Carturia

Pentru iubitorii de carti.

Simon si planul Homo Sapiens – Becky Albertalli

Titlu in romana: Simon si planul Homo Sapiens

Titlu in engleza: Simon vs. the Homo Sapiens Agenda

Autor: Becky Albertalli

Apariție: 7 aprilie 2015

Followed by: Leah on the Offbeat

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Pe 15 mai am avut ocazia să particip, la invitația celor de la Editura Epica, la avanpremiera filmului Cu drag, Simon, care are la bază cartea Simon și planul Homo Sapiens. Cu această ocazie, cei de la Epica Publishing House au scos a doua ediție a cărții, care conține și câteva imagini din timpul filmării, precum și alte materiale extra.

După cum știți, mie îmi place să citesc întâi cartea și apoi aleg să văd ecranizarea dar, de această dată am făcut un schimb. A fost unul din rarele cazuri când am văzut întâi filmul și nu îmi pare rău deloc. În plus am avut ocazia să cunosc oameni faini la eveniment.

Îndată ce am terminat de vizionat pelicula, am început să citesc cartea, mânată fiind de curiozitatea de a vedea diferențele. Și pentru că tocmai aseară am terminat-o de citit, o să vorbesc întâi despre ea, pentru că până la urmă este și fundația scenariului filmului.

Simon este un adolescent ca oricare altul, merge la liceu, are un grup de prieteni foarte buni, o familie frumoasă, formată din doi părinți foarte înțelegători și moderni și două surori, una mai mare, Alice, și una mai mică, Nora. Dar în spatele tuturor acestor lucruri, se află un secret pe care nu l-a împărtășit cu niciunul dintre apropiații săi: este homosexual.

Băiatul își trimite email-uri cu Blue, un tânăr din școala sa, a cărei identitate reală îi este total necunoscută. Într-un moment de neatenție, Martin, un coleg al lui Simon va avea acces la mesajele dintre Blue si Simon și va începe să îl șantajeze, cerându-i să îl ajute să se combine cu Abby, una din cele mai bune prietene ale sale, a cărei atracție față de Nick (cel mai bun prieten al său) este evidentă și e reciprocă. Nedorindu-și să-l pună într-o situație neplăcută pe Blue, Simon acceptă șantajul lui Martin, cu riscul de a strica relațiile cu cei mai buni prieteni ai săi.

Vorbind despre relații, legătura care se formează între Blue și Jacques (numele cu care se semnează Simon) este una foarte frumoasă și specială. Avem parte pe parcursul lecturii de schimbul de mailuri între cei doi, în care vedem încet cum se deschid unul față de celălalt și cum se cunosc.

Dar nereușita planului lui Martin cu Abby va atrage după sine razbunarea acestuia împotriva lui Simon, ceea ce va duce la o schimbare în viața protagonistului nostru, pentru care nu era tocmai pregătit.

Cum vor evolua lucrurile după aflarea adevărului puteți afla citind cartea sau vizionând filmul. Nu aș vrea să dau mai multe spoilere decât am dat până acum.

Despre ecranizare pot spune că este destul de fidelă acțiunii cărții deși conține o serie de elemente diferite. De exemplu, în film Simon are doar o soră,  nu două, reacția tatălui său la aflarea adevărului este ceva mai diferită de cea din carte, suspiciunile despre cine este Blue se îndreaptă pe rând spre mai multe persoane, comportamentul lui Simon față de Martin este diferit la final, una din scenele de la Waflle House cu Martin și Abby este atât de diferită față de cea din carte. Mi-a plăcut mult mai mult cum a fost întâlnirea dintre cei doi îndrăgostiți în film, fiind mult mai emoționantă. Leah este cea mai bună prietenă a lui Simon, dar cea din carte este totalmente diferită de cea din film, rolul său fiind, din punctul meu de vedere, mult mai restrâns în carte.

Subiectul cărții poate să nu fie unul agreat de toată lumea și este în regulă cât timp nu se trec anumite limite. Mie mi se pare perfect normal și cred că este alegerea și dreptul fiecăruia să iubească pe cine dorește. Este important să învățăm să îi acceptăm pe ceilalți, să acceptăm alegerile lor și să nu ne schimbăm relația cu ei din cauza preferințelor lor sexuale.

