Lună scurtă, cărți scurte

Știu că ianuarie a fost o lună lungă, atât de lungă de parcă nu se mai termina și știu că este aproape jumătatea lunii februarie, care va zbura, sunt sigură. Însă, la începutul weekendului trecut, după ce m-am tot gândit ce să fac să nu intru de-a binelea într-un reading slump, adică într-o perioadă în care nu pot să citesc pentru că nimic nu mă mai atrage, mi-a venit ideea să aleg cele mai scurte cărți din biblioteca mea și să încerc să le citesc în perioada viitoare.

Acestă idee a fost alimentată și de numărul de cărți de citit de pe lista pe care o am pe Goodreads și implicit de cele peste 150 de cărți necitite din biblioteca mea. La final de 2023 m-am ferit să aleg cărți scurte pe care să le citesc, deoarece nu îmi doream “să trișez”. Așa mi se părea mie, că-mi voi umfla artificial numărul de cărți citite. Dar iată că, la doar câteva luni distanță mi s-a schimbat punctul de vedere. Și, alegând aceste titluri din biblioteca mea, mi-am dat seama că am peste 20 de cărți scurte și că inevitabil, va trebui să ajung și la ele cândva. Dar ce consider ca fiind scurt?

Ei bine, am definit cărțile scurte ca fiind acelea cu mai puțin de 200 de pagini, sau puțin peste 200 de pagini.

Astfel, am selectat cărți în limba română, spaniolă și engleză, cărți de ficțiune și non-ficțiune, cărți de autori români și din literatura universală, cărți recent intrate în biblioteca mea și cărți aflate aici de ceva timp.

O mică strategie pe care am aplicat-o, pentru a nu mă simți copleșită de numărul mare și de termenul limită ales (pentru moment) de o săptămână (cu posibilitatea extinderii), am împărțit cărțile alese în obiective mai mici, de câte patru cărți. Sau cel puțin asa am procedat cu primele opt.

Așadar, în primul grup am inclus Penelopiada de Margaret Atwood, Fabule moderne de Tatiana Țîbuleac, Cronica unei morți anunțate de Gabriel García Márquez și Bitter Herbs de Marga Minco. La final de weekend, adică chiar în momentele când scriu acest articol, am reușit să le citesc pe toate patru, lucru care mă bucură, ținând cont că am început undeva pe la jumătatea zilei de sâmbătă.

Urmează să încep grupul numărul doi, format din Un veac de sinceritate. Recuperarea memoriei pierdute a economiei românești 1918-2018 de Liviu Voinea (coordinator), Alexandra Cojocaru, Brîndușa Costache, Veaceslav Grigoraș, Horațiu Lovin, Camelia Neagu, David Orțan și Andrei Tănase,Kim Jiyeong, născută în 1982 de Cho Nam-Joo, Oppenheimer de Michel Rouzé și Țara mea inventată de Isabel Allende.

Rămân pentru zilele următoare, în funcție de cum vor merge lectura celor patru de mai sus: Băieți de gașcă de Dan Lungu, Chira Chiralina de Panait Istrati, Femei de Mihail Sebastian, Funeraliile Mamei Mari de Gabriel García Márquez, Despre dragoste și alți demoni de Gabriel García Márquez, Călătorie în jurul omului de Alexandru N. Stermin, Povestașul de Mario Vargas Llosa, I who have never know men de Jacqueline Harpman, Coreea de Nord. Viața dincolo de clișee de James Pearson și Daniel Tudor și Los niños del Amazonas de Daniel Coronell.

În total, optsprezece titluri apar în fotografie. Am mai găsit astăzi încă una sub 200 de pagini în biblioteca mea, Am fost doctoriță la Auschwitz de Gisella Perl dar n-am mai adăugat-o și pe ea pe listă. Sunt suficiente optsprezece, pentru moment. De altfel, nu țin morțiș să ajung la toate în săptămâna următoare, că mai trebuie să fac și alte lucruri, dar plănuiesc să mă bucur de aceste lecturi scurte. Și dacă totul merge bine, poate o să fac o provocare similară și în lunile următoare, cum ar fi să citesc timp de una sau două săptămâni numai cărți thriller și de mister, cărți de ficțiune istorică, fantasy, non-ficțiune și așa mai departe. Se poate ca provocările pe termen scurt să funcționeze mai bine pentru mine decât cele pe termen mai lung. Până atunci, lecturi frumoase să avem!

