Carturia

„Citeşte pentru a deveni mai deştept! Pentru a judeca mai puţin. Pentru a fi mai capabil de a înţelege comportamentul nebun al prietenilor, sau şi mai bine, pe al tău.” – John Waters

Draga viata – Alice Munro

Titlu in romana: Draga viata

Titlu in engleza: Dear life

Autor: Alice Munro

Apariție: 2012

Nota: 3/5

Încăperi ferecate

„Draga viata” este a doua incercare a mea cu autoarea canadiana Alice Munro. Va povesteam aici despre „Prea multa fericire”. Din pacate nici dupa „Draga viata” nu am ramas cu impresia ca da, imi place foarte mult.

Cred ca stilul ei nu ma atrage, caci intalnim din nou 10 povesti, ce incep oarecum fara introducere si se termina fara o concluzie clara, completate de inca patru povesti pe care Alice le-a numit autobiografice. Una dintre acestea da chiar numele cartii.

Aceasta carte nu este cu mult diferita de „Prea multa fericire”, si nu spun asta doar din punct de vedere al structurii ci si din punct de vedere al povestilor. Aceasta spun istoria unor oameni obisnuiti, in micul lor univers, in intimitatea lor, in relatiile cu cei apropiati.

Prima dintre povesti este Tarmul Japoniei, a carei actiune se desfasoara in timpul unei calatorii cu trenul. Greta calatoreste impreuna cu fiica ei, si intr-o clipa de neatentie, de fapt intr-o clipa de atentie acordata altcuiva, micuta dispare. Cea de-a doua povestire este Amundsen, a carei actiune incepe intr-o gara. O profesoara accepta un loc de munca intr-un sanatoriu pentru copii bolnavi, incepe o relatie cel putin ciudata cu seful ei si este pe punctul de a se casatori, dar ceva dubios se intampla si mirele se razgandeste.

Despartirea de Maverley aduce in prim plan despartirea de persoana  iubita, piesa a carei actor principal este un politist. Urmatoarea poveste este Cariera de pietris, o poveste a doua surori si a sentimentului de vinovatie pe care una dintre ele il va avea dupa ce nu face nimic pentru a o salva de la inec pe cealalta.

Urmatoarele povesti au titluri cel putin la fel de interesante: Refugiul, Mandrie, Corrie, Trenul, Vedere spre lac si Dolly. Cele patru povesti autobiografice sunt: Ochiul, Noaptea, Vocile, si asa cum spuneam si mai sus, Draga Viata.

De departe cea mai impresionanta poveste este aceea a fetitei  care simte impulsul de a-si sugruma sora. Este o poveste socanta, pe care personal nu as recomanda-o, dar cred ca depinde foarte mult despre ce-si doreste fiecare sa gaseasca in paginile unei carti. Dupa „Draga viata” nu am ramas in suflet cu povestile pentru ca fiecare are in ea ceva socant sau dubios.