Anul in care te-am intalnit – Cecelia Ahern

Titlu in spaniola: El año en que te conocí

Titlu in engleza: The Year I met you

Autor: Cecelia Ahern

Apariție: 9 octombrie 2014

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Cecelia Ahern ne incanta mereu cu magia din cartile ei. Cel putin din ce am citit pana acum totul a fost original si plin de farmec. De aceasta data protagonista  este Jasmine, o femeie care ramane fara locul de munca pe care il iubea si in plus are parte de o conditie extrem de nefericita: timp de un an de zile nu se poate angaja in alta parte. Singurul lucru bun in toata situatia asta complicata este faptul ca isi va primi salariul pe intreaga perioada.

Dat fiind ca este obisnuita sa mearga zi de zi la birou si deci sa fie activa, Jasmine nu isi gaseste locul. Simte nevoia sa faca ceva, sa fie implicata in diverse activitati, asa ca incepe reorganizarea gradinii ei, incepe sa fie mai atenta la vecinii ei, si sa interactioneze cu acestia, lucruri pe care inainte nu le facea.

Si daca tot vorbim despre vecinii ei, unul dintre acestia are un rol extrem de important in poveste. Este vorba despre Matt, un barbat care lucreaza la radio, si care in fiecare seara se intoarce acasa baut si face scandal. La un moment dat si acesta ramane fara job, din cauza unui scandal legat de una din emisiunile sale.

Dincolo de faptul ca sunt vecini, Jasmine are o anumita atitudine fata de acesta, datorita unei situatii legate tot de emisiunea lui Matt. Protagonista noastra are o sora, pe care o iubeste foarte mult si care are sindromul Down, dar pe care a sustinut-o intotdeauna sa duca o viata normala. Mi-a placut foarte mult povestea sorei lui Jasmine, curajul si puterea ei.

Nu am putut sa empatizez mereu cu Jasmine, ba chiar mi-a placut mai mult Matt. Firul actiunii mi se pare putin precipitat pe final, ca si cum Cecelia s-ar fi grabit sa termine cartea. M-am bucurat mult mai mult de prima parte a cartii, lucrurile sunt prezentate in detaliu, si avem sansa sa cunoastem bine personajele.

In mod ciudat titlul m-a indus in eroare, intrucat pe aproape intreaga durata a lecturii am avut impresia ca Jasmine se va indragosti de un anumit personaj masculin dar, previziunea mi-a fost data complet peste cap odata cu aparitia unui alt personaj masculin fermecator.

Va recomand Anul in care te-am intalnit pentru ca este o carte despre putere, iubire, familie, prietenie si pentru ca Cecelia Ahern are un fel cu totul deosebit de a scrie, iar paralelismul vietii lui Jasmine cu gradina ei este cu totul magic.

 

1984 – George Orwell

Titlu in romana: O mie noua sute optzeci si patru

Titlu in engleza: Nineteen Eighty-Four

Autor: George Orwell

Apariție: 8 iunie 1949

Nota: 5/5

Încăperi ferecate

1984 mi-a placut extraordinar  de mult, dar m-a si socat. Mi-a aratat putin din ce inseamna libertate ingradita, o situatie pe care din fericire eu nu am experimentat-o. Romanul, publicat in 1949, aduce in discutie o societate ce unora dintre apropiatii noastri le-ar suna cunoscuta.

Lumea din 1984 este impartita in trei mari continente: Oceania, Asia Orientala si Eurasia, care devin pe rand aliati si dusmani, si care traiesc intr-un razboi continuu. Personajul care ne introduce in aceasta lume, locuieste in Oceania unde predomina socialismul englez (abreviat INGSOC) si unde sunt patru ministere: Ministerul Adevarului, responsail cu stirile, arta, educatia, Ministerul Pacii, responsabil cu tot ce tine de razboi, Ministerul Iubirii care se ocupa de lege si ordine si Ministerul Abundentei, care se ocupa de econoie. Limba utilizata in Oceania este noulimba, in care cuvintele sunt abreviate, pentru a transmite mai usor informatia pe care cei care conduc vor sa o transmita.