O lungă petală de mare – Isabel Allende

Titlu în spaniolă: Largo pétalo de mar

Autor: Isabel Allende

Apariție: 21 mai 2019

Notă: 4/5

Am ascultat pe Audible O lungă petală de mare la puțin timp de la apariție. Sinopsisul a fost acela care mi-a atras atenția.

În plin Război civil în Spania, tânărul medic Victor Dalmau, împreună cu prietena sa, pianista Roser Bruguera, sunt nevoiți să părăsească Barcelona și să fugă spre Franța. Se vor îmbarca apoi pe Winnipeg, o navă de a cărei plecare și organizare s-a ocupat poetul Pablo Neruda. Pe vas, ei au pornit împreună cu alți 2000 refugiați spre o viață nouă, în Chile. Se integrează și timp de mai mulți ani, Chile va fi casa lor, până când are loc o lovitură de stat și Victor și Roser se află din nou în pericol.

Povestea începe în 1938, în Spania, unde Victor Dalmau este ajutor de medic, pe frontul Republican, trăind ororile unui război a cărui cauze pare sortită eșecului. Fratele său, Guillem este soldat pe front, tot de partea Republicanilor, la fel ca și restul familiei, formate din mama Carme, tatăl Marcel și tânăra Roser Bruguera care a fost crescută și ea de familie chiar dacă nu există o legătură de sânge între ei.

După moartea lui Marcel, se pare că nenorocul cade asupra familiei: Guillem este rănit grav pe front și în timpul recuperării sale, este ajutat de Roser. Între cei doi se creează o legătură destul de puternică dar, Guillem alege să se întoarcă pe front. În același timp, Roser descoperă că dragostea dintre ea și Guillem a dat roade.

Pe măsură ce războiul avansează, Victor este încurajat de Aitor, un prieten de-ai săi, să părăsească țara. Victor își dorește să le pună întâi la adăpost pe Carme și pe Roser, așa că Aitor se va ocupa să le scoată din țară.

După o serie de încercări, Victor reușește să urce la bordul navei Winnipeg cu Roser. Ajung în Chile și își fac o viață nouă din care vor face parte și familia lui Isidro Del Solar, Pablo Neruda și Salvador Allende.

Anii de liniște se vor termina cu lovitura de stat din 1973, iar Victor cu Roser sunt nevoiți să aibă o soartă similară cu aceea avută în Spania.

Recomand O lungă petală de mare de Isabel Allende pentru cum scrie această scriitoare și pentru bucățile mici de istorie pe care ni le prezintă.

Ce am mai citit Q3 2019

În mod normal, la fiecare trei luni scriu un articol despre ce cărți noi au intrat în biblioteca mea și ce am mai citit dar, de această dată o să vorbesc doar despre ce mai mai citit în cel de-al treilea trimestru al anului. Am ales să fac asta pentru că nu am mai cumpărat nici o carte nouă, cu excepția celor în format ebook sau audiobook pe care le citesc pe Audible și Scribd și pe care uneori “le dau înapoi”.

Ce am citit

În luna iulie am terminat Rețeaua Alice (The Alice Network) de Kate Quinn, pe care am început să o ascult în iunie. A fost urmată de un ebook de Pam Jenoff, în limba spaniolă, numită Las cosas que amamos (The things we cherised) și de un alt audiobook, tot în limba spaniolă, dar care a fost tradus și la noi: Sub un cer sângeriu de Mark T Sullivan.

Această lună a fost productivă în materie de lecturi de tot felul. Am citit în sfârșit și Fiica ceasornicarului de Kate Morton, în acea ediție superbă în limba română. Apoi, pentru că am văzut-o la Eugenia de la Despre cărți , am citit și eu Pactul de Jodi Picoult. Următoarea lectură a fost Tatuatorul de la Auschwitz de Heather Morris, carte pe care mi-am dorit-o de când am văzut-o prima dată și care mie mi-a plăcut, în ciuda părerilor împărțite. Este până la urmă, o poveste reală.

