Month: June 2018

Posted on

Book haul si ce am mai citit Q2 2018

Pentru că luna iunie tocmai se încheie și odată cu ea se termină și trimestrul 2 al anului 2018, a sosit momentul pentru o nouă retrospectivă a cărților citite în acestă perioadă și a celor mai noi achiziții pentru biblioteca mea. Și dacă în articolul trecut spuneam că au predominat thrillerele, de această dată mai degrabă cărțile fantasy au fost mai multe.

Ce am citit

La început de primăvară cu greu am reuși să termin patru cărți deoarece am avut o perioadă aglomerată pe alte planuri și nu am prea avut poftă de citit. Dar pentru că eram curioasă să aflu ce s-a mai întâmplat cu Mare Barrow, am citit Colivia regelui, al treilea volum al seriei Regina Roșie de Victoria Aveyard.  A urmat Testamentul lui Abraham de Igor Bergles, roman care mi-a plăcut mai mult decât Biblia pierdută dar care mi s-a părut destul de lung. Tot o carte pe care îmi doream mult să o văd tradusă a fost Un tron întunecat de Kendare Blake, cea de-a doua carte a seriei Trei coroane întunecate. Am încheiat luna cu sfârșitul seriei Înainte să te cunosc de Jojo Moyes. Este vorba despre Eu, și totuși alta.

Luna mai a fost ceva mai productivă, cinci cărți fiind cele pe care am reușit să le încep și să le termin în florar. Întâi a fost vorba despre Șarpele din Essex de Sarah Perry, care s-a potrivit de minune grădinii unde am citit-o. A urmat Bookends de Jane Green, un ebook, pentru că îmi era dor de Kindle-ul meu. A treia carte a fost Simon și planul Homo Sapiens de Becky Albertalli pe care am citit-o imediat dupa ce am văzut filmul, pentru că îmi doream să descopăr diferențele dinte cele două. Am continuat cu Privighetoarea de Hannah Kristin, o carte ce m-a impresionat și am încheiat cu cel de-al doilea volum al Persepolis de Marjane Satrapi, acesta din urmă fiind primul meu roman grafic.

Luna iunie a început cu Afaris. Umbre pe Aora de Tudor George Ciubotaru, un SF/Fantasy care m-a uimit. Am mers mai departe alături de protagoniștii romanului Puterea de Naomi Alderman, o carte cu adevărat electrizantă. Trioul puternic al lunii cireșar a fost închis de Silozul de Hugh Howey, care este primul volum al seriei cu același nume. Am încheiat cu ceva simplu și lejer, Galerista de Wendy Holden și în prezent citesc Catedrala mării de Ildefonso Falcones.

Cărți noi în biblioteca mea

Am încercat să mă țin în continuarea de ideea de a nu mai cumpăra atât de multe cărți, mai cu seamă și pentru că nu mai am unde să le așez frumos, dar și pentru că imi doream să citesc ce mai am în bibliotecă. Să vedem dacă mi-a și reușit.

În luna aprilie am primit de la Libris Colivia regelui de Victoria Aveyard și am dat si o comandă, pe același site, ce a conținut recent apăruta carte Un tron întunecat de Kendare Blake și primul volum al seriei Instrumente mortale, Orașul oaselor de Cassandra Clare. Tot atunci mi-am comandar și de pe Elefant cartea Povești de seară pentru fete rebele vol 2 de Elena Favilli și Francesca Cavallo.

În luna mai, am primit de la Libris cartea Șarpele din Essex de Sarah Perry  și de la Epica, odată cu invitația la premiera filmului, cartea Simon și planul Homo Sapiens de Becky Albertalli. Iar cei de la Afaris World mi-au oferit primul volum al serie Afaris, numită Afaris. Umbre pe Aora și scrisă de Tudor George Ciubotaru.