Cel care conduce Oceania este Fratele cel Mare, si este tot timpul prezent in viata oamenilor, mai cu seama in Londra, prin intermediul microfoanelor si al telecranelor.

Winston Smith incearca sa scape uneori de politia gandurilor intorcandu-se cu spatele la ecranul din apartamentul sau si riscandu-si astfel intreaga viata. Isi aminteste momente din copilarie, cand vremurile erau altfel.

Pentru partidul de la putere, Razboiul e Pace, Libertatea e Sclavie si Ignoranta este Putere, lucruri care sunt alimentate si cu cele doua minute zilnice de ura, indreptate spre dusmanii acestei societati, principalul lor conducator fiind Emmanuel Goldstein. El si adeptii lui au creat Fratia, si au scris o carte despre teoriile revolutionare ale lui Goldstein.

Winston se ocupa cu rescrierea unor stiri si practic cu rescrierea istoriei, pentru ca cei care conduc aceste sistem schimba stirile si cartile, astfel incat rezultatele din prezent sa se potriveasca exact cu previziunile din trecut.

In timpul celor 2 minute de ura, Winston o observa pe Julia, o colega dintr-un alt departament. Din acel moment, viata barbatului ia o turnura neobisnuita si ajunge sa aiba o poveste cu Julia, ceea ce ii pune pe amandoi in pericol, intrucat nu se accepta relatiile de dragoste pe care noi le-am considera normale, nici intre un barbat si o femeie, dar nici in relatiile cu copii.  Un alt coleg care va juca un rol important in schimbarea pe care Winston o va resimti este O’Brien.

Toata viata pe care o duce Winston, schimbarea si riscurile din viata sa, m-au tinut cu sufletul la gura, si m-au facut sa ma gandesc cum ar fi daca o astfel de societate ar exista si cat de multe lucruri din carte se aseamana cu ceea ce a fost si este totalitarismul.

O mie noua sute optzeci si patru mi-a deschis apetitul pentru astfel de carti si o sa mai citesc cu siguranta carti de acest gen si carti ale acestui autor. O recomand si cred ca ar trebui sa constituie o lectura obligatorie.

 

Dupa-amiaza albastra – William Boyd

Titlu in romana: Dupa-amiaza albastra

Titlu in engleza: The blue afternoon

Autor: William Boyd

Apariție: 25 Mai 1993

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

In primul rand la aceasta carte m-a atras coperta care mi-a inspirat o zi frumoasa de toamna, caldura si am crezut ca va fi vorba despre o poveste de dragoste deosebita.

Mi-a placut mult inceputul, parea o poveste promitatoare si m-as fi asteptat ca povestea sa se centreze mai mult pe Kay. De fapt, a fost o poveste intr-o alta poveste. Prima, incepe cu viata arhitectei Kay, recent ramasa fara afacerea pe care o avea in parteneriat cu un prieten ce a tradat-o, descopera ca tatal ei nu este cine credea ea ca e, si are o relatie ciudata cu fostul ei sot.

Cand incepea sa ma prinda, toata situatia ramane in aer si totul se concentreaza pe viata tatalui ei. Salvador Carriscant este medic, fiul unui scotian si al unei filipineze. El traieste si munceste in Manila, la inceputul secolului XX si este casatorit dar nu este fericit. Salvador are parte de o poveste de dragoste frumoasa, atunci cand o cunoaste pe sotia unui colonel american, care la randu-i se indragosteste de el. Povestea lor este nedreapta fata de ceilalti si foarte periculoasa pentru cei doi.

Cel mai bun prieten al protagonistului are parte de un sfarsit tragiv dar plin de bucurie pentru sufletul sau, iar cand lucrurile pareau ca se vor aseza pentru cei doi amorezi, soarta lor ia o turnura neasteptata.

Categoric nu este o poveste clasica de dragoste cu final fericit si, cred ca este extrem de ciudat sa te afli in pozitia lui Kay, in intreaga istorie a vietii tatalui sau.