Am încheiat această lună cu două lecturi în limba spaniolă: La bailarina de Auschwitz (The choice) de Edith Eger și Largo pétalo de mar de Isabel Allende, dar sper că, măcar cea de-a doua va fi tradusă în limba română.

În luna august mi s-a făcut dor să citesc o carte fantasy, așa că am ales volumul trei din seria Tronul de cleștar de Sarah J Maas, Moștenitoarea focului. Apoi, am trecut într-o altă extremă, la un clasic, cu La răscruce de vânturi de Emily Bronte, pentru ca acesteia să îi urmeze tot o carte dintr-o serie. Este vorba despre cel de-al treilea volum al seriei Lumikki Andersson, Negru ca abanosul de Salla Simukka.

Tot cu o serie am continuat, și am început La corte reluciente de Richelle Mead. Este primul volum al seriei cu același nume, dar nu știu cât de curând o să vreau să citesc și volumul doi. Spre finalul lunii am citit Sub aceeași stea de John Green și Sora pierdută de Flynn Berry și am ascultat Un an la Oxford de Julia Whelan despre care am avut anumite așteptări dar s-a dovedit a fi despre cu totul altceva decât ceea ce credeam eu. Am încheiat cu The summer before the war de Helen Simonson.

Septembrie a fost ceva mai puțin bogată în lecturi. Am citit Nimbo, cel de-al doilea volum al seriei Arc of a Scythe de Neal Shusterman, al cărei prim volum a fost tradus și la noi (Secera). A urmat o carte de Dario Fo, în limba spaniolă, La reina Cristina de Suecia, tradusă în limba română cu numele Ca din întâmplare, femeie: regina Cristina a Suediei.

Pentru prima dată după mult timp, am recitit o carte, și este vorba despre Altfel…și totuși Alice de Lisa Genova, care mi-a plăcut foarte mult și la prima lectură dar și la cea de-a doua. Am încheiat luna cu Văduva de Fiona Barton, care se afla pe lista mea de citit de mai mult timp, și în mod total nepotrivit cu subiectul cărții, am terminat-o în vacanță.

Cam astea au fost lecturile celui de-al treilea trimestru al anului ce parcă zboară. Vă invit și pe voi să îmi spuneți ce ați citit în ultimul timp și să îmi recomandați cărți.

Dincolo de iarna – Isabel Allende

Titlu in romana: Dincolo de iarna

Titlu in spaniola:  Más allá del invierno

Autor:  Isabel Allende

Apariție: mai 2017

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cand am vazut coperta cartii ¨Dincolo de iarna¨ de Isabel Allende m-am indragostit pe loc si nu am mai avut rabdare sa apara in limba romana, asa ca in luna octombrie a anului 2017 am cautat cartea in Madrid, cu ocazia unei calatorii scurte facute acolo, dar nu am avut succes. Asa ca, spre final de an am citit ebook-ul, intrucat tema romanului se potrivea cu perioada rece a anului, in ciuda faptului ca ne lipsea zapada. Ironia sortii face ca acest roman sa fi fost lansat in mai 2017 cand vremea e oricum, numai rece nu.

¨Dincolo de iarna¨ ne face cunostinta cu trei personaje pe care le vom insoti pe intregul parcurs al cartii: o femeie din Chile, o tanara din Guatemala si un profesor universitar. Cei trei sunt adusi impreuna de o furtuna de zapada care pune stapanire pe New York.

¨In toiul iernii, aflam in sfarsit ca port in mine o vara de neinvins.¨  – Albert Camus 

Intai facem cunostinta cu Lucia Maraz, femeia din Chile. Este trecuta de prima tinerete si locuieste in  Booklyn, intr-o locuinta inchiriata de la Richard Bowmaster, care este profesor universitar si pentru care lucreaza. Evelyn, tanara din Guatemala, intra in actiune putin mai tarziu. Ea este pilonul care ii uneste si pe ceilalti doi. Prin personajul Evelyn, Isabel Allende pune in scena tema imigrantilor si a rasismului, iar povestea acesteia nu este una inventata conform declaratiilor  autoarei, ci este inspirata din realitate.