La Bookfest, tentația a fost extrem de mare, și m-am întors de acolo cu: Disecție de Han Kang, Viață după viață de Kate Atkinson, Trei femei puternice de Marie NDiaye, Casnica de Jill Alexander Essbaum și Endgame. Jocul final: Convocarea de James Frey și Nils Johanson-Shetton. De la standul celor de la Litera am cumpărat cartea Economie. Idei fundamentale care face parte dintr-o serie numită Big Ideas simply Explained, carte pe care am dăruit-o prietenului meu, deci a ajuns tot in biblioteca noastră.

În luna iunie nu am cumpărat nimic, doar am primit de la Libris cartea Puterea de Naomi Alderman.

Se pare că nu m-am putut ține mult timp departe de cumpăraturi, deși rezultatul lunii iunie (cel puțin până acum) este unul bun, dar mă simt din ce în ce mai tentată.

 

Posted on

Silozul (Silo #1) – Hugh Howey

Titlu in romana: Silozul

Titlu in engleza: Wool Omnibus

Autor: Hugh Howey

Apariție: 25 ianuarie 2012

Followed by: Începuturile, Generațiile

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Deși anul acesta nu am citit prea mult, fiind chiar în urmă cu reading challenge-ul de pe Goodreads, am avut parte de câteva provocări în materie de lecturi. Consider că Silozul face parte din această categorie de provocări, fiind o distopie și un SF în același timp, diferit de ceea ce am citit pana acum. Încă de la început aș vrea să menționez că a fost comparat cu 1984 și cu Minunata lume nouă de către Daily Express.

Acțiunea primului roman al seriei cu același nume are loc într-un viitor îndepărtat în care aerul este irespirabil și mortal pentru locuitorii planetei. Supraviețuitorii sunt închiși într-un siloz împărțit pe etaje iar aceasta este lumea pe care cei mai mulți dintre ei o cunosc.

Romanul începe cu povestea lui Holston, șeriful silozului care își cere ieșirea din siloz. Își dorește să meargă după soția sa și să afle ce se întâmplă dincolo de zidurile casei lor. O dată cu ieșirea unui om se face și o curățare a ecranelor prin care cei din siloz pot vedea lumea cenușie de afară. Îmbrăcați cu niște costume speciale, cei care ies au grijă să curețe cum trebuie, cu ajutorul materialelor atașate costumului.

Odată cu plecare șerifului, ajutorul său și primarul silozului pornesc în căutarea unui nou șerif. Pentru asta, au nevoie și de aprobarea omului care conduce departamentul de IT: Bernard Holland.

Cele 140 de etaje ale silozului dau si o ierarhie a oamenilor ce locuiesc acolo. În partea de sus locuiesc cei care conduc silozul, pe la mijloc sunt comercianții și departamentul de IT. În partea inferioară sunt departamentele ce se ocupă de mecanică și achizițiile. Noul șerif este din departamentul dedicat mecanicii și se numește Juliette. Prinsă cumva între ciocan și nicovală ea acceptă poziția. Din acel moment vom merge în continuare alături de aceasta dar lucrurile o cam iau razna.

Juliette ajunge sa fie condamnată la puțin timp de la numirea ei ca șerif, și este dată afară din siloz. Va fi prima care nu va curăța ecranul pentru cei din interior și prima care nu va muri la puțin timp după ieșirea din siloz. Ceea ce va descoperi va schimba atât percepția ei asupra lumii pe care o cunoștea cât și cursul întâmplărilor din locul unde a crescut.

Silozul este un science fiction ce are în rețeta sa aventuri, lupte pentru supraviețuire, lupte pentru putere, dedicare, loialitate și dragostea față de alte persoane. Deși cele cinci părți au fost scrise separat, ele au elemente de legătură și autorul a reușit să facă aceste contacte astfel încât cititorul să nu își dea seama că au fost povești individuale.

Îmi plac majoritatea personajelor create de Hugh Howey, dar printre preferatele mele se numără Holston, Juliette și Lukas. Juliette este curajoasă și indiferent de toate greutățile de care se lovește nu se dă bătută și luptă pentru toți cei pe care îi iubește.