Cartea contine putina istorie, putina actiune politista si romantism. Unul din cele mai importante aspecte din intregul roman, in afara povestii de iubire, este modul in care Salvador vede medicina, si cat este el de diferit fata de colegii lui, care inca folosesc metode rudimentare pe pacienti, si chiar infricosatoare.

La fel ca si inceputul, si finalul este ciudat, neasteptat, si parca lasa cartea neterminata, parca lipseste ceva. Acesta este un stil pe care nu l-am prea intalnit si pe care nu am reusit sa il inteleg prea bine.

In schimb, mi-a placut foarte mult un fragment si mi l-am notat:

¨…in ceea ce ea facuse in noaptea aceea nu era cu nimic mai absurda decat oricare alta din inchipuirile de care ne slujim cu totii ca sa ne proptim inca un pic vietile noastre clatinande. […] Deci: ce sens au toate astea? Cu ce e mai buna dupa-amiaza asta albastra, aici si acum, pe terasa la care stam, prizonieri intre eternitatea ploii si cea a soarelui, tintuiti peste clipa?”

 

Daneza – David Ebershoff

Titlu in romana: Daneza

Titlu in engleza: The Danish Girl

Autor: David Ebershoff

Apariție: 2000

Nota: 4/5

Încăperi ferecate

Daneza a ajuns in bratele mele abia atunci cand toata nebunia legata de film a trecut. M-am abtinut foarte tare sa nu vad filmul pana nu citesc cartea, si am reusit.

Povestea danezei incepe cu un cuplu, Greta si Einar Wegener, care locuiesc in Danemarca, in orasul Copenhaga, in preajma anilor 1920-1930. Avem parte de o multime de intoarceri in timp, pentru a intelege mai bine povestea lor si rolul pe care il va juca Lili in carte.

Vedem cum s-au cunoscut si cum s-au indragostit Einar si Greta, si chiar viata acesteia inainte de a se casatori cu Einar. Mi se pare ca viata femeii a fost foarte grea si dureroasa si  fragmentele din viata ei m-au facut sa ii inteleg reactiile mult mai bine.

Initial am dispretuit presonajul ei, si ca si-a aruncat sotul in ghearele lui Lili cu buna stiinta si din egoism, dar apoi, am digerat toate lucrurile si le-am pus cap la cap, iar intr-un final am ajuns sa o inteleg.

Einar este foarte apreciat pentru munca sa de artist, pe cand sotia sa traieste in umbra lui, ca artist vorbind, si rareori obtine proiecte sau lucrari, unele dintre ele datorita interventiei sotului ei. Lucrurile se completeaza cu partea financiara de care Greta poate profita din plin, pe cand sotul ei nu e la fel de norocos, dar are parte de ajutorul ei, cu stiinta sau fara.

Lili incepe sa faca parte din viata celor doi soti atunci cand Greta o roaga sa o lase sa o picteze. Din acel moment lucrarile cu Lili vor deveni faimoase si Greta cunoaste succesul.

Lili isi doreste mai mult decat sa ii fie model Gretei, mai mult decat chipul frumos dintr-un portret. Se indragosteste si traieste aventuri la care nu ar fi sperat vreodata si are parte de complicitatea Gretei si bineinteles de cea a lui Einar. Actiunea se muta in alte zone ale lumii, unde cei trei nu vor fi nevoiti sa aiba atat de multa grija ca in Copenhaga si unde Lili se poate desfasura in voie.

Lucrurile care se intampla intre Einar si Lili nu vor fi mereu pe placul Gretei, dar odata pornita pasiunea fetei si curajul lui Einar in ceea ce o priveste pe aceasta, nu prea mai are cale de intors.

Cei trei vor fi insotiti pe alocuri si de alte personaje, cum sunt fratele Gretei, Carlisle, Hand, un vechi prieten al lui Einar, si Ana, o prietena a Gretei. Fiecare dintre ei are un rol special si mi-au placut mult.