Un mic accident de masina o aduce pe Evelyn in viata lui Richard si in loc ca lucrurile sa se rezume la o reglare a asigurarilor, femeia apeleaza la profesor pentru a o ajuta sa scape de buclucul in care a intrat fara voia sa. In aceasta nebunie este implicata si Lucia, si curand cei trei pornesc in aventura vietii lor. Totul presarat cu multa zapada si multe emotii.

In timp ce calatorim cu cei trei, aflam povestile lor de viata, trecutul lor si toate greutatile prin care au trecut. Richard vine din Brazilia, Lucia din Chile asa cum am mai spus si, cu ajutorul ei cunoastem putin dintr-o bucatica a istoriei acestei tari intr-o perioada cu multi disparuti politici. Ultima dar nu cea din urma este Evelyn care duce in spate o viata dura din Guatemala, dar asta nu o impiedica sa daruiasca tot ce are ea mai bun si frumos.

Cei trei se completeaza si impreuna reusesc sa-si iasa din zona de confort si in acelasi timp sa reuseasca sa treaca peste hopul care i-a adus impreuna. Sunt amuzanti impreuna, dar nu m-am lipit prea mult de cei doi care o ajuta pe tanara guatemaleza. Dar Evelyn mi se pare centrul povestii si ea este singura care m-a atras sufleteste.

¨Dincolo de iarna¨ se potriveste de minune cu vremea rece de afara, doar zapada lipsind pe alocuri. Este un roman frumos in acelasi stil placut al lui Isabel Allende si o recomand  daca va doriti sa evadati putin din cotidian si sa calatoriti pe continentul Americii de Nord si pe cel al Americii de Sud impreuna cu Richard, Evelyn si Lucia.

Casa spiritelor – Isabel Allende

Titlu in romana: Casa spiritelor

Titlu in spaniola: La casa de los espíritus

Autor: Isabel Allende

Apariție: 1982

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Am incercat sa citesc acest roman prim data acum cativa ani, dar dupa doar cateva zile l-am lasat deoparte. A fost probabil un moment ales nepotrivit, dar de aceasta data am ales mai bine perioada de lecturat. Am  savurat povestea familiei Trueba de la primele pana la ultimele pagini, mai ales si pentru ca Isabel ilustreaza istoria familiei ei.

Prin vocea lui Esteban Trueba intram intr-o lume complicata, plina de elemente magice si condimentata cu elemente politice ce au un rol extrem de important si care se agraveaza pe masura ce trec paginile. Barbatul, ramas fara tata, devine capul familiei sale si plin de ambitie munceste si ajunge sa-si scoata familia din situatia financiara grea in care se afla. El este logodit cu Rosa, o fata extrem de frumoasa, angelica, din familia Del Valle, dar nu mai apuca sa se casatoreasca cu fata care-i rapeste somnul si care-i este tot timpul in gand. Suparat, Esteban pleaca la ferma ¨Las Tres Marias¨ pe care o va renova si o va transforma intr-o mosie productiva, dar va face si o multime de greseli.

Se intoarce noua ani mai tarziu la mama sa bolnava si la sora sa, Férula si reintra astfel in contact familia Del Valle. Ajunge sa se casatoreasca cu sora Rosei, Clara, care are puteri de clarviziune. Impreuna vor avea trei copii: Blanca, Jaime si Nicolas, dar Esteban mai are copii si cu fetele de la ferma dar pe acestia nu ii recunoaste. Clara are o relatie speciala si putin ciudata cu sora lui Esteban, Férula, si acesta ajunge sa fie gelos pe sora lui.

Blanca se indragosteste de unul din angajatii de la ferma tatalui sau, Pedro Tercero Garcia, dar Esteban ii desparte si o obliga pe fiica sa, insarcinata, sa se casatoreasca cu Jean de Satigny. Casnicia lor nu va dura, caci femeia il va parasi indata ce ii va afla preferintele sexuale. Fiica sa, Alba, ajunsa studenta, va fi sechestrata de catre unul din fii bastarzi ai lui Esteban.

Povestea familiei Trueba este una extrem de fascinanta, dar asa cum am spus mai sus, e foarte incurcata. Daca va plac povestile de familie va recomand acest roman, dar daca va plictisesc descrierile lungi poate ca nu e neaparat cea mai buna alegere. Mie mi-a placut mult si nu am ezitat sa ii dau 5 stelute din 5 pe Goodreas.