Carturia

„Citeşte pentru a deveni mai deştept! Pentru a judeca mai puţin. Pentru a fi mai capabil de a înţelege comportamentul nebun al prietenilor, sau şi mai bine, pe al tău.” – John Waters

Prea multa fericire – Alice Munro

prea-multa-fericireTitlu in romana: Prea multa fericire

Titlu in engleza: Too Much Happiness

Autor: Alice Munro

Apariție: 17 Noiembrie 2009

Nota: 3/5
Încăperi ferecate

Prea multa fericire reuneste 10 povesti. Initial ma asteptam sa fie o carte si nu o grupare de povesti, am fost putin pierduta la un moment dat. Rolurile principale in aceste naratiuni sunt detinute de femei, fara insa a lasa in spate barbatii. Povestile ilustreaza vietile unor oameni obisnuiti dar totusi, unele nu au reusit sa ma convinga, nu am stiut sa le inteleg esenta.

Doua din cele zece povesti mi-au atras atentia: dimensiuni prin faptele crude si culmea Wenlock prin ciudatenie.

Dimensiuni ne-o aduce in vizor pe Doree, camerista la un motel si mama a trei copii: Sacha, Barbara Ann si Dimitri. Este casatorita cu Lloyd, un barbat pe care l-a cunoscut pe cand era minora, si cu care a ramas insarcinata inca dinainte de a ajunge la varsta majoratului. Intr-o seara, in urma unei discutii Doree pleaca acasa la unica ei prietena, Maggie. Curand Lloyd suna dupa ea, doar pentru a se asigura ca este acolo. A doua zi, cand se intoarce acasa, Doree este intampinata de sotul ei, zambitor. Intrand in casa insa, isi gaseste copii ucisi, fapt ce a avut loc inainte macar ca acesta sa sune acasa la Maggie. Motivatia lui a fost una absurda: sa nu fie nevoiti sa simta durerea abandonarii. Ceea ce mi se pare mie surprinzator este faptul ca Doree isi viziteaza sotul la inchisoare, pana cand intr-o zi, are loc un eveniment care ii schimba  viata chiar cu putin timp inainte de a-i face o noua vizita lui Lloyd.

Pe Culmea Wenlock: personajul principal al acestei povestiri este o studenta care lucreaza la cantina universitatii si care in fiecare duminica iese la cina cu varul ei, Ernie, care se pare ca o si place. Ea locuieste intr-o camera inchiriata si curand primeste o noua colega, Nina, care are o poveste de viata impresionanta si cam ciudata. Aceasta nu avea voie sa iasa seara si era urmarita in permanenta de o alta femeie.

Intr-o zi Nina se imbolnaveste si o roaga pe colega ei sa-l sune pe dl Purvis, care o invita la cina. Aceasta accepta si merge doar ca are parte de o surpriza atunci cand doamna Winner o pune sa se dezbrace de tot. Asa va lua cina si chiar ii va citi poezii domnului Purvis. Intoarsa acasa, descopera ca Nina a disparut si o regaseste a doua zi la Ernie acasa. Ulterior dispare si de acolo ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat si ca si cum domnul Purvis si Nina au facut parte dintr-un vis.

Alice Munro creeaza o tensiune si un suspans care impreuna tin viu focul interesului cititorului. Mi-ar fi placut totusi sa aflu si mai multe lucruri despre protagonisti, sa fie mai dezvoltate povestile lor, pentru ca de cele mai multe ori am simtit ca citesc un rezumat al unui moment al vietii lor. Trebuie mentionat si ca povestile nu au nimic in comun una cu cealalta si stilul difera, e parca mulat pe fiecare personaj.