Subiectul pe care David Ebershoff il trateaza in ¨Daneza¨ este unul extrem de sensibil, tinand cont si de perioada in care se petrec lucruile: 1925 ‚ transexualitatea. Probabil nu este un subiect confortabil pentru toata lumea, dar mie mi-a placut foarte mult si cred ca e foarte important sa acceptam dorintele celor din jur in ceea ce priveste sexualitatea lor.

Mi-a placut mult aceasta carte, in ciuda faptului ca sfarsitul mi s-a parut extrem de trist. Ar fi fost dragut sa se termine putin diferit.

Cat despre film, mi-au placut actorii ce i-au intruchipat pe Greta, Einar si Lili si asta a dat un plus  ecranizarii dar povestea a fost destul de schimbata si cred ca putin restransa.

 

Toti pleaca – Wendy Guerra

Titlu in romana: Toti pleaca

Titlu in spaniola: Todos se van

Autor: Wendy Guerra

Apariție: 2006

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

Cuba este un subiect care imi atrage atentia din ce in ce mai des in ultima vreme. Asa am ajuns sa citesc ¨Toti pleaca¨ de Wendy Guerra, o carte despre care se spune ca are la baza chiar jurnalul autoarei.  Aceasta carte nu a fost publicata in Cuba pentru ca nu a trecut testul cenzurii.

Wendy Guerra impleteste viata ei de copil si de adolescenta cu fapte istorice, cum ar fi: razboiul din Angola, criza de la ambasada Peru din 1980,  actiunea intreaga a cartii desfasurandu-se in perioada anilor 70 si 80.

Personajul principal al cartii este Nieve Guerra, o fata nascuta in luna decembrie a anului 1970. Asa cum am mentionat si mai sus, povestea ei se imparte intre jurnalul copilariei si cel al adolescentei.

Cartea incepe cu povestile spuse de Nieve cand inca nu implinise 8 ani. Aceste povestiri sunt scurte si destul de la obiect, dar despre care uneori am impresia ca nu apartin unui copil.

Fetita Nieve creste in Cienfuegos impreuna cu mama ei si cu Fausto, iubitul acesteia, un suedez foarte dezinhibat. Tatal fetei va obtine custodia ei dupa ce ii va acuza pe cei doi adulti de comportament imoral, desi el nu se ocupa deloc de fiica lui, ba chiar o bate si o lasa nemancata. Toate acestea contribuie la o nota mutare in viata lui Nieve, ea ajungand intr-un centru pentru minori unde nu o duce neaparat mai bine, asa cum va puteti imagina. In acel moment, mama fetei are o reactie pe care la inceput nu am prea inteles-o.

Spre finalul primei parti are loc refugierea numeroasa a cubanezilor in ambasada Peru, incercand astfel sa plece din tara. Este, din cate am inteles, un eveniment extrem de important din istoria tarii. In acele momente, Nieve deja locuia la Havana impreuna cu mama ei, iar la scoala ei au loc tot felul de actiuni impotriva celor care vor sa plece.

In cea de-a doua parte a acestei carti, in jurnalul adolescentei lui Nieve, o regasim pe aceasta semnificativ schimbata. Studiaza artele si incepe sa isi traiasca viata: se indragosteste si are o gramada de probleme cauzate de lucrurile interzise pe care le face. Nu poate pleca din tara pentru ca este minora si nu are autorizatie de la tatal ei, care intre timp a fugit din Cuba.

Intreaga ei poveste este marcata de plecarea oamenilor din jur: Fausto, tatal ei, mama ei ocazional, iubitii ei.

Ce nu mi-a placut la aceasta carte este prima parte, pentru ca desi ilustreaza copilaria, se simte ca este scrisa din punct de vedere al unui adult mai degraba. Chiar daca autoarea s-a inspirat poate din jurnalul ei, tot nu m-a convins.

Mi-ar fi placut sa se centreze mai mult pe adolescenta ei, fara sa omita desigur aspectele extrem de importante din copilarie. Va recomand cartea si pentru ca este usor de citit si scurta, dar si pentru ceea ce ilustreaza.