Recomand Silozul pentru cum e construit dar și pentru că este un scenariu ce nu ar trebui exclus, întrucât planeta noastră se deteriorează pe zi ce trece și avem zone în lume unde uneori aerul este irespirabil. Pentru mine, creația lui Hugh Howey a fost o surpriza plăcută. 

 

Posted on

Puterea – Naomi Alderman

Titlu in romana: Puterea

Titlu in engleza: The Power

Autor: Naomi Alderman

Apariție: 27 octombrie 2016

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

Cu o descriere ce îți captează atenția de la primele rânduri și te convinge definitiv cu încheierea ei, Puterea de Naomi Alderman este pentru mine, cartea anului 2018. Este un roman de ficțiune ce vine în completarea sau mai bine zis în antiteza romanului Povestea slujitoareai de Margaret Atwood. Romanul mi-a fost oferit de Libris și poate fi găsit aici.

Puterea este o poveste a inversării rolurilor sexului tare si a sexului slab. Este despre o schimbare ce ar fi putut sau ar putea da o altă față lumii în care trăim, o lume dominată de bărbați. De la religie, la conducerea companiilor multinaționale sau a guvernului, bărbații sunt cei care au de cele mai multe ori puterea Dar ce s-ar întâmpla dacă femeile ar fi înzestrate cu un don special, o jurubiță (deoarece termenul îmi era total necunoscut și nu l-am putut vizuliza, am căutat o definiție aici) care le-ar da o putere deosebită ce le-ar transforma în conducătoarele lumii?

Călătorim în diferite locuri ale lumii, pe parcursul mai multor ani, întrucât cartea începe cu 10 ani în urmă și avansează aproape an cu an, în încercarea de a marca astfel un înainte și după marea schimbare. Cele patru personaje alături de care vom urmări evoluția întâmplărilor sunt: Ruxi, Tunde, Allie și Margot.

Ruxi este fiica adolescentă a unui infractor din Londra. Din nefericire este prezentă la uciderea mamei ei și de-atunci viața sa ia o altă cale. Contrar așteptărilor, Tunde este un bărbat care face reportaje din mijlocul numeroaselor evenimente ce au loc în diferite țări. Allie este o tânără orfană, ce a fost nevoită să locuiască cu mai multe familii de-a lungul anilor și a fost victima violențelor acestora. Margot este adult, este căsătorită și are doi copii iar unul dintre ei, Jocelyn, are această nouă putere, ceea ce o poate băga în bucluc, mai ales că este senator în America. Trebuie să menționez și că puterea poate fi trezită de către cele mai tinere în cele mai în vârstă.

Începând cu 10 ani în urmă, autoarea ne dă șansa de a vedea cum descoperă femeile această putere, cum le schimbă acest lucru, ce repercusiuni sunt, cum privește societatea această situație, ce vor încerca guvernele să facă, cum se va schimba religia, aceasta din urmă fiind una dintre pietrele de temelie a societății pe care cu toții o cunoaștem. De astfel, cum a fost afectată religia mi s-a părut cel mai interesant.

Puterea este o carte ce se citește ușor dar are o mulțime de scene violente, dure. Este reală, electrizantă, suprinzătoare iar ultimele pagini conțin câteva schimburi de mesaje între autor și editorul său care completează foarte bine idelie din carte.

Iată ceva ce vă mai poate convinge să citiți cartea acum: a fost una din lecturile preferate ale lui Obama în 2017 și a fost inclusă pe lista celor mai bune zece cărți din 2017 de către New York Times, Los Angeles Times, Washington Post și Entertainment Weekly, Eu o recomand pentru poveste, pentru ideile tulburătoare, atât femeilor cât și bărbaților. Vă poate schimba cum nu v-ați imaginat!

