin în continuarea de ideea de a nu mai cumpăra atât de multe cărți, mai cu seamă și pentru că nu mai am unde să le așez frumos, dar și pentru că imi doream să citesc ce mai am în bibliotecă. Să vedem dacă mi-a și reușit.

În luna aprilie am primit de la Libris Colivia regelui de Victoria Aveyard și am dat si o comandă, pe același site, ce a conținut recent apăruta carte Un tron întunecat de Kendare Blake și primul volum al seriei Instrumente mortale, Orașul oaselor de Cassandra Clare. Tot atunci mi-am comandar și de pe Elefant cartea Povești de seară pentru fete rebele vol 2 de Elena Favilli și Francesca Cavallo.

În luna mai, am primit de la Libris cartea Șarpele din Essex de Sarah Perry  și de la Epica, odată cu invitația la premiera filmului, cartea Simon și planul Homo Sapiens de Becky Albertalli. Iar cei de la Afaris World mi-au oferit primul volum al serie Afaris, numită Afaris. Umbre pe Aora și scrisă de Tudor George Ciubotaru.

La Bookfest, tentația a fost extrem de mare, și m-am întors de acolo cu: Disecție de Han Kang, Viață după viață de Kate Atkinson, Trei femei puternice de Marie NDiaye, Casnica de Jill Alexander Essbaum și Endgame. Jocul final: Convocarea de James Frey și Nils Johanson-Shetton. De la standul celor de la Litera am cumpărat cartea Economie. Idei fundamentale care face parte dintr-o serie numită Big Ideas simply Explained, carte pe care am dăruit-o prietenului meu, deci a ajuns tot in biblioteca noastră.

În luna iunie nu am cumpărat nimic, doar am primit de la Libris cartea Puterea de Naomi Alderman.

Se pare că nu m-am putut ține mult timp departe de cumpăraturi, deși rezultatul lunii iunie (cel puțin până acum) este unul bun, dar mă simt din ce în ce mai tentată.

 

[Top]

Silozul (Silo #1) – Hugh Howey

Titlu in romana: Silozul

Titlu in engleza: Wool Omnibus

Autor: Hugh Howey

Apariție: 25 ianuarie 2012

Followed by: Începuturile, Generațiile

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Deși anul acesta nu am citit prea mult, fiind chiar în urmă cu reading challenge-ul de pe Goodreads, am avut parte de câteva provocări în materie de lecturi. Consider că Silozul face parte din această categorie de provocări, fiind o distopie și un SF în același timp, diferit de ceea ce am citit pana acum. Încă de la început aș vrea să menționez că a fost comparat cu 1984 și cu Minunata lume nouă de către Daily Express.

Acțiunea primului roman al seriei cu același nume are loc într-un viitor îndepărtat în care aerul este irespirabil și mortal pentru locuitorii planetei. Supraviețuitorii sunt închiși într-un siloz împărțit pe etaje iar aceasta este lumea pe care cei mai mulți dintre ei o cunosc.

Romanul începe cu povestea lui Holston, șeriful silozului care își cere ieșirea din siloz. Își dorește să meargă după soția sa și să afle ce se întâmplă dincolo de zidurile casei lor. O dată cu ieșirea unui om se face și o curățare a ecranelor prin care cei din siloz pot vedea lumea cenușie de afară. Îmbrăcați cu niște costume speciale, cei care ies au grijă să curețe cum trebuie, cu ajutorul materialelor atașate costumului.

Odată cu plecare șerifului, ajutorul său și primarul silozului pornesc în căutarea unui nou șerif. Pentru asta, au nevoie și de aprobarea omului care conduce departamentul de IT: Bernard Holland.

Cele 140 de etaje ale silozului dau si o ierarhie a oamenilor ce locuiesc acolo. În partea de sus locuiesc cei care conduc silozul, pe la mijloc sunt comercianții și departamentul de IT. În partea inferioară sunt departamentele ce se ocupă de mecanică și achizițiile. Noul șerif este din departamentul dedicat mecanicii și se numește Juliette. Prinsă cumva între ciocan și nicovală ea acceptă poziția. Din acel moment vom merge în continuare alături de aceasta dar lucrurile o cam iau razna.

Juliette ajunge sa fie condamnată la puțin timp de la numirea ei ca șerif, și este dată afară din siloz. Va fi prima care nu va curăța ecranul pentru cei din interior și prima care nu va muri la puțin timp după ieșirea din siloz. Ceea ce va descoperi va schimba atât percepția ei asupra lumii pe care o cunoștea cât și cursul întâmplărilor din locul unde a crescut.

Silozul este un science fiction ce are în rețeta sa aventuri, lupte pentru supraviețuire, lupte pentru putere, dedicare, loialitate și dragostea față de alte persoane. Deși cele cinci părți au fost scrise separat, ele au elemente de legătură și autorul a reușit să facă aceste contacte astfel încât cititorul să nu își dea seama că au fost povești individuale.

Îmi plac majoritatea personajelor create de Hugh Howey, dar printre preferatele mele se numără Holston, Juliette și Lukas. Juliette este curajoasă și indiferent de toate greutățile de care se lovește nu se dă bătută și luptă pentru toți cei pe care îi iubește.

Recomand Silozul pentru cum e construit dar și pentru că este un scenariu ce nu ar trebui exclus, întrucât planeta noastră se deteriorează pe zi ce trece și avem zone în lume unde uneori aerul este irespirabil. Pentru mine, creația lui Hugh Howey a fost o surpriza plăcută

 

[Top]