În concluzie, cu toții avem multe de învățat de la cartea lui Becky Albertalli și vă invit și pe voi să descoperiți atât cartea cât și filmul și să îmi povestiți părerea voastră. Mie amandouă mi-au plăcut extrem de mult.

Sarpele din Essex – Sarah Perry

Titlu in romana: Sarpele din Essex

Titlu in engleza: The Essex Serpent

Autor: Sarah Perry

Apariție: 27 mai 2016

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Îndată ce am terminat de citit Șarpele din Essex de Sarah Perry, carte ce mi-a fost oferită de către Libris, am simțit nevoia să scriu despre ea. Rar am sentimentul acesta atunci când termin de citit o carte. De cele mai multe ori îmi iau câteva zile de pauză între terminarea lecturii și recenzie, pentru a-mi așeza mai bine gândurile. Romanul este o ficțiune istorică și trebuie să recunosc că m-am simțit introdusă în lumea conturată de autoare încă de la primele pagini.

Cora Seaborne rămâne văduvă dar în loc să fie tristă, se simte mai degrabă ușurată de povara căsniciei sale, despre care ne dăm seama încă de la început că nu era una fericită. Însoțită de fiul său Francis și de femeia care îi este alături de ceva timp, Martha, merge în Colchester, un sat englez unde un șarpe dă de furcă sătenilor.

Cora este convinsă că miticul animal aducător de necazuri este de fapt o specie nedescoperită încă și mânată de pasiunea ei pentru științele naturii se implică în procesul de descoperire a șarpelui. Pe de altă parte, preotul satului Aldwinter, William Ransome, nu este de acord cu ideile sătenilor dar nici cu cele ale Corei. În ciuda faptului că vor deveni buni prieteni, cei doi se vor contrazice deseori.

Acțiunea se desfășoară în secolul XIX și avem parte de personaje fermecătoare. Chiar și morocănoșii mi s-au părut bine integrați în peisaj. Cât despre subiectul romanului, acesta nu este doar unul ci este un cumul de subiecte: plecând de la momentul văduviei Corei, trecând prin relația cu fiul ei, relația cu familia preotului, cu Martha, cu prietenii șl cunoștințele sale, condimentând cu elemente fantastice, simțind frica sătenilor cu privire la șarpe și încheind cu probleme ale societății precum și inovațiile medicinei de la acea vreme.

Șarpele din Essex nu vă va plictisi nici o clipă. Iar pentru iubitorii de povești de dragoste, să știți că Sarah Perry a pus în scenă una din cele mai tandre povești de dragoste despre care am citit eu vreodată.

Personajul meu preferat este de departe Cora: modernă, puternică, independentă, este ca fluturele care iese din cocon dupa moartea soțului ei. Și soția preotului și Martha sunt două personaje cel puțin la fel de puternice, deși prietena Corei mi-a fost antipatică pe alocuri. Sau poate nu am reușit eu să o înțeleg prea bine. Apreciez intenția autoarei de a crea astfel de personaje feminine, ce pot constitui un exemplu pentru persoanele care citesc cartea.

Romanul este bine documentat, ceea ce cred eu că i-a permis autoarei să recreeze cu succes peisajele epocii. De asemenea, pune accent pe ignoranța oamenilor și pe faptul că uneori superstițiile ne pot invinge. Acestea sunt elemente la fel de prezente în secolul XIX ca și în prezent, în 2018.

Vă invit să citiți Șarpele din Essex de Sarah Perry și să îmi împărtășiți părerea voastră. Eu zic că nu degeaba a fost declarată Cartea Anului în 2016 la Waterstones și în 2017 la British Book Awards. În plus, coperta este cu adevărat minunată.

[Top]

Testamentul lui Abraham – Igor Bergler

Titlu in romana: Testamentul lui Abraham

Autor:  Igor Bergler

Apariție: Septembrie 2017

Nota: 2/5

Deși am citit Biblia pierdută și nu mi-a prea plăcut, curiozitatea m-a învins și am citit și Testamentul lui Abraham. Sigur, au contribuit și părerile bune despre carte pe care le-am văzut în online, dar nu doar asta m-a ghidat spre roman.

Descrierea cărții ne promitea un roman plin de acțiune și istorie, condimentat cu multe cărți și mister. Pare foarte interesant și chiar este în parte.