 

Posted on

Afaris: Umbre pe Aora – Tudor George Ciubotaru

Titlu in romana: Afaris: Umbre pe Aora

Titlu in engleza: Afaris: Shadows on Aora

Autor:  Tudor George Ciubotaru

Apariție: martie 2018

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Așa cum poate unii dintre voi știți deja, relația mea cu romanele scriitorilor români nu este una foarte dezvoltată. În ultimii 5 ani am citit puțin spre deloc cărți ale conaționalilor mei, în primul rând din comoditate (mi-a fost mai ușor să aleg titluri din străinătate) dar și pentru că nu i-am cunoscut și nici nu i-am văzut prea mult la alți cititori. Dar când mi-au scris cei de la Afaris, nu am ezitat să accept să citesc cartea, și asta din două considerente: pentru că îmi plac cărțile fantasy și pentru că am văzut-o ca pe o provocare și în același timp o șansă a mea de a mă lăsa cucerită de universul creat de Tudor George Ciubotaru.

Acțiunea romanului Afaris: Umbre pe Aora se desfășoară, așa cum ne indicp și numele, pe Aora, un loc magic, unde aorienii locuiesc in pace împreunaă cu Nimfele, păsări imense, puternice, cu patru aripi. Le puteți vedea mai bine dând click aici.

În timpul unei drumeții făcute alături de cei doi cei mai buni prieteni ai săi, Afaris descoperă trupul neănsuflețit al unei nimfe. Neștiind cum să acționeze într-o astfel de situație, Afaris apelează la ajutorul tatălui său, Saraf, cel care îi și conduce pe aorieni. Pentru cele două nații care până atunci locuiseră în pace și fără nici un pic de violență, acest moment aduce tensiune și se poate transforma în începutul războiului dintre Nimfe și Aorieni.

Saraf avusese deja parte de o profeție despre viitorul planetei sale dar, face tot posibilul pentru a menține strânsă legătura dintre nimfe si aorieni. În același timp, își pregătește fii care conduc alte orașe pentru tot ceea ce poate fi mai rau, îi învață să lupte și să-și folosească puterile. De asemenea, încearcă să închidă puțurile energetice apărute, încărcate de energie negativă, considerându-le responsabile pentru necazurile abătute asupra Aorei.

Vă invit să descoperiți și voi ce se va întâmpla până la urmă, dacă va fi sau nu un război, cine se va lupta, cine va câștiga și cu ce costuri.

Despre personaje pot să spun că Afaris, cel mai mic dintre fii lui Saraf este preferatul meu. Îmi place cum evoluează, cum dintr-un băiețandru năzdrăvan se va transforma în bărbat, cum va lua decizii bune dar și decizii ce îi vor schimba viața pentru totdeauna. Cum dragostea va apărea în viața sa de unde se aștepta mai puțin (pentru că o poveste de dragoste nu putea să lipsească dintr-o astfel de poveste). Mi-aș fi dorit o mai mare implicare în desfășurarea acțiunii pentru cei doi prieteni ai lui Afaris. Am crezut ca destinul lor va fi altul, dar sa vedem ce se va mai întâmpla. Autorul a conturat frumos și legătura de prietenie pe care o va avea Afaris cu o anume Nimfă dar și legătura pe care tânărul o are cu părinții săi.

Cartea conține o mulțime de detalii despre lumea fantastică a Aorei, ceea ce îl va ajuta enorm pe cititor să-și imagineze un astfel de tărâm. Mi-a plăcut mult și coperta și a atras privirile colegilor mei atunci când se afla pe biroul meu, într-atât încât o colegă chiar m-a rugat să i-o împrumut să o citească.

Recomand cartea Afaris: Umbre pe Aora, abia aștept să văd încotro îl poartă pașii pe Afaris pe mai departe. Puteți găsi cartea pe site, atât în limba română cât și în limba engleză și vă încurajez să îi dați o șansă, chiar dacă nici voi nu citiți prea mulți scriitori români.

Home

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Posted on

Privighetoarea – Kristin Hannah

Titlu in romana: Privighetoarea

Titlu in engleza: Nightingale

Autor:  Kristin Hannah

Apariție: 8 octombrie 2015

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

În Franța anilor 1939, într-un mic sat numit Carriveau, Vianne Mauriac locuiește alături de soțul ei, Antoine, și de fiica ei, Sophie. Curând bărbatul trebuie să plece pe front și deși femeia nu crede că nemții vor invada țara, aceștia o vor face. Între timp, Isabelle, sora lui Vianne este alungată de la un alt internat dupa ce, în timpul adolescenței a schimbat numeroase internate, din cauza faptului că niciodată nu și-a mai găsit loc în viața sorei sale sau a tatălui, după moartea mamei. Neavând altă opțiune, Isabelle merge la apartamentul tatălui său, în Paris, dar acesta o trimite în Carriveau, la Vianne.

În drumul spre casa sorei sale, Isabelle în cunoaște pe Gaeton și între ei se creează o legătură frumoasă dar la finalul celor câteva ore petrecute împreună, tânăra se trezește singură și părăsită. Ajunge la Vianne și la puțin timp după aceea, în casa acesteia se instalează un comandant german, pe care nu îl pot alunga.

Vianne se vede nevoită să facă o serie de compromisuri pentru a-și putea proteja fiica. Sătulă să nu facă nimic, Isabelle decide să se întoarcă în Paris și să încerce să lupte cu armele pe care le are, nu doar cu naziștii ci și cu încăpățânarea tatălui său. Asta după ce în timpul cât a locuit in sat, a împărțit pliante, punându-și în pericol viața și în același timp punând în pericol viața nepoatei sale și a lui Vianne.

Odată întoarsă în Paris descoperă un nou chip al tatălui său și se împlică într-un grup ce ajută piloții țărilor ce îi atacă pe naziști să scape cu viață. Trece de nenumărate ori Pirineii și se transformă în privighetoarea pe care naziștii o caută cu disperare.

Între timp Vianne vede transformările prin care trec oamenii din Carriveau, dar mai ales vede cum se schimbă fiica ei. Persoane dragi dispar peste noapte și ea nu poate face nimic pentru ei. Comandantul care locuiește în casa ei nu este o persoană atât de ingrozitoare și un fel de atracție apare între ei, ceea ce mie personal mi-a adus aminte de o situație similară cu cea din cartea Fata pe care ai lăsat-o în urmă de Jojo Moyes (cunoscută și sub numele Jertfa iubirii).

Deși a întins coarda, riscând prea mult, am apreciat curajul lui Isabelle și mi-a plăcut caracterul ei. Vianne este un personaj ce mi-a fost puțin antipatic la început. Ea așteaptă ca soțul ei să se întoarcă de la război și să îi rezolve problemele, nefiind conștientă (până la un anumit moment) de gravitatea situației. Există însă un moment în care femeia se schimbă total și de atunci va lupta și ea așa cum va putea, deși de multe ori va trebui să-și sacrifice trupul și sufletul.

Războiul schimbă oamenii și putem vedea asta prin familia formată din Isabelle, Vianne și tatăl lor. Răniți după decesul mamei fetelor, nu au știut să se ajute reciproc și au fost despărțiți de tăcerea ce apusese între ei. Dar au reușit să se regăsească și m-a impresionat gestul pe care tatăl l-a făcut pentru Isabelle.

Privighetoarea este o carte despre sacrificii, război, distrugere, dar și despre speranță și despre puterea iubirii. Este despre curaj și despre oameni care au riscat totul pentru a ajuta alți oameni. Cred că nici nu are sens sa mai menționez că recomand din suflet cartea. M-a impresionat atât de tare încât la final am plâns, lucru care mie nu prea mi se întâmplă.  Și așa cum o spun adesea, avem multe de învățat de la fiecare dintre personajele din carte.