Îl reîntâlnim pe Charles Baker, protagonistul romanului Biblia pierdută, mai puțin arogant, mai plăcut și îndrăgostit. Asistentul său, George Marshall este asasinat atunci când se descoperă că lucrează la ceva ce ar fi putut schimba radical percepția asupra lui Abraham Lincon. Întregul miste se concentrează în jurul unui eveniment din viața președintului care l-a transformat.

În aproape același timp cu uciderea lui George, Charles este întors din drum (de fapt întregul avion în care se afla este întors din drum) și i se confiscă un dosar pe care îl avea de la asistentul sau și pe care nu prea apucase să îl răsfoiasca.

În scenă intră mai multi agenți despre care nu prea înțelegem nici noi, nici personajul nostru principal pentru cine lucrează și nici care le sunt adevăratele nume. Ceea ce știm însă este ca îl vor ajuta pe Charles în căutarea pe care acesta o pornește și despre care nu le dă prea multe detalii ajutoarelor sale.

În scena și-așa aglomerată îi avem și pe Socrate și pe sora sa, Rocio. El este un asasin plătit iar ea este femeia care-l va cuceri pe Charles și care se va îndrăgosti de profesor.

Lucrurile sunt extrem de alambicate, uneori se dau multe detalii despre cărți sau despre anumite elemente din istorie care devin plictisitoare. Se vede că este o carte bine documentată și îl felicit pe Igor Bergler pentru asta dar, consider că a exagerat puțin pe alocuri (mă refer la momentele când Charles începe să descopere câte puțin din secret).

A fost o replică în carte la care nu ma așteptam și care mi s-a părut nelalocul ei. Este vorba despre un moment cand Socrate și Charles merg într-o misiune unde mai multi oameni sunt uciși iar Charles întreabă ceva de genul: Aștia erau oameni răi, nu?. De parcă se mai putea face ceva după ce i-au ucis.

M-a enervat mulțimea de personaje, pe alocuri m-am simțit puțin pierdută dar mi-a plăcut accentul pus pe cărți și rolul lor în roman. Vă recomand cartea dacă aveți timp să îi dedicați pentru că este extrem de lungă și dacă v-a plăcut Biblia pierdută și dacă nu. Poate că merita să îi mai dați o șansă lui Igor Bergler. De asemenea, vă invit să împărtășiți cu mine părerea voastră despre carte, dacă ați citit-o.

[Top]

Alb ca zapada (Lumikki Andersson #2) – Salla Simukka

Titlu in romana: Alb ca zăpada

Titlu in finlandeza: Valkea kuin lumi

Autor: Salla Simukka

Apariție: 2013

Preceded by: Rosu ca sangele

Followed by: Negru ca abanosul

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

La trei luni după întâmplările din Roșu ca sângele (primul volum al seriei Alba ca Zăpada), o reîntâlnim pe Lumikki Andresson dar într-un alt cadru. Fata se află la Praga, într-o perioadă în care orașul se topește, în timp ce în Finlanda oamenii se confruntă cu cel mai mare val de frig din ultimii ani.

Lumikki se bucură de vacanță în felul său caracteristic și-și dă seama că timp de mai multe zile o fată a urmarit-o oriunde a mers. Într-o zi, tânăra se decide să o abordeze pe Lumikki și îi dă vestea că este sora ei. Cum protagonista noastră știe că în familia ei sunt multe secrete, decide să ia lucrurile cu calm și să încerce să afle adevărul. Străina îi dă nenumărate detalii despre tatăl ei iar Lumikki decide să o creadă pe Zelenka, însă nu le povestește nimic părinților.

Zelenka re o viață cam ciudată: după moartea mamei ei, locuiește într-o casă ce pare părăsită, alături de niște oameni cam ostili, ce nu o privesc deloc cu ochi buni pe Lumikki.

În momentul în care tânăra din Finlanda este martora unui accident în care victimă este o rudă a Zelenkăi, situația ia o turnură periculoasă, pe care vrea să o deslușească mai ales dacă Zelenka e într-adevăr sora ei. Îl cunoaște pe Jiri, un jurnalist ambițios care investighează o sectă cu numele Familia Albă.  Împreuna intră într-o situație extrem de periculoasă ăn care viețile le vor fi puse în pericol și în care Zelenka are probabil un rol esențial.

O să o spun din nou, cu riscul de a mă repeta, că această serie îmi aduce aminte de seria Millenium a lui Stieg Larsson, doar că această variantă este pentrul adolescenți. Iar apariția jurnalistului din Praga nu face decât să îmi confirme lucrurile.

Povestea este un pic trasă de păr, sunt prea multe lucruri concentrate în acest cadru restrâns (ma refer la cât de scurtă este cartea) și consider că ideea autorului ar fi putut fi exploatată mai bine. Totuși are un final care te face să-ți dorești să citești și cel de-al treilea volum dar nu știu când mă voi încumeta. Voi ați citit cărțile?

 

[Top]

Castelul de sticla – Jeannette Walls

Titlu in romana: Castelul de sticlă

Titlu in engleza: The glass castle

Autor:  Jeannette Walls

Apariție: martie 2005

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

“Castelul de sticlă” m-a atras prin titlul său. Nici nu aveam habar despre ce este vorba dar am cumpărat-o și nu mică mi-a fost mirarea când mi-am dat seama  că reprezintă memoriile lui Jeannette Walls.

Cartea începe cu Jeannette într-un taxi, îndreptându-se spre o petrecere. Traiectoria îi este întreruptă în momentul în care vede o femeie care caută în gunoi. Cunoaște acele mișcări și de teamă că cineva ar putea-o relaționa cu femeia aceea, decide să îi spună taximetristului o altă adresă. Acesta este începutul memoriilor scrise de Jeannette sub forma unui roman bine legat și structurat, ce cuprinde copilăria și adolescența pe care a trăit-o împreună cu frații ei, alături de părinții acestora.

Prima sa amintire este legată de un eveniment nefericit, când micuța Jeannette a luat foc în bucătăria rulotei în care locuia cu familia sa, în timp ce-și pregătea ceva de mâncare, la numai 3 ani. După câteva săptămâni de spitalizare, tatăl ei o ia din spital fără acordul medicilor și fără ca rănile micuței să fie vindecate. Acesta este unul din evenimentele care m-au lăsat fără grai, pentru că nu am înțeles atitudinea tatălui.

Sunt o mulțime de elemente din comportamentul tatălui și al mamei care-mi aduc aminte de părinții lui Frank McCourt din “Cenușa Angelei: o copilărie irlandeză”. De la tatăl alcoolic dar plin de entuziasm, care dă lecții de științe, istorie și lecții de viață, fără un loc de muncă dar priceput la toate și la nimic, până la mama visătoare, fără loc de muncă, pictoriță, pentru care doar arta sa contează și ale căror instincte materne nu prea sunt prezente.

Copilul Jeannette îl are ca idol pe tatăl său și ea este preferata lui. Dar pe măsură ce trece timpul, va fi dezamăgită când își va da seama că familia sa nu este la fel ca altele.

Copii vor crea o legătură deosebită între ei, cum rar mi-a fost dat să văd. Sunt luptători și se vor sprijini atât de mult încât putem afirma fără greșeală că doar susținerii reciproce pe care și-au oferit-o au reușit în viață.

Mutarea dintr-un oraș într-altul  crează confuzie în viața copiilor familiei Walls, dar pe părinți nu îi interesează ceea ce-și doresc aceștia. Pe parcursul lecturii am apreciat că în relatările autoarei nu se simte nici un pic de acuzare sau reproș asupra părinților.

Nu pot să nu fiu extrem de critică cu părinții care nu-și asumă responsabilitățile pe care le implică copii. Este extrem de greu să înțeles că astfel de oameni își abandonează copii și-i lasă să se descurce singuri din fragedă pruncie. Nu mi se pare corect ca rolurile să se inverseze, pentru că nu de puține ori am simțit că acei copii au purtat grija părinților și nu invers.

Adesea m-am simțit tristă citind această carte, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă de care nu se puteau bucura cum trebuia, așa cum o făceau alte familii.

Mi-a plăcut cartea și dacă nu știați, are si ecranizare. Vorbim despre un film care nu respectă întocmai toate ideile cărții, dar care reușește să ilustreze povestea familiei Walls. Recomand cartea deoarece cred că avem multe de învățat și din poziția de copii și din aceea de părinți.

